Iri­na & Sjors: Lo­ve and ot­her in­fla­ta­ble ani­mals

Beau Monde Mirese - - Sumar - TEXT: CRIS­TI­NA NICOLAE

Pro­vin din țări și cul­turi di­fe­ri­te, dar când vi­ne vor­ba de dis­tra­cție, Iri­na și Sjors sunt la fel de ne­bu­na­tici, în sen­sul cel mai fru­mos al cu­vântu­lui. Fiți pre­gă­tiți să aflați des­pre o nun­tă cu su­te de co­cori ori­ga­mi, ki­lo­gra­me de scli­pici și in­vi­tați veniți din toa­te co­lțu­ri­le lu­mii!

SSjors e un ma­re fan al spor­tu­lui și lu­cre­a­ză ca ma­na­ger de pro­gra­me la Fe­de­rația Nați­o­na­lă de Fot­bal a Olan­dei. Es­te foar­te calm, rați­o­nal, pa­si­o­nat de do­me­ni­ul dez­vol­tă­rii per­so­na­le și are un fan­tas­tic si­mț al umo­ru­lui. El es­te cel ca­re pla­ni­fi­că toa­te va­ca­nțe­le și dă curs ori­că­rei idei trăz­ni­te pe ca­re o are Iri­na. Mol­do­ve­an­că ve­ri­ta­bi­lă, ea e par­tea tem­pe­ra­men­ta­lă a cu­plu­lui, dar și o ro­man­ti­că in­cu­ra­bi­lă. Cres­cu­tă la Pia­tra Ne­a­mț, Iri­na a fă­cut li­ceul la Ora­dea, fa­cul­ta­tea la Bu­cu­rești, a lo­cu­it câte­va luni la Van­co­u­ver, apoi câți­va ani la Bu­da­pes­ta. Foar­te di­rec­tă și pli­nă de viață, spon­ta­nă și cu­ri­oa­să, es­te pa­si­o­na­tă de oa­meni, de mun­te și de ori­ce are o po­ves­te. „Unii ar spu­ne că am o ob­se­sie pen­tru pan­to­fi și pi­ețe de ve­chi­turi. Nu-i con­tra­zic“, măr­tu­ri­sește Iri­na râzând.

„În câte­va zi­le, ne-am îndră­gos­tit ful­ge­ră­tor”

Cum se pot întâlni și îndră­gos­ti un olan­dez sim­pa­tic și o ro­mâncă hai­oa­să? Pa­si­o­nați amândoi de fes­ti­va­luri, a fost ne­voie de un strop de no­roc și un cos­tum de „astro­naut ieșit la pen­sie“, ca­re să îl scoa­tă pe Sjors în evi­de­nță din mu­lți­mea spec­ta­to­ri­lo r Fes­ti­va­lu­lui de la Szi­get. „Eu lo­cu­iam la Bu­da­pes­ta și eram la fes­ti­val împreu­nă cu câți­va pri­e­teni. El era însoțit de doi pri­e­teni, și ei cos­tu­mați la fel de amu­zant. Câști­ga­se­ră la ra­dio bi­le­te­le pen­tru fes­ti­val și au por­nit din Olan­da că­tre Bu­da­pes­ta cu un cam­per­van ve­chi de 30 de ani“, ne po­ves­tește Iri­na. Așa s-au cu­nos­cut, însă abia pes­te do­uă luni, când Sjors a re­venit în Bu­da­pes­ta să vi­zi­te­ze orașul: „În ce­le câte­va zi­le pe­tre­cu­te împreu­nă, ne-am îndră­gos­tit ful­ge­ră­tor unul de ce­lă­lalt, cu scântei! Am fă­cut apoi aproa­pe un an na­ve­ta, zbu­rând la fi­e­ca­re do­uă săp­tă­mâni – ori venea Sjors la Bu­da­pes­ta, ori mer­ge­am eu la el în Olan­da sau ne întâlneam la Pa­ris. Țin min­te că la pri­ma noas­tră va­ca­nță la Pa­ris, Sjors m-a aștep­tat la ae­ro­port cu un bu­chet su­perb de flori și o gi­ra­fă gon­fla­bi­lă. Apoi, când am zbu­rat eu la Amster­dam, am ieșit din ae­ro­port cu un ele­fant ma­re, gon­fla­bil. Nu o să-i uit ni­ci­o­da­tă pri­vi­rea!“, po­ves­tește Iri­na. „Du­pă un an în ca­re ne-am trăit iu­bi­rea la distanță – pe Sky­pe și între zbo­ruri –, ne-am de­cis să lo­cu­im împreu­nă, așa că m-am mu­tat în Olan­da. Am tre­cut prin mul­te împreu­nă, însă sun­tem doi ne­buni fru­moși, iar cu iu­bi­re și umor reușim ori­ce. Împreu­nă fa­cem o mu­lți­me de ne­bu­nii, sun­tem pa­si­o­nați de că­lă­to­rii, ne plac pe­tre­ce­ri­le, iar ca­sa noas­tră e me­reu des­chi­să pri­e­te­ni­lor, atunci când nu îi vi­zi­tăm noi pe ei.“

„Pri­e­te­nii abia aștep­tau să va­dă un­de fa­cem nun­ta”

Sjors a ce­rut-o pe Iri­na în că­să­to­rie la Pia­tra Ne­a­mț, într-un loc foar­te drag lor, spre bu­cu­ria pă­ri­nți­lor. „Pri­e­te­nii abia aștep­tau să va­dă un­de fa­cem nun­ta“, râde Iri­na. „Nici pen­tru nun­tă, și nici pen­tru ro­chie, nu am avut o vi­zi­u­ne înain­te să mă ce­a­ră Sjors de soție. Du­pă ce ne-am lo­go­dit, am înce­put să răs­foi­esc Inter­ne­tul și re­vis­te­le de spe­cia­li­ta­te… Ro­chia a fost ca­do­ul ma­mei pen­tru mi­ne, așa că, dra­ga de ea, a venit în Olan­da și, timp de o săp­tă­mână, am cu­trei­e­rat amândo­uă ma­ga­zi­ne­le, echi­pa­te cu răb­da­re și mult en­tu­ziasm. A fost o ex­pe­ri­e­nță foar­te fru­moa­să și spe­cia­lă. Mul­te pri­e­te­ne îmi spu­se­se­ră că atunci când o să gă­sesc ro­chia po­tri­vi­tă o să știu că e a mea și așa a fost. Sjors nu a vrut să va­dă ro­chia până în zi­ua nu­nții, așa că am avut câte­va pe­ri­peții: un­de să o ți­nem, cum o tran­spor­tăm în Ro­mânia? A me­ri­tat însă agi­tația, pen­tru că unul din­tre mo­men­te­le noas­tre pre­fe­ra­te es­te cel al in­tră­rii me­le în bi­se­ri­că, atunci când ne-am vă­zut pen­tru pri­ma da­tă ca mi­re și mi­re­a­să. Am ră­mas amândoi fă­ră su­fla­re!“Sjors și Iri­na au fă­cut cu­nu­nia ci­vi­lă în Olan­da, cu o lu­nă înain­te de nun­ta din Ro­mânia. „Am avut o ce­re­mo­nie su­per­bă, foar­te emoți­o­nan­tă, ofi­cia­tă de ta­tăl lui Sjors. În sâmbă­ta di­nain­tea cu­nu­ni­ei ci­vi­le, pri­e­te­nii lui Sjors l-au fu­rat pen­tru un we­e­kend. Sjors nu a ști­ut ni­mic din ce i se pre­gă­tește, iar eu tot ce am aflat e ce­va le­gat de un curs de hu­la hoop, o bi­ci­cle­tă BMX și un cos­tum de Fan­ta. Pen­tru pe­tre­ce­rea mea de bur­lă­cițe, am fu­git cu ce­le mai bu­ne pri­e­te­ne pen­tru câte­va zi­le la Bu­da­pes­ta, orașul în ca­re noi ne-am cu­nos­cut și ca­re îmi e ta­re drag. Mai mul­te nu spun… What hap­pens in Bu­da­pest stays in Bu­da­pest!“

„Nu ne-am do­rit o nun­tă cla­si­că”

A fost o ade­vă­ra­tă aven­tu­ră pen­tru cei doi să or­ga­ni­ze­ze nun­ta toc­mai din Olan­da! „Ni­ci­u­nul din­tre noi nu și-ar fi ima­gi­nat nun­ta altun­de­va de­cât între mu­nți, la Pia­tra Ne­a­mț. Orga­ni­za­rea a fost un proi­ect în ade­vă­ra­tul sens al cu­vântu­lui, în ca­re ne-am im­pli­cat su­tă la su­tă (când ne-am întors din lu­na de mi­e­re am strâns toa­te ne­bu­ni­i­le de la nun­tă și avem do­uă cu­tii mari de ar­hi­vă cu The Wed­ding Pro­ject ). Nu ne-am do­rit o nun­tă cla­si­că, ci o ce­re­mo­nie ro­man­ti­că, ele­gan­tă, ur­ma­tă de o pe­tre­ce­re de po­mi­nă!“Cu­nu­nia re­li­gi­oa­să a avut loc la o bi­se­ri­că su­per­bă din se­co­lul al Xv-lea, Bi­se­ri­ca Naște­rea Sf. Ioan Bo­te­ză­to­rul din Pia­tra Ne­a­mț, ace­e­ași bi­se­ri­că în ca­re Sjors a fost bo­te­zat cu câte­va săp­tă­mâni înain­te de nun­tă. „Du­pă ce am ales lo­cația și bi­se­ri­ca, am înce­put cău­tă­ri­le pen­tru fo­to­graf, ca­me­ra­man și band. De par­tea vi­deo s-a ocu­pat Sjors și a ales foar­te bi­ne, fi­in­dcă avem un film su­perb cu nun­ta. Cu par­tea fo­to au du­rat un pic mai mult cău­tă­ri­le. Cred că, ex­cep­tând zi­ua nu­nții în si­ne, ca­re nu poa­te fi com­pa­ra­tă cu ni­mic, pen­tru miri fo­to­gra­fi­i­le sunt ce­le mai im­por­tan­te. Cel puțin așa a fost pen­tru noi. Știam exact ce vrem: fotografii ne­re­gi­za­te, pli­ne de viață și emoție. Ni­mic din ce gă­se­am nu era însă pe su­fle­tul nos­tru, asta până am dat de Theo Ma­nu­sa­ri­de ca­re, în loc de ba­ghe­ta ma­gi­că, fo­lo­sește apa­ra­tul fo­to. Ne-am bu­cu­rat ca doi co­pii când, în lu­na de mi­e­re fi­ind, am pri­mit un SMS de la ea în ca­re ne între­ba da­că avem o co­ne­xi­u­ne bu­nă la in­ter­net, că sunt ga­ta po­ze­le. A fost mi­nu­nat să ve­dem fo­to­gra­fi­i­le de la nun­tă, sa­vu­rând un coc­ktail de­li­ci­os, pe mar­gi­nea pis­ci­nei.“

„Sun­tem doi ne­buni fru­moși, iar cu iu­bi­re și umor reușim ori­ce.“

„Pe­tre­ce­rea a fost fan­tas­ti­că!”

A du­rat cam trei luni până Sjors și Iri­na au gă­sit ban­dul per­fect. „Amândoi sun­tem de­pen­de­nți de mu­zi­că și ne-am do­rit o tru­pă foar­te bu­nă, o tru­pă... alt­fel. Și, sin­cer, am avut cel mai ta­re band ever, fapt con­fir­mat de toți in­vi­tații noștri. Toa­tă noap­tea s-a dan­sat, cu toții ne-am dez­lă­nțu­it pe rin­gul de dans. The Co­lo­urs sunt ma­gici și ne-au ofe­rit so­un­dtrac­kul și ener­gia per­fec­tă pen­tru po­ves­tea noas­tră. Chiar și acum, la câte­va luni du­pă nun­tă, pri­e­te­nii noștri încă mai vor­besc des­pre asta. Iar când ve­zi fil­mu­lețul de la nun­tă, n-ai cum să nu dan­se­zi un pic.“La ca­pi­to­lul tra­diții, mi­rii au păs­trat doar ce­ea ce au si­mțit că îi re­pre­zin­tă. „Am re­nu­nțat foar­te ușor la măr­tu­rii.

Am de­cis, în schimb, să do­năm ba­nii unui ONG pe ca­re îl su­sți­nem. Am să­rit și par­tea cu lua­tul mi­re­sei de aca­să. Sjors s-a îmbră­cat la ho­tel, asis­tat de fra­te­le și pri­e­te­nii lui cei mai buni, iar eu am avut o di­mi­neață li­niști­tă, cu un mic-de­jun co­pi­os pre­gă­tit de pri­e­te­na mea din co­pi­lă­rie (mu­lțu­mesc, Iri­na!), apoi hair & ma­ke-up. Ma­ma și nașa m-au aju­tat să mă îmbrac, iar nașul, mândru, m-a dus la bi­se­ri­că. A fost foar­te im­por­tant pen­tru mi­ne să-mi acord spațiul ne­ce­sar pen­tru a mă bu­cu­ra de emoți­i­le si­mți­te, fi­in­dcă eram pe un no­rișor cu scli­pici și zâne și ini­mi­oa­re.“Iri­na a in­trat în bi­se­ri­că la brațul ma­mei, iar la in­tra­rea în bi­se­ri­că a întâmpi­nat-o ta­tăl, ca­re abia își po­to­lea la­cri­mi­le.

„Am avut mult scli­pici și su­te de co­cori ori­ga­mi”

Sjors și Iri­na au pla­ni­fi­cat nun­ta împreu­nă, însă la par­tea de de­cor Iri­na a fost cea ca­re și-a pus am­pren­ta. „L-am con­vins pe Sjors să îmi ce­de­ze mie ame­na­ja­rea să­lii și am înce­put să vi­sez la o se­a­ră de po­ves­te, cu mul­te-mul­te lu­mânări, mul­te flori, ki­lo­gra­me de scli­pici și su­te de co­cori ori­ga­mi. De la șnu­rul din ca­ti­fea ver­de pen­tru șer­ve­te, până la mini-sol­nițe­le cu scli­pici, fi­e­ca­re de­ta­liu a fost ima­gi­nat cu mul­tă iu­bi­re și en­tu­ziasm. Cu­tia pen­tru dar avea un print cu glo­bul pă­mântesc, în ton cu pa­si­u­nea noas­tră pen­tru că­lă­to­rii; am pre­gă­tit cu ma­re drag un gues­tbook, în ca­re in­vi­tații ne-au lă­sat me­sa­je; avem po­ze foar­te hai­oa­se, de la Ca­bi­na Fo­to, iar din spu­se­le in­vi­tați­lor, pen­tru că eu sin­cer nu am apu­cat, am avut un can­dy bar de­li­ci­os, apre­ciat și de cei mici, și de cei mari.“Pen­tru in­vi­tații veniți din afa­ra ță­rii, Iri­na a pre­gă­tit în ca­me­re wel­co­me bags cu bom­boa­ne tra­diți­o­na­le mol­do­venești Bu­cu­ria și cu apă din zo­na Ne­a­mțu­lui și a or­ga­ni­zat sâmbă­tă di­mi­neața, în timp ce ea și Sjors se pre­gă­te­au pen­tru ce­re­mo­nia re­li­gi­oa­să, un tur al orașu­lui Pia­tra Ne­a­mț.

„Ne-am bă­tut cu scli­pici și am că­lă­rit ani­ma­le gon­fla­bi­le“

Pe­tre­ce­rea ca­re a ur­mat a fost pli­nă de dis­tra­cție. „Au fost ală­turi de noi pri­e­teni de pes­te tot din ța­ră și de pes­te ho­ta­re, din țări și cul­turi di­fe­ri­te. Mo­men­tul în ca­re i-am vă­zut pe toți dan­sând hao­tic și fe­ri­ciți într-o ho­ră ro­mâneas­că a fost sen­zați­o­nal. Și fi­in­dcă ani­ma­le­le gon­fla­bi­le fac par­te din is­to­ria noas­tră de cu­plu (am avut cu noi la Pa­ris o gi­ra­fă, un ele­fant la Amster­dam, am adus un di­no­zaur de 1,80 m înă­lți­me la nun­ta pri­e­te­ni­lor noștri, iar pe­tre­ce­rea noas­tră de ca­să no­uă a avut ca te­mă Lo­ve and ot­her in­fla­ta­ble ani­mals), ele nu pu­te­au lip­si nici de la nun­tă. In­clu­siv Sa­ve the Da­te-ul pe ca­re l-am tri­mis era un ba­lon pe ca­re in­vi­tații noștri tre­bu­iau să îl um­fle ca să afle da­ta nu­nții și lo­cația.“Mi­re­a­sa a fost fu­ra­tă, însă a lip­sit doar 10 mi­nu­te, iar pen­tru răs­cum­pă­ra­re, Sjors a cântat a ca­pel­la, ală­turi de pri­e­te­nii lui, im­nul echi­pei Li­ver­pool. Es­te un alt mo­ment hai­os de la nun­tă. Mi­re­le și-a do­rit foar­te mult un sa­xo­fo­nist la nun­tă. Ban­dul însă nu avea sa­xo­fo­nist și nici nu reuși­se­ră să gă­se­as­că pe ci­ne­va dis­po­ni­bil la mo­men­tul pre­gă­ti­ri­lor – cel puțin asta știa Sjors, pen­tru că mi­re­a­sa și-a pus în gând să îi înde­pli­neas­că do­ri­nța și să-i fa­că o sur­pri­ză. „Pri­vi­rea lui Sjors când sa­xo­fo­nis­tul a in­trat pe rin­gul de dans a fost tot ce-mi do­re­am. S-a bu­cu­rat ca un co­pil, un co­pil ma­re, pe mu­zi­ca pre­fe­ra­tă. A fost, din nou, un mo­ment foar­te spe­cial. Pen­tru noi, între­a­ga nun­tă a fost in­cre­di­bil de fru­moa­să, de neu­i­tat. Am dan­sat toa­tă noap­tea, nu cred că am ra­tat vreo me­lo­die, ne-am bă­tut cu scli­pici și am că­lă­rit ani­ma­le gon­fla­bi­le. Un ade­vă­rat ba­la­muc, fix ca la noi aca­să, doar în for­mu­lă ex­tin­să. Nun­ta a fost abso­lut de vis și asta nu ar fi fost po­si­bil fă­ră iu­bi­rea, su­sți­ne­rea, răb­da­rea și umo­rul pă­ri­nți­lor, nași­lor și pri­e­te­ni­lor noștri.“

Wed­ding plan­ner: Vic­to­rița Axi­nes­cu; Hair styling: Ra­mo­na Co­ca-bu­huș, Sa­lon Anna Spa; Ma­ke-up: Ella Că­ci­u­le­a­nu, Ella Be­au­ty; Bi­se­ri­că: Naște­rea Sf. Ioan Bo­te­ză­to­rul, Pia­tra Ne­a­mț; Res­tau­rant: Ba­lad’or, Pia­tra Ne­a­mț; Flori: Ali­na Bă­lă­nes­cu, De­co­rați­uni Cli­pa, Pia­tra Ne­a­mț; Fotografii: Theo Ma­nu­sa­ri­de; Vi­de­o­gra­fie: Bog­dan Du­min­ci­uc; Tort & can­dy bar: Ali­ne Ca­ke Bo­u­ti­que, Pia­tra Ne­a­mț; Ti­pă­ri­turi: Vic­to­rița, Iri­na & Fo­rum Print So­lu­ti­ons, Pia­tra Ne­a­mț; For­mație: The Co­lo­urs; Ro­chie de mi­re­a­să: Mo­ri­lee by Ma­de­li­ne Gar­dner; Cos­tum mi­re: ma­de to me­a­su­re by Ca­fé Cos­tu­me; Pan­to­fi mi­re­a­să: Ste­ve Mad­den + Adi­das Stan Smith; Pan­to­fi mi­re: Su­it Sup­ply + Adi­das Stan Smith

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.