Cum poți re­nu­nța la chel­tu­i­e­li inu­ti­le

Beau Monde Mirese - - Sumar - TEXT: MIHNEA LAZĂR

Când vi­ne vor­ba de cos­tu­ri­le nu­nții, ro­man­tis­mul fa­ce un pas îna­poi. Va tre­bui să vă ac­ti­vați ge­ne­le de afa­ce­riști, da­că le aveți, sau să gândiți ce­va mai chib­zu­it de­cât v-ar plă­cea.

Nun­ta es­te pri­ma afa­ce­re pe ca­re o aveți de ges­ti­o­nat împreu­nă. Cu­plul for­me­a­ză un acți­o­na­riat 50-50, cu nașul pe post de CEO. Mi­re­a­sa și mi­re­le sunt, prac­tic, niște ti­neri an­tre­pre­nori la înce­put de drum ca­re tre­bu­ie să răz­be­as­că prin hățișul bi­ro­cra­tic al ac­te­lor ne­ce­sa­re închei­e­rii cu­nu­ni­ei ci­vi­le, să de­pășe­as­că emoți­i­le din tim­pul sluj­bei re­li­gi­oa­se și să fa­că față cu tact și stoi­cism hao­su­lui se­mi-or­ga­ni­zat din tim­pul pe­tre­ce­rii de du­pă. Zi­ua nu­nții e un zgo­mot per­pe­tuu. Dar din­co­lo de toa­te aces­tea, la fi­nal ră­mâne foșne­tul dis­cret al ba­ni­lor nu­mă­rați în ca­me­ra de ho­tel a do­ua zi di­mi­neața. Ba­nii li­chi­zi și amin­ti­ri­le fru­moa­se sunt sin­gu­re­le lu­cruri si­gu­re cu ca­re ră­mâneți du­pă.

Cât cos­tă, de fapt, o nun­tă?

Până acum, nu exis­tă stu­dii ofi­cia­le pe ace­as­tă te­mă, cu ștam­pi­la Insti­tu­tu­lui Nați­o­nal de Sta­tis­ti­că, așa că, până una-alta, în acest do­me­niu mer­gem pe bâjbâi­te. Din mul­ti­tu­di­nea de stu­dii gă­si­te pe net, re­zul­tă că o nun­tă de­cen­tă, cu ci­fra stan­dard de 100 de in­vi­tați, se si­tue­a­ză un­de­va între 20-30 de mii de lei. Da­că bu­ge­tul ajun­ge la 10 mii de eu­ro, vor­bim de­ja des­pre o nun­tă cu pre­te­nții pen­tru o ța­ră ca Ro­mânia în ca­re sa­la­ri­ul me­diu abia sa­re de 400 de eu­ro pe lu­nă. Nu tre­bu­ie să fii vreun ge­niu al afa­ce­ri­lor pen­tru a-ți da se­a­ma că cei mai mu­lți bani sunt înghițiți de „pe­tre­ce­rea de du­pă bi­se­ri­că“. Prac­tic, în fi­e­ca­re res­tau­rant din lu­mea asta să­lășlu­i­ește un Le­via­tan mâncă­tor de bani, ca­re se tre­zește brusc din som­nul său greu în mo­men­tul când se pu­ne de o pe­tre­ce­re de nun­tă. Aici tre­bu­ie ope­ra­te, la sânge, prin­ci­pa­le­le re­du­ceri de cos­turi, da­că vrei ca nun­ta să fie pri­ma afa­ce­re de suc­ces din viața voas­tră de cu­plu mo­dern.

Re­nu­nțați la me­ni­ul tra­diți­o­nal. Încer­cați o nun­tă pe mo­del sue­dez, cu bu­fe­tul de ri­goa­re.

Cel mai sim­plu și efi­ci­ent mo­del de tăi­e­re a cos­tu­ri­lor îl re­pre­zin­tă re­nu­nța­rea la me­ni­ul ace­la obo­sit, nes­chim­bat de cel puțin 50 de ani, în ca­re in­vi­tații sunt ome­niți, la înce­put, cu un pla­tou re­ce, încăr­cat cu me­ze­luri du­bi­oa­se, cașca­val întă­rit pe mar­gini, măs­li­ne și ce­le­bra roșie um­plu­tă cu sa­la­tă de vi­ne­te. Pes­te vreo do­uă ore (soa­re­le a apus de­ja, iar in­vi­tați­lor le cântă grei­e­rii în bur­tă), ur­me­a­ză pește­le ace­la ce­nușiu, cu do­uă fe­lii de lă­mâie și ce­va gar­ni­tu­ră. Spre mi­e­zul no­pții, so­sesc sar­ma­le­le cu mă­mă­li­guță și om­ni­pre­zen­tul co­tlet. În pu­te­rea no­pții, vi­ne și tor­tul. Așa nu. Ru­pe tra­diția! Ser­vește-i pe in­vi­tați cu o fe­lie de tort chiar de la înce­put. În fe­lul aces­ta, șam­pa­nia de la de­bu­tul pe­tre­ce­rii va cur­ge mai lin și faci eco­no­mie de pișco­turi. Apoi, poți re­nu­nța la ce­le pa­tru fe­luri de mânca­re și să op­te­zi pen­tru un bu­fet sue­dez. Ieși mai ief­tin (din start, sal­ve­zi vreo 50 de păs­tră­vi + gar­ni­tu­ra), iar fi­e­ca­re va mânca fix cât îl du­ce ini­ma. Si­gur, ale­ge­rea bu­fe­tu­lui sue­dez es­te op­ti­mă pen­tru pe­tre­ce­ri­le cu cel mult 50 de in­vi­tați. În acest caz, „cos­tul ta­câmu­lui“es­te de până-n 30 de eu­ro/ per­soa­nă. Din sfânta su­tă de eu­ro cu ca­re te va cin­sti ori­ce nun­taș de rând achi­tați ta­câmul și vă ră­mân și ce­va bani fru­moși puși de­o­par­te.

Nu cum­pă­rați mul­tă tă­rie!

La nun­tă, încă din vre­mu­ri­le bi­bli­ce, vi­nul e bău­tu­ra de ba­ză, în toa­te va­rian­te­le sa­le co­lo­ra­te: alb, roșu sau ro­se. Va­ra, nu stri­că să ai și un do­za­tor de be­re: o be­re re­ce la hal­bă e mai de efect de­cât o ma­să pli­nă de sti­cle de vot­că și alte tă­rii de ca­re se ating doar bău­to­rii pro­fe­si­o­niști ai pe­tre­ce­rii. La fi­nal, ai de ales: ori încarci por­tba­ga­je­le mași­nii cu sti­cle­le de tă­rie ră­ma­se du­pă, ori eco­no­mi­sești bani dați pe sti­cle­le alea.

Pu­teți re­nu­nța la aran­ja­men­te­le flo­ra­le inu­ti­le

Pe si­te-uri­le de­di­ca­te su­bi­ec­tu­lui, veți gă­si bu­ge­ta­te flori sau aran­ja­men­te flo­ra­le ca­re de ca­re mai so­fis­ti­ca­te. Fiți prag­ma­tici: flo­ri­le alea de­ja sunt moar­te. În câte­va zi­le ele se vor us­ca și le veți arun­ca, ori­cum, la gu­noi. Păs­tre­a­ză doar flori pen­tru bu­chet și pen­tru stric­tul ne­ce­sar. Nu tran­sfor­mați res­tau­ran­tul în gră­di­nă bo­ta­ni­că.

Re­nu­nță la ro­chia fas­tu­oa­să și la ine­lul cu dia­man­te

Alte stu­dii, de da­ta asta fă­cu­te de sa­va­nții ame­ri­cani spun că, cu cât cos­tu­ri­le unei nu­nți sunt mai mari, cu atât cresc și șan­se­le de di­vo­rț. Ia­tă un bun mo­tiv să nu vă gândiți la o nun­tă foar­te cos­ti­si­toa­re. Din start, poți re­nu­nța la ro­chia al­bă de dan­te­lă în va­loa­re de 1.000 de eu­ro, în vre­me ce

„el“tre­bu­ie să știe că exis­tă sta­tis­tici pe net ca­re ara­tă le­gă­tu­ra in­ti­mă sta­bi­li­tă între prețul ine­lu­lui de lo­god­nă și lon­ge­vi­ta­tea ma­ria­ju­lui. Mai exact, un inel de lo­god­nă cu dia­mant mi­nus­cul, de 500 de eu­ro, e con­si­de­rat mai mult de­cât ac­cep­ta­bil. Ine­lul de 1.500 de eu­ro re­pre­zin­tă, în opi­nia sta­tis­ti­ci­e­ni­lor, pra­gul-li­mi­tă din­co­lo de ca­re stu­di­i­le con­sem­nea­ză un nu­măr mai ma­re de di­vo­rțuri de­cât de ma­ria­je trai­ni­ce. Ine­le­le ca­re de­pășesc

5.000 de eu­ro țin de­ja de ști­ri­le de can-can (un­de, prac­tic, nu exis­tă zi în ca­re să nu ai par­te de vreun di­vo­rț din așa-zi­sa lu­me bu­nă, pli­nă de bani).

Sa­va­nții ame­ri­cani spun că, cu cât cos­tu­ri­le unei nu­nți sunt mai mari, cu atât cresc și șan­se­le de di­vo­rț.

Fa­ceți eco­no­mii, dar nu tran­sfor­mați nun­ta într-un caz pa­to­lo­gic de zgârce­nie

Re­ca­pi­tu­la­re: fă­ră bani arun­cați ai­u­rea pe hai­ne­le pe ca­re ori­cum o să le pur­tați o sin­gu­ră da­tă (da­că aveți no­ro­cul ăsta, chiar că vă me­ri­tați), fă­ră li­mu­zi­ne, fă­ră me­niu al­că­tu­it din pa­tru sau cinci fe­luri de mânca­re, pe ca­re ori­cum ni­ci­un om să­nă­tos nu le poa­te mânca în între­gi­me, în toi­ul no­pții. Fă­ră su­me chel­tu­i­te de­ge­a­ba pe sti­cle de tă­rie – în fe­lul aces­ta nu doar veți eco­no­mi­si niște bă­nuți, dar re­du­ceți și șan­se­le ca anu­miți in­vi­tați-pro­ble­mă să vă fa­că, într-ade­văr, pro­ble­me. Fă­ră dia­man­te vo­lu­mi­noa­se la inel și, în spe­cial, fă­ră stres. E un lu­cru bi­ne ști­ut că stre­sul dău­nea­ză grav nu doar să­nă­tății, ci și por­to­fe­lu­lui. În închei­e­re, tra­tați tex­tul de mai sus ca un pam­flet: e OK să fiți mo­de­rați în pri­vi­nța cos­tu­ri­lor, dar asta nu tre­bu­ie să vă tran­sfor­me în niște zgârciți al că­ror unic scop în viață e nun­ta vă­zu­tă ca mij­loc ra­pid de că­pă­tu­i­re. În fe­lul ăsta, ris­cați să ajun­geți la per­for­ma­nța de a ac­cep­ta din par­tea in­vi­tați­lor in­clu­siv bo­nuri de ma­să, în lo­cul sfin­tei ban­cno­te de o su­tă de eu­ro. Da­că tot gândiți nun­ta ca pe o afa­ce­re de pe ur­ma că­reia e bi­ne să ieșiți pe plus, ți­neți min­te una din re­gu­li­le de aur în bu­si­ness: nu vă alun­gați cli­e­nții. În ca­zul de față, fa­mi­lia și pri­e­te­nii de nă­dej­de.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.