O căs­ni­cie bu­nă

Ca­re e cheia unei căs­ni­cii reuși­te? De ce une­le po­vești por­nesc pro­miță­tor și se ter­mi­nă în de­zas­tru, iar alte­le, că­ro­ra nu le-ai fi dat prea mul­te șan­se, sunt de o lon­ge­vi­ta­te și o ar­mo­nie aproa­pe ener­van­te?

Beau Monde Mirese - - Sumar - TEXT: MA­RA WAGNER

Una din­tre ce­le mai im­por­tan­te re­gu­li ale căs­ni­ci­ei pa­re a fi să nu încerci să con­tro­le­zi to­tul, pen­tru că asta îți va adu­ce nu­mai frus­trări și ne­fe­ri­ci­re, ție și par­te­ne­ru­lui.

E foar­te ade­vă­rat că în ul­ti­mul an toc­mai cu asta te-ai înde­let­ni­cit, ai încer­cat să deții con­tro­lul: te-ai ocu­pat de or­ga­ni­za­rea în de­ta­liu a nu­nții, încer­când să nu lași lu­cru­ri­le să o ia raz­na, te-ai im­pli­cat și ai con­tro­lat chiar și ce­le mai neînsem­na­te as­pec­te, de la nua­nța șer­vețe­le­lor până la fon­tul fo­lo­sit pe in­vi­tați­i­le de nun­tă. Ai de­le­gat, ai ve­ri­fi­cat, ai re­cru­tat și ne­go­ciat – cam cum fa­ce un bun ma­na­ger când are de dus la ca­păt un proi­ect de an­ver­gu­ră, ca­re im­pli­că o foar­te bu­nă or­ga­ni­za­re și ca­re tre­bu­ie ne­greșit să fie un ma­re suc­ces. Când lu­cru­ri­le nu s-au des­fășu­rat du­pă in­di­cați­i­le ta­le, ai ob­ser­vat ime­diat și ai ști­ut să te im­pui, stă­până pe si­tuație până la ca­păt. Pen­tru că era vor­ba des­pre nun­ta ta și to­tul tre­bu­ia să fie așa cum voiai tu!

Și acum? Acum nun­ta a tre­cut și e vor­ba des­pre căs­ni­cia ta. Și pen­tru că în ul­ti­ma vre­me fe­lul de a pri­vi lu­cru­ri­le și de a le or­ga­ni­za, ve­ri­fi­ca și con­tro­la ți-a de­venit o a do­ua na­tu­ră, e cum­va de înțe­les că ten­tația de a te pur­ta la fel și du­pă nun­tă es­te des­tul de ma­re. Iar fap­tul că acum sun­teți ofi­cial o fa­mi­lie ri­di­că par­că și mai mult șta­che­ta, căci es­te vor­ba de o căs­ni­cie, nu de o sim­plă re­lație. To­tul tre­bu­ie, prin ur­ma­re, să fie per­fect pen­tru a porni cu drep­tul în no­ua viață. Ca­sa tre­bu­ie să fie me­reu cu­ra­tă și or­do­na­tă, fe­res­tre­le să stră­lu­ce­as­că, chi­u­ve­ta din bu­că­tă­rie tre­bu­ie să fie goa­lă, că­ni­le de ca­fea tre­bu­ie clă­ti­te și pu­se la loc, nu lă­sa­te ai­u­rea prin ca­să, în fi­ne, hârtia igi­e­ni­că tre­bu­ie așe­za­tă co­rect în su­por­tul ei și nu in­vers. În ori­ce de­ta­liu ca­re nu stă așe­zat cum îți ima­gi­ne­zi tu că tre­bu­ie să stea ve­zi un po­te­nțial dis­tru­gă­tor al ar­mo­ni­ei voas­tre, ori­ce lu­cru mi­nus­cul ca­re se aba­te de la nor­ma (ta) ar pu­tea, la o adi­că, să du­că de râpă căs­ni­cia.

Mo­tiv pen­tru ca­re ești și mai vi­gi­len­tă, mai per­fe­cți­o­nis­tă și mai cri­ti­că. Cum n-ai pu­tea nici să ex­plici de ce te po­rți așa cum te po­rți, se pot is­ca dis­cuții, su­pă­rări și tă­ceri îmbuf­na­te de am­be­le pă­rți.

Și pe cât de mult ți-ai do­rit să te că­să­to­rești cu acest om pe ca­re-l iu­bești din toa­tă fi­i­nța ta, cu atât mai mari îți sunt une­ori îndoi­e­li­le când te gândești da­că vei pu­tea oa­re să-ți pe­treci viața lângă un om ca­re ui­tă – deși i-ai tot re­pe­tat-o – să-și pu­nă hai­ne­le mur­da­re în coșul de ru­fe și nu pe el. Sau să închi­dă mai bi­ne ca­pa­cul pas­tei de di­nți. Să nu mai cum­pe­re sta­fi­de ne­gre, ci au­rii. Du­pă ca­re se mai și bo­sum­flă când îi re­proșe­zi. Pen­tru că to­tul tre­bu­ie să fie per­fect, pen­tru că altfel viața voas­tră împreu­nă nu va fi una per­fec­tă!

Re­vi­no-ți! Să-ți do­rești nun­ta per­fec­tă es­te ce­va ab­so­lut de înțe­les. Dar să-ți do­rești căs­ni­cia per­fec­tă e cea mai ma­re pros­tie. Pen­tru sim­plul mo­tiv că nu exis­tă așa ce­va, ori­ce căs­ni­cie are mici as­pe­ri­tăți. Să încerci să con­tro­le­zi, să cri­tici și să co­rec­te­zi nu e abor­da­rea co­rec­tă. Amin­tește-ți cum erați la înce­put, cum tot ce spu­nea și fă­cea el era mi­nu­nat, cum îl apro­bai și-l ad­mi­rai, cum erați me­reu de acord asu­pra a ori­ce, iar mi­ci­le di­fe­re­nțe și ha­chițe nu vă de­ran­jau pe ni­ci­u­nul, dim­po­tri­vă, vi se pă­re­au ado­ra­bi­le. Căs­ni­cia ce­re cu to­tul alte re­gu­li de­cât ce­le cu ca­re te-ai obișnu­it tu în ul­ti­mul an, acum nu mai sunt ce­ru­te ca­li­tăți­le ma­na­ge­ria­le, ci se pu­ne preț pe to­le­ra­nță și înțe­le­ge­re. Iar pen­tru o bu­nă fun­cți­o­na­re a lu­cru­ri­lor tre­bu­ie să mai ac­ce­pți câte­o­da­tă și sta­fi­de ne­gre. Sau fap­tul că iar a pus hârtia igi­e­ni­că ana­po­da.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.