Iri­na & Șer­ban: O nun­tă cu karaoke

Non­con­for­miști și cre­a­ti­vi, Iri­na și Șer­ban au fost doi miri re­la­xați și puși pe dis­tra­cție. Nun­ta lor a avut toa­te in­gre­di­en­te­le unui par­ty de neu­i­tat!

Beau Monde Mirese - - Sumar - TEXT: CRIS­TI­NA NI­CO­LAE

EEl es­te foar­te or­ga­ni­zat și nu îi plac sur­pri­ze­le, ea es­te mai ză­pă­ci­tă și me­reu cu zâmbe­tul pe bu­ze. Amândoi evi­tă clișe­e­le și îi atin­ge prea puțin pă­re­rea ce­lor din jur. Inte­ra­cți­u­nea cu Șer­ban și Iri­na es­te o ex­pe­ri­e­nță in­te­re­san­tă, mai ales că abia aște­pți să au­zi ce glu­mă va ur­ma. S-au cu­nos­cut în li­ceu și a du­rat puțin până când au de­venit pri­e­teni foar­te greu de se­pa­rat. „La înce­put, am cre­zut că sunt imu­nă la do­ri­nța lui de a avea o re­lație, dar fi­i­nța mea știa că ine­vi­ta­bil acest lu­cru se va întâmpla. În cla­sa a XI-A, am de­venit un cu­plu și de atunci creștem împreu­nă. În ci­u­da fap­tu­lui că re­lația nu a fost 100% con­ti­nuă din cau­za vul­ne­ra­bi­li­tăți­lor vârstei, Șer­ban mi-a fost întot­de­au­na cel mai bun pri­e­ten, iar asta sun­tem și acum unul pen­tru ce­lă­lalt“, po­ves­tește Iri­na.

O ce­re­re în că­să­to­rie sur­pri­ză

Mo­men­tul ce­re­rii în că­să­to­rie a fost foar­te emoți­o­nant pen­tru Iri­na. „Eram la nun­ta ce­lor mai buni pri­e­teni (ac­tua­lii nași), eu eram dom­nișoa­ra de onoa­re ca­re și-a luat atri­buți­i­le foar­te în se­ri­os. Când a venit mo­men­tul arun­că­rii bu­che­tu­lui și s-a oprit mu­zi­ca, mi­re­a­sa s-a întors spre mi­ne să mi-l ofe­re. Șer­ban era la pi­ci­oa­re­le me­le tre­mu­rând, iar eu, cu­prin­să de adre­na­li­nă, nu i-am dat ime­diat mâna să îmi pu­nă ine­lul, ci l-am strâns în brațe, aco­lo un­de mă si­mțe­am în si­gu­ra­nță, și i-am zis DA!“

Au ur­mat apoi pe­tre­ce­ri­le de bur­laci. „A fost un mo­ment de de­tașa­re de pre­gă­ti­ri­le pen­tru

nun­tă. Cea mai bu­nă pri­e­te­nă mi-a fă­cut sur­pri­za ca­zi­no­u­lui – nu fu­se­sem ni­ci­o­da­tă și a fost o zi no­ro­coa­să. Apoi, fe­te­le mi-au înde­pli­nit do­ri­nța de mer­ge în Con­trol și am încheiat pe­tre­ce­rea fă­când karaoke în Mo­jo. Băi­eții s-au de­lec­tat cu bur­geri în Osho și apoi cu Do­ta par­ty la un pri­e­ten aca­să.“

Nici pri­nțe­să, nici si­re­nă

Iri­na și-a do­rit o ro­chie de mi­re­a­să ca­re să o re­pre­zin­te. „Dat fi­ind fap­tul că nu sunt nici pri­nțe­să, nici si­re­nă, mi-am li­mi­tat opți­u­ni­le. Alt cri­te­riu de ca­re am ți­nut cont a fost să fie con­for­ta­bi­lă, pen­tru că știam că va fi o zi lun­gă, în ca­re va tre­bui în pri­mul rând să res­pir. Apoi, am vrut un ma­te­rial na­tu­ral și le­jer, ca­re să-mi per­mi­tă să fac față ce­lor 38 de gra­de po­si­bi­le într-o zi de iu­lie. Am in­trat în trei show­roo­muri, până când l-am des­co­pe­rit pe al pa­tru­lea, Di­vi­ne, un­de am ști­ut ime­diat că îmi vor croi ro­chia. Am fost cu ma­ma să îmi aleg mo­de­lul, iar ea nu cred că știe cât de emoți­o­nant a fost mo­men­tul pen­tru mi­ne. Pro­ba fi­na­lă am fă­cut-o în Brașov, un­de am mers cu Șer­ban și cu nașii. Da, Șer­ban a vă­zut ro­chia înain­te, fi­in­dcă am vrut să evit adre­na­li­na su­pli­men­ta­ră în zi­ua ca­re ur­ma să fie ori­cum pli­nă de emoții pen­tru amândoi.“

De­cor cu gal­ben și ver­de

Ale­ge­rea res­tau­ran­tu­lui a fost o ex­pe­ri­e­nță de­o­se­bi­tă. „Ne-am pe­tre­cut tim­pul cu pă­ri­nții, mer­gând în lo­curi fru­moa­se și gus­tând mânca­rea“, își amin­tește Iri­na.

„Până la ur­mă, am ales res­tau­ran­tul Va­tra Nea­mu­lui, un­de ma­ma es­te ma­na­ger. Am ți­nut cont de fap­tul că aici ave­am si­gu­ra­nța că mânca­rea va fi excelentă și că nu ne vom fa­ce gri­ji le­gat de ser­vi­re. Toți, dar ab­so­lut toți in­vi­tații lău­dau mânca­rea când ne prin­de­au prin sa­lă sau ne-au com­pli­men­tat du­pă eveni­ment. De­co­rul să­lii nu a co­nți­nut flori, nu am vrut bu­che­te imen­se în toa­te cu­lo­ri­le co­coța­te în mij­lo­cul me­sei și nici hu­se cu fun­de pe scau­ne (doar câte o pan­gli­că su­bți­re cur­gând pe spă­ta­rul scau­nu­lui). Am pus-o puțin în di­fi­cul­ta­te pe Ali­na – cea ca­re s-a ocu­pat de de­cor – fi­in­dcă nu fă­cu­se ce­va si­mi­lar până atunci, dar am apre­ciat cu­ra­jul ei de a ac­cep­ta pro­pu­ne­rea noas­tră și fap­tul că i-a ieșit ex­ce­lent. Aran­ja­men­tul a con­stat în niște con­stru­cții fă­cu­te din ar­ca­de de bam­bus, mușchi de co­pac, lă­mâi și cras­pe­dia gal­be­nă. Pen­tru ci­ne are cu­raj, re­co­mand http://no­no­no.ro pen­tru in­spi­rație. Pe noi ne fas­ci­nea­ză cu­lo­ri­le, sunt un punct sen­si­bil, așa că aces­tea tre­bu­ie să se îmbi­ne per­fect. La mo­men­tul res­pec­tiv, câști­gă­toa­re au fost gal­be­nul și ver­de­le, ca­re s-au re­gă­sit în toa­te ele­men­te­le nu­nții, por­nind de la in­vi­tații și ter­mi­nând cu de­co­rul să­lii. Bu­che­tul meu a fost mi­cuț și com­pact, cu mult ver­de, gal­ben și alb, asam­blat pe bam­bus.“

Pre­gă­tiri de nun­tă cu dis­tra­cție

Iri­na și Șer­ban și-au pus am­pren­ta pe fi­e­ca­re ele­ment al nu­nții. Au con­ce­put sin­guri tex­tul și ima­gi­nea in­vi­tați­i­lor, au ales pe înde­le­te mu­zi­ca și au con­ce­put de­co­rul ca­re să îi re­pre­zin­te. „Pen­tru noi, pre­gă­ti­ri­le de nun­tă nu au fost un chin sau un stres, dim­po­tri­vă, ne-am dis­trat în pro­ce­sul de cre­ație. Emoți­i­le au înce­put abia în zi­ua nu­nții. Pri­ma par­te a zi­lei a fost foar­te plă­cu­tă: am fost la sa­lon de di­mi­neață cu nașa, apoi ne-am întors aca­să să ne îmbră­căm, iar șe­di­nța fo­to de la prânz

a fost atât de amu­zan­tă și re­la­xan­tă încât ne-a fă­cut să ui­tăm puțin de ce­ea ce urme­a­ză. Ma­ri­us ne-a fost re­co­man­dat de că­tre nașă și nu cred că am fi pu­tut avea o co­la­bo­ra­re mai reuși­tă cu altci­ne­va. E o per­soa­nă foar­te des­chi­să și am re­lați­o­nat cu el ca și cum ne cu­noște­am de ani. Ne-a de­pășit aștep­tă­ri­le: a sur­prins fi­e­ca­re mo­ment, fă­ră ca noi să știm că es­te aco­lo, fo­to­gra­fi­i­le lui sunt vii, nu sta­ti­ce. Al­bu­mul es­te ab­so­lut su­perb, nu ne-am fi do­rit ni­mic mai mult și, cre­deți-mă, sun­tem foar­te pre­te­nți­oși!“

Fă­ră tra­diții și obi­cei­uri

„Nun­ta noas­tră a fost a treia la ca­re am par­ti­ci­pat – nici eu, nici Șer­ban nu eram fa­mi­lia­ri­zați cu obi­cei­u­ri­le. Nu am vrut să iro­sim tim­pul de pre­gă­ti­re pen­tru cău­ta­rea și învăță­rea lor, nu ne-am do­rit ca în tim­pul nu­nții să exis­te pre­si­u­nea su­pli­men­ta­ră a res­pec­tă­rii aces­to­ra, mai ales că noi, ca să res­pec­tăm ce­va, tre­bu­ie să înțe­le­gem, iar une­le obi­cei­uri de nun­tă nu ni le ex­pli­căm, nu știm de un­de au por­nit, așa că ar fi fost prea ma­re con­fu­zia ca să ne con­cen­trăm pe ele. Emoți­i­le ma­jo­re au înce­put la bi­se­ri­că, pe mă­su­ră ce veneau in­vi­tații, când am re­a­li­zat că nu avem pișco­turi și vin, așa cum ar fi tre­bu­it, ce­ea ce a de­cla­nșat pri­ma pa­ni­că din zi. Se întâmplă lu­cruri mi­no­re în tim­pul nu­nții, ca­re în sta­rea res­pec­ti­vă de emo­ti­vi­ta­te par de viață și de moar­te, așa că le re­co­mand vi­i­toa­re­lor mi­re­se să ape­le­ze la o per­soa­nă foar­te apro­pia­tă, ca­re să re­zol­ve si­tuați­i­le-pro­ble­mă și să le re­a­min­te­as­că pe­ri­o­dic că nu e ni­mic grav.“Iri­na și Șer­ban s-au gândit inițial să sa­ră pes­te cu­nu­nia re­li­gi­oa­să sau, cel puțin, să o fa­că în aer li­ber. Au ales, într-un fi­nal, bi­se­ri­ca în ca­re mi­re­le a fost bo­te­zat. „Es­te o bi­se­ri­cuță in­ti­mă, fru­moa­să, lo­ca­li­za­tă cen­tral. A fost amu­zant că Șer­ban și-a de­sem­nat ca­va­le­rul de onoa­re chiar în zi­ua nu­nții. Cos­tin, un pri­e­ten foar­te apro­piat din li­ceu, a fost anu­nțat la bi­se­ri­că abia că es­te ca­va­ler de onoa­re. Dom­nișoa­ra mea de onoa­re, So­ri­na, es­te de ase­me­nea cea mai bu­nă pri­e­te­nă a mea încă din li­ceu.“

Karaoke și dan­sa­toa­re de ca­ba­ret

Mi­rii au ales pen­tru dan­sul lor pi­e­sa „So­met­hing Just Li­ke This“: „Am ști­ut că ni se po­tri­vește mă­nușă chiar din mo­men­tul în ca­re am au­zit-o pri­ma oa­ră. Dan­sul, de ca­re ne-a fost cel mai fri­că, a fost o ex­pe­ri­e­nță plă­cu­tă, ca și mo­men­te­le de la ca­bi­na fo­to, un­de a fost dis­tra­cție ma­xi­mă. Cred că toți ar tre­bui să ai­bă la nun­tă o ca­bi­nă fo­to: toa­tă lu­mea ara­tă ex­ce­lent în po­ze, iar props-uri­le (ac­ce­so­ri­i­le) nu sunt ni­ci­o­da­tă su­fi­ci­en­te. Pri­ma noas­tră idee pen­tru măr­tu­rii a fost să ofe­rim fi­gu­ri­ne LEGO di­fe­ri­te pen­tru fi­e­ca­re in­vi­tat (du­pă ase­mă­na­rea lor), dar am ales va­rian­ta po­ze­lor de la ca­bi­na fo­to, pe ca­re ga­ran­tez că toa­tă lu­mea le are pe ușa fri­gi­de­ru­lui.“Eveni­men­tul a fost ani­mat și de pri­e­teni de fa­mi­lie ca­re, du­pă su­fi­ci­ent al­cool, au prins cu­raj să preia mi­cro­fo­nul și să cânte pen­tru miri. „Toa­te aces­te lu­cruri înve­se­lesc mult atmos­fe­ra, eu chiar aș încu­ra­ja mo­men­te­le de karaoke la nu­nți. Cu Dj-ul am avut ce­va emoții, pen­tru că nu prea ne po­tri­ve­am la gus­turi: el era obișnu­it cu mu­zi­ca ti­pi­că de nun­tă, în spe­cial la­ti­no, iar noi in­sis­tam să au­zim ce­ea ce ne pla­ce no­uă (Col­dplay, Ima­gi­ne Dra­gons etc.). La fața lo­cu­lui a fă­cut un mix între ce am ce­rut noi și ce a con­si­de­rat el po­tri­vit ca să dan­se­ze in­vi­tații. Fe­ed­bac­kul le­gat de mu­zi­că a fost unul bun, mul­tă lu­me a apre­ciat că a fost altfel de mu­zi­că și că a fost bu­nă. Pe lângă DJ, am avut și tru­pă (Ca­ba­ret). Ban­dul a venit cu dan­sa­toa­re de ca­ba­ret, ca­re au de­lec­tat pri­vi­ri­le in­vi­tați­lor în ce­le câte­va mo­men­te de spec­ta­col avu­te. Noi am ales trei in­trări de câte 45 de mi­nu­te pen­tru tru­pă, dar a fost prea mult, pen­tru că lu­mea a per­ce­put aces­te in­trări ca pe un con­cert și a pre­fe­rat să pri­ve­as­că în loc să dan­se­ze. Un alt mo­ment spec­ta­cu­los al nu­nții a fost cel al tor­tu­lui, re­a­li­zat de co­fe­tă­ria Armand.“

Du­pă nun­tă, au ales ca des­ti­nație pen­tru lu­na lor de mi­e­re Bar­ce­lo­na. „Ne do­re­am de mult timp să o vi­zi­tăm, dar cum­va me­reu am ales alte lo­curi. A fost oca­zia per­fec­tă să mer­gem aco­lo, mai ales că nu ne plac se­ju­ru­ri­le în ca­re stai la pla­jă ore în șir. Am fă­cut deci un ma­ra­ton de vă­zut ca­se, lo­curi fru­moa­se, stră­zi. Bar­ce­lo­na es­te un oraș su­perb!“

Pe noi ne fas­ci­nea­ză cu­lo­ri­le, iar la mo­men­tul res­pec­tiv, câști­gă­toa­re au fost gal­be­nul și ver­de­le, ca­re s-au re­gă­sit în toa­te ele­men­te­le nu­nții.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.