Oa­na & Mi­hai: Dra­gos­te mo­del

Nu am vă­zut pe ni­meni ca­re să se iu­be­as­că atât de mult! Oa­na și Mi­hai sunt ti­neri, ro­man­tici, haz­lii și fe­ri­ciți să fie împreu­nă!

Beau Monde Mirese - - Sumar - TEXT: CRIS­TI­NA NI­CO­LAE

AAmândoi ac­ti­ve­a­ză în do­me­ni­ul mo­del­lin­gu­lui și lu­cre­a­ză cu age­nții in­ter­nați­o­na­le. Au po­zat pen­tru re­vis­te im­por­tan­te din lu­me, au apă­rut în re­cla­me, spo­turi și cam­pa­nii pu­bli­ci­ta­re pen­tru bran­duri de top. În ci­u­da lu­mii în ca­re se învârt și a dis­ta­nței ca­re îi des­par­te mai tot tim­pul când sunt ple­cați cu con­trac­te în străi­nă­ta­te, dra­gos­tea lor a re­zis­tat și, va­ra tre­cu­tă, au fă­cut o nun­tă ca în po­vești. Co­na­cul Hel­dsdorf le-a găz­du­it pe­tre­ce­rea, un loc spe­cial, ca și po­ves­tea lor.

Pri­mul ră­să­rit împreu­nă

„De șa­se ani ne ocu­păm amândoi cu mo­del­lin­gul, ce­ea ce pre­su­pu­ne mul­te că­lă­to­rii. Ne-am cu­nos­cut acum pa­tru ani și ju­mă­ta­te, nu un­de­va prin lu­me, ci chiar în Brașov, orașul nos­tru na­tal. Înain­te de a fi un cu­plu, ne știam din au­zi­te și de pe rețe­le­le de so­cia­li­za­re, da­to­ri­tă fap­tu­lui că lu­crăm în ace­lași do­me­niu. Ne ur­mă­re­am pe Insta­gram și ne sim­pa­ti­zam, dar nu in­te­ra­cți­o­na­se­răm prea mult până când, într-o se­a­ră, ne-am întâlnit la o pe­tre­ce­re, ca­re s-a sfârșit cu noi dan­sând împreu­nă până di­mi­neață. Am ră­mas ul­ti­mii și am ple­cat când cei din clu­bul în ca­re ne aflam ne-au dat practic afa­ră. Ne-am îndrep­tat spre ca­să ți­nându-ne de mână, su­per­fe­ri­ciți, și așa am prins pri­mul ră­să­rit împreu­nă“, își amin­tește Oa­na. „Ce a ur­mat a fost un drum fru­mos și plin de sur­pri­ze. Amândoi că­lă­to­rim mult și, de obi­cei, nu avem ace­e­ași des­ti­nație, iar pri­ma pe­ri­oa­dă la dis­ta­nță a venit chiar

du­pă pri­me­le trei săp­tă­mâni, eu ple­ca­tă în To­kyo, iar Mi­hai în Mi­la­no, timp de do­uă luni. În acești pa­tru ani am avut mul­te că­lă­to­rii împreu­nă, dar și mul­te de­par­te unul de altul. Practic, am fost într-o re­lație la dis­ta­nță, însă asta ne-a apro­piat și mai mult. Do­rul ca­re se strângea timp de do­uă luni des­pă­rțiți fă­cea din re­ve­de­re ce­va atât de fru­mos, ca și cum am fi la înce­pu­tul re­lație over and over again. Nu a fost tot soa­re și fru­mos, dar am ști­ut să tre­cem pes­te cer­turi și ge­lo­zii și să ne bu­cu­răm de pă­rți­le bu­ne.“

Un­de­va în To­kyo...

Mi­hai i-a ofe­rit stângaci ine­lul de lo­god­nă Oa­nei. „Ce­re­rea în că­să­to­rie a fost o to­ta­lă sur­pri­ză pen­tru mi­ne. Eu eram în To­kyo, ur­ma să so­se­as­că și Mi­hai pen­tru o lu­nă de con­tract aco­lo. To­tul era per­fect nor­mal, ni­mic ieșit din co­mun, ne aflam în cea mai înal­tă clă­di­re din To­kyo, la o ca­fe­nea cu o ve­de­re mi­nu­na­tă, când el, foar­te emoți­o­nat, mi-a dat o căr­ti­ci­că cu ci­ta­te des­pre iu­bi­re în ca­re, spre sur­prin­de­rea mea, am gă­sit un inel. Nu glu­mesc, dar pri­me­le me­le cu­vin­te au fost What the f*ck? „. Am fost foar­te sur­prin­să, nu mă aștep­tam de­loc! Dar, evi­dent, a ur­mat răs­pun­sul afir­ma­tiv și ul­te­ri­or pre­gă­ti­rea de nun­tă. Pă­ri­nții și toți pri­e­te­nii noștri au fost foar­te încântați de ves­te. Unii se aștep­tau, iar alții au fost la fel de ui­miți ca mi­ne.“

Per­fect mat­ch

Or­ga­ni­za­rea nu­nții a înce­put cu ale­ge­rea lo­cați­ei. „Știam că tre­bu­ie să gă­sim din timp spați­ul pen­tru des­fășu­ra­rea nu­nții, așa că ne-am de­cis la o da­tă și am înce­put cău­tă­ri­le. Am vrut să fie în Brașov și am gă­sit des­tul de re­pe­de lo­cația per­fec­tă pen­tru noi și ca­re avea ul­ti­ma sâmbă­tă li­be­ră exact în da­ta pe ca­re o voiam. A fost per­fect mat­ch! Nu am vrut or­ga­ni­za­tor de nun­tă, la insis­te­nțe­le me­le, de­oa­re­ce eu vi­sam de ce­va vre­me la or­ga­ni­za­rea pro­pri­ei nun­ţi. A fost o de­ci­zie ce pă­rea per­fec­tă la înce­put, până am vă­zut că es­te un pic di­fi­cil să jon­glez cu toa­te sar­ci­ni­le. Re­co­mand cu drag un wed­ding plan­ner – fa­ce toți ba­nii și te sca­pă de ju­mă­ta­te din stres. Nu de tot, e to­tuși nun­ta ta – emoții și stres vor fi ori­cum, dar mai mo­de­ra­te.“A ur­mat apoi ale­ge­rea ro­chi­ei de mi­re­a­să. „Am îmbră­cat atâtea ro­chii fru­moa­se și ca­re îmi plă­ce­au de-a lun­gul ani­lor, încât asta a fă­cut ale­ge­rea un pic mai di­fi­ci­lă. Știam si­gur că va fi o ro­chie de la Di­vi­ne Ate­li­er, lu­crez pen­tru ei ca mo­del de mu­lți ani și ador cre­ați­i­le lor. Cu vreo pa­tru luni înain­te de nun­tă, m-am oprit la do­uă ro­chii fa­vo­ri­te, iar pen­tru ale­ge­rea fi­na­lă am ape­lat la pri­e­te­ne­le me­le dra­gi.“Mi­re­le a fost ga­ta cu cos­tu­mul în ul­ti­ma se­a­ră înain­tea nu­nții. Pen­tru Mi­hai a fost sim­plu: știa exact ce își do­rește și nu s-a stre­sat. Cos­tu­mul său a fost fă­cut la co­man­dă de Ale­xan­dru Mu­reșan, a că­rui ima­gi­ne es­te.

Roz, alb și ver­de

Mi­rii au avut par­te de pe­tre­ceri de bur­laci reuși­te. Mi­re­a­sa s-a lă­sat pe mâna pri­e­te­ne­lor sa­le, ca­re i-au fă­cut o sur­pri­ză cu dans, amin­tiri și pe­tre­ce­re în pi­ja­ma­le, exact cum și-a do­rit. Pen­tru băi­eți, pe­tre­ce­rea bur­la­ci­lor s-a lă­sat cu pe­ri­peții: Mi­hai, împreu­nă cu câți­va pri­e­teni, s-au aven­tu­rat într-o că­lă­to­rie cu mași­na până în Pra­ga, iar pe

Dan­sul nos­tru a de­curs lin şi plin de emoție, iu­bi­re, fe­ri­ci­re, un amal­gam de sen­ti­men­te de ca­re ne amin­tim cu drag şi ca­re ne-au ră­mas înti­pă­ri­te în me­mo­rie ca cea mai fru­moa­să par­te a nu­nții noas­tre.

par­cur­sul ex­cur­si­ei, a fost cât pe ce să ră­mână fă­ră mași­nă. Cu toa­te aces­tea, s-au dis­trat de mi­nu­ne!

Mi­hai a aju­tat-o pe Oa­na în pla­ni­fi­ca­rea nu­nții, iar ale­ge­ri­le le-au fă­cut împreu­nă. „Am or­ga­ni­zat cu drag și răb­da­re nun­ta. Am vrut să fie ce­va sim­plu! Lo­cația ale­a­să, Co­na­cul Hel­dsdorf, aflat la 14 km de Brașov, es­te ab­so­lut mi­nu­na­tă. Are o cur­te su­per­bă, iar in­te­ri­o­rul es­te un ham­bar rus­tic ele­gant, ca­re nu are ne­voie de prea mul­te ele­men­te de de­cor. Ne-a plă­cut atmos­fe­ra lo­cați­ei și am vrut să îi păs­trăm ese­nța. Flo­ri­le au fost în bu­che­te mici, în stil rus­tic, cu nua­nțe de roz, alb și ver­de, pen­tru ca­re am co­la­bo­rat cu Car­men Bel­cin și de ca­re am fost 100% încântați. Du­pă sta­bi­li­rea lo­cați­ei, ne-am or­ga­ni­zat re­pe­de și am gă­sit foar­te ușor fo­to­gra­fii pe gus­tul nos­tru – De­ea și

Flo Ivan, apoi vi­deo – Ava Pro­duc­ti­on și mu­zi­ca – Tru­pa 6. Toți sunt oa­meni mi­nu­nați, cu ca­re am co­la­bo­rat fă­ră ni­cio pro­ble­mă. Cu ul­ti­me­le de­ta­lii, ne-am stre­sat puțin înain­tea nu­nții, însă cea mai ma­re bă­taie de cap a fost, cu si­gu­ra­nță, or­ga­ni­za­rea in­vi­tați­lor și pri­mi­rea con­fir­mă­ri­lor.

Emoție, iu­bi­re, fe­ri­ci­re

Oa­na și Mi­hai au fă­cut cu­nu­nia ci­vi­lă cu o zi înain­tea nu­nții, pen­tru ca zi­ua pe­tre­ce­rii și cu­nu­ni­ei re­li­gi­oa­se să fie mai re­la­xan­tă. Au avut ast­fel su­fi­ci­ent timp de pre­gă­tiri, fă­ră să fie stre­sați de timp. Cu­nu­nia re­li­gi­oa­să a avut loc la Bi­se­ri­ca Sf. Ni­co­lae, o bi­se­ri­că fru­moa­să, cu is­to­rie, lo­ca­li­za­tă în Cen­trul ve­chi al Brașo­vu­lui. „Emoți­i­le mari au fost până să ajun­gem la bi­se­ri­că. Aco­lo, to­tul a de­curs nor­mal, fi­resc, fru­mos. Când am ajuns la Co­nac, ori­ce gri­jă sau stres s-a ri­si­pit to­tal. Asta până la pri­mul dans, ca­re a fost clar cel mai emoți­o­nant și ma­gic mo­ment al zi­lei. Ne-am pre­gă­tit do­uă luni pen­tru acest mo­ment, eu am in­sis­tat să învățăm o co­re­gra­fie, iar Mi­hai a ac­cep­tat. Am dan­sat vals pe me­lo­dia «Per­fect» a lui Ed She­e­ran. De emoții, Mi­hai aproa­pe că ui­ta­se co­re­gra­fia, dar și-a re­venit re­pe­de, iar dan­sul a de­curs lin și plin de emoție, iu­bi­re, fe­ri­ci­re, un amal­gam de sen­ti­men­te de ca­re ne amin­tim cu drag și ca­re ne-au ră­mas înti­pă­ri­te în me­mo­rie ca cea mai fru­moa­să par­te a nu­nții noas­tre.“

„Am cli­pit și s-a fă­cut di­mi­neață”

„Nu am avut o nun­tă cu tra­diții. A fost o pe­tre­ce­re sim­plă, cu mul­tă voie bu­nă, ca­re a ți­nut până la șa­se di­mi­neața și ca­re, pen­tru unii, s-a încheiat cu o baie în pis­ci­nă. Sin­gu­ra tra­diție pe ca­re am ți­nut-o a fost fu­ra­tul mi­re­sei, la ca­re m-am opus ca­te­go­ric inițial, fi­in­dcă nu voiam să pi­erd ni­mic din pe­tre­ce­rea nu­nții me­le. Dar așa a fost să fie, iar „hoții“m-au dus îna­poi în Brașov, un­de m-au ți­nut cap­ti­vă o oră, timp în ca­re nun­tașii înce­pu­se­ră să se între­be da­că o să mai apar. Nun­ta noas­tră a tre­cut foar­te re­pe­de, am cli­pit și s-a fă­cut di­mi­neață, dar a fost exact cum ne-am do­rit, nu am schim­ba ni­mic!

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.