O lu­nă de mi­e­re altfel

V-aţi gândit vre­o­da­tă că aţi pu­tea fa­ce şi altce­va în lu­na de mi­e­re, în loc să mer­ge­ţi într-o va­can­ţă exo­ti­că împreu­nă? Iu­lia­na şi Ci­prian, un cu­plu de ti­neri cor­po­ra­tiş­ti din Bu­cu­reş­ti, şi-au pe­tre­cut lu­na de mi­e­re într-un mod ine­dit: fă­când vo­lun­ta­riat

Beau Monde Mirese - - Sumar - TEXT: LAU­RA FRUNZĂ

Pa­si­o­na­ţi de ci­clism şi dru­me­ţii mon­ta­ne şi im­pli­ca­ţi în di­ver­se ac­ti­vi­tă­ţi de res­pon­sa­bi­li­ta­te so­cia­lă, Iu­lia­na şi Ci­prian au ajuns la Ma­gi­camp pe post de ani­ma­tor pen­tru co­pii şi, res­pec­tiv, bu­că­tar. Ei au ac­cep­tat să ne ofe­re un in­ter­viu, pen­tru a con­vin­ge şi alţi ti­neri că me­ri­tă să-ţi înce­pi căs­ni­cia dă­ru­ind din tim­pul tău unor oa­meni mai pu­ţin no­ro­co­şi. Cum v-a venit ide­ea de a vă de­di­ca lu­na de mi­e­re unui proi­ect de vo­lun­ta­riat? Cum aţi ales des­ti­na­ţia? Nu am fost ghi­da­tă de ide­ea de a fa­ce vo­lun­ta­riat în pe­ri­oa­da lu­nii de mi­e­re, ci mai de­gra­bă de ce­ea ce înse­am­nă Ma­gi­camp. Eu am fost în pro­ce­sul de re­cru­ta­re vo­lun­tari şi am fost ac­cep­ta­tă, iar Ci­prian a in­ter­venit în ca­li­ta­te de bu­că­tar. A can­di­dat pen­tru pos­tul de Dom­nul Po­lo­nic şi l-a obți­nut! Ast­fel, am ales să ne pe­tre­cem lu­na de mi­e­re în ta­bă­ră. În mo­men­tul în ca­re am de­cis să par­ti­cip, vo­lun­ta­ria­tul în ta­bă­ra Ma­gi­camp re­pre­zen­ta una din ce­le mai mari pro­vo­cări ale vi­eții. Am fost atra­să de oa­me­nii pe ca­re îi ştiam im­pli­cați în proi­ect şi de lu­cru­ri­le mi­nu­na­te des­pre ca­re au­zi­sem că se întâmplă în ta­bă­ră. Cât timp aţi stat aco­lo şi cum ară­ta pro­gra­mul vos­tru zil­nic? Ce ac­ti­vi­tă­ţi aţi fă­cut împreu­nă cu co­pi­ii? În ta­bă­ra Ma­gi­camp eu am avut gri­jă de co­pii, iar Ci­prian a gă­tit pen­tru vo­lun­tari. Am stat şap­te zi­le în ta­bă­ră. Pro­gra­mul era foar­te încăr­cat şi în fi­e­ca­re zi ave­am ac­ti­vi­tăți: în jur de 7:30 era tre­zi­rea, apoi învi­o­ra­rea şi mi­cul de­jun. Du­pă ora 9 ave­am di­ver­se ac­ti­vi­tăți: ate­li­e­re de pic­tu­ră, cre­ație, par­cul de dis­tra­cții cu ti­ro­lia­na. Du­pă ma­sa de prânz, îi pre­gă­te­am pe co­pii pen­tru somn şi le ci­te­am po­veş­ti. Urmau apoi alte ac­ti­vi­tăți re­cre­a­ti­ve (erau di­fe­ri­te în fi­e­ca­re zi). Atra­cți­i­le ce­le mai mari erau par­cul de dis­tra­cții şi pis­ci­na. Du­pă ci­nă, ave­am ac­ti­vi­tăți în gră­di­nă, de obi­cei cântam sau ju­cam di­ver­se jo­curi. Se­a­ra ave­am un mo­ment spe­cial cu co­pi­ii, pe ca­re aş vrea să îl păs­trez se­cret, de­oa­re­ce ar fi bi­ne ca cei ca­re vor ajun­ge în Ma­gi­camp să ai­bă un mo­ment de ma­gie. Cu ce lec­ţii de via­ţă con­si­de­ra­ţi că v-aţi întors de aco­lo? În ce mod v-a schim­bat ace­as­tă ex­pe­ri­en­ţă op­ti­ca asu­pra vi­e­ţii? Am ple­cat în ta­bă­ră cu gândul la ce avem noi de ofe­rit co­pi­i­lor. Ne-am con­vins că, de fapt, e in­vers. Ori­cât de mul­te cre­de­am că avem de ofe­rit, co­pi­ii ne-au ofe­rit de mii de ori mai mult. Pleci cu gândul că te duci să îi ajuți pe ei, dar de fapt te ajuți pe ti­ne. Cred că le­cția de viață cea mai im­por­tan­tă cu ca­re m-am întors şi ca­re poa­te re­pre­zen­ta o le­cție şi în căs­ni­cie e că nu are rost să îți pe­treci tim­pul îngri­jo­rat pen­tru lu­cruri pe ca­re nu le poți schim­ba, când poți să te bu­curi de fi­e­ca­re mo­ment al vi­eții, să râzi. Pen­tru un bol­nav de can­cer, una din ce­le mai im­por­tan­te ar­me e sta­rea lui po­zi­ti­vă, psi­hi­cul. Iar co­pi­ii o au din plin. Râd me­reu! Poa­te ar tre­bui să fa­cem şi noi mai des asta. Noi cu si­gu­ra­nță o să re­venim în Ma­gi­camp şi o să ră­mânem în zo­na proi­ec­te­lor de vo­lun­ta­riat. Ce me­saj ave­ţi pen­tru ti­ne­rii ca­re şi-ar dori să fa­că ace­la­şi lu­cru pen­tru lu­na lor de mi­e­re? Cum îi sfă­tu­i­ţi să-şi ale­a­gă cau­za? Re­co­mand din toa­tă ini­ma ex­pe­ri­e­nța Ma­gi­camp, es­te unul din ce­le mai spe­cia­le mo­men­te din viața mea. Când am ales Ma­gi­camp, am con­si­de­rat că pot să mă duc ori­când într-o des­ti­nație exo­ti­că, pe o in­su­lă, în tu­rism ur­ban, doar că e mai im­por­tant să aleg să re­des­co­păr bu­cu­ria co­pi­lă­ri­ei prin ochii aces­tor co­pii, că pot fi par­te din viața lor şi ei din viața mea. De ase­me­nea, con­si­der că ex­pe­ri­e­nța e per­fec­tă pen­tru cei ca­re iu­besc co­pi­ii, ca­re vor să dă­ru­ias­că şi să pri­me­as­că iu­bi­re.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.