„Hai să ne că­să­to­rim!“

Și-au do­rit o nun­tă ca­re să-i re­pre­zin­te și le-a reușit pe de­plin, Ana și Vlad im­pli­cându-se în fi­e­ca­re as­pect or­ga­ni­za­to­ric. Nun­ta lor a fost pli­nă de mo­men­te emoți­o­nan­te, de­ta­lii spec­ta­cu­loa­se și mul­tă dis­tra­cție!

Beau Monde Mirese - - Real Wedding - TEXT: CRISTINA NICOLAE

AAna iu­bește ci­fre­le, es­te ma­re iu­bi­toa­re de ani­ma­le și es­te, to­to­da­tă, îndră­gos­ti­tă de fas­hi­on și de­sign in­te­ror. Vlad are un umor apar­te, „mu­ca­lit“ar spu­ne unii, și o ma­re pa­si­u­ne pen­tru mașini. S-au cu­nos­cut în li­ceu, ea fi­ind în cla­sa a X-a, iar el în cla­sa a XI-A. „Vlad a fost pri­mul ca­re m-a re­mar­cat“, ne po­ves­tește Ana. „Îmi aduc amin­te și acum când a venit unul din­tre pri­e­te­nii lui să-mi spu­nă că are un co­leg ca­re mă pla­ce, iar eu, cre­zând că es­te vor­ba des­pre alt băiat, i-am spus din pri­ma că nu mă in­te­re­se­a­ză. Asta se întâmpla un­de­va spre sfârși­tul cla­sei a X-a. Aproa­pe un an mai târziu, am au­zit de un băiat din li­ceu ca­re mă de­nu­mea fe­blețea lui. Cu­ri­oa­să fi­ind, am vrut să aflu ci­ne es­te, iar în mo­men­tul în ca­re l-am vă­zut, pot spu­ne că a fost dra­gos­te la pri­ma ve­de­re. Am înce­put să vor­bim prin niște pri­e­teni co­muni, iar pe 13 apri­lie 2008 am fost la ma­jo­ra­tul unui co­leg, zi în ca­re am de­venit un cu­plu.“

„Ne­ver say ne­ver!”

Du­pă opt ani de re­lație, Ana și Vlad s-au ho­tă­rât să se că­să­to­re­as­că. Fa­mi­lia aștep­ta cu ne­răb­da­re acest mo­ment, ca și ma­jo­ri­ta­tea pri­e­te­ni­lor. „Pri­e­te­ne­le me­le apro­pia­te au fost însă des­tul de sur­prin­se, de­oa­re­ce eu nu prea îmi do­re­am să mă că­să­to­resc. Însă, cum es­te și vor­ba ace­ea, ne­ver say ne­ver!“Ce­re­rea în că­să­to­rie a venit în mo­men­tul în ca­re Vlad s-a an­ga­jat în ace­lași loc un­de lu­cra și Ana. „Eram des­tul de su­pă­rați, pen­tru că tre­bu­ia, oa­re­cum, să ne as­cun­dem re­lația la lo­cul de mun­că. Iar Vlad atunci a de­cis, spu­nând: Dar de ce să ne as­cun­dem? Vre­au să știe toa­tă lu­mea că sun­tem împreu­nă! Hai să ne că­să­to­rim! Pe 13 oc­tom­brie 2016 ne-am că­să­to­rit ci­vil, iar pe 20 au­gust 2017 ne-am cu­nu­nat re­li­gi­os.“

Da­că e bal, bal să fie!

Pre­gă­ti­ri­le de nun­tă au de­curs fi­resc. „Pen­tru res­tau­rant am co­la­bo­rat cu Empi­re Even­ts. Inițial ne do­re­am o nun­tă în aer li­ber, dar ne-a fost te­a­mă de vre­me, să nu plo­uă. Drept ur­ma­re, am vi­zi­o­nat mai mul­te sa­loa­ne de nu­nți, iar în mo­men­tul în ca­re am vă­zut sa­lo­nul Empi­re, pur și sim­plu am ști­ut că aco­lo ne vom fa­ce pe­tre­ce­rea nu­nții. Sa­lo­nul es­te ab­so­lut su­perb, ca o încă­pe­re din­tr-un cas­tel venețian. Te­ma­ti­ca nu­nții a fost în con­cor­da­nță cu aran­ja­men­tul sa­lo­nu­lui, și anu­me: bal venețian. Ne-am im­pli­cat 100% în or­ga­ni­za­re. Am co­la­bo­rat cu Soț și Soție, ale­gând împreu­nă cu ei in­vi­tați­i­le, măr­tu­ri­i­le, pla­ce card-uri­le, or­na­men­te­le pen­tru sa­lă și aran­ja­men­te­le flo­ra­le. Cum îmi plac foar­te mult bu­jo­rii (deși nu era se­zo­nul lor), am reușit să-mi al­că­tu­i­esc bu­che­tul din tran­da­firi al­bi, pe­a­ch și roz, și, evi­dent, bu­jori al­bi. Am vrut să in­clud în bu­chet cu­loa­rea ro­chi­i­lor dom­nișoa­re­lor de onoa­re, de ace­ea am ales tran­da­firi roz și pe­a­ch. Pot spu­ne că bu­che­tul a fost per­fect! În ge­ne­ral, tot ce a ți­nut de nun­tă a fost per­fect. Și acum ne adu­cem amin­te cu plă­ce­re și nu ne vi­ne să cre­dem cât de fru­mos a fost to­tul!“

„Nu-mi stă­tea de­loc bi­ne în ro­chia de mi­re­a­să!”

Ana și-a do­rit o ro­chie de mi­re­a­să stil si­re­nă. „Fi­ind mi­ni­o­nă, am ști­ut că acest mo­del mă fa­ce să par mai înal­tă. Du­pă mul­te cău­tări și pro­be, am de­cis că ce­le mai fru­moa­se ro­chii de mi­re­a­să se gă­sesc la La No­via. Mă ve­de­am într-o ro­chie ro­man­ti­că, din dan­te­lă și cu un voal tip spa­ni­ol, pus pe cap așa, stil Vir­gin Ma­ry. Exact ce­ea ce vi­zua­li­zam, am gă­sit la La No­via. Dar cum so­co­te­a­la de aca­să nu se po­tri­vește cu cea de la târg, mo­de­lul pe ca­re l-am ales inițial nu mă avan­ta­ja ab­so­lut de­loc. În mo­men­tul în ca­re a venit ro­chia fă­cu­tă pe mă­su­ra mea, pur și sim­plu îmi venea să plâng! Nu-mi stă­tea bi­ne de­loc! Fe­te­le de la La No­via au fost foar­te dră­guțe și mi-au pro­pus să aleg altă ro­chie, pe ca­re au croit-o în re­gim de ur­ge­nță (asta întâmplându-se cu trei săp­tă­mâni înain­te de nun­tă). Ui­tându-mă

în show­room, pur și sim­plu m-am îndră­gos­tit de una din­tre ro­chii. Și cum to­tul se întâmplă cu un mo­tiv, așa a fost să fie să aleg altă ro­chie! Ro­chie ca­re chiar mă re­pre­zin­tă cu ade­vă­rat.“

Cel mai fru­mos mo­ment al nu­nții...

„Cu si­gu­ra­nță, cel mai emoți­o­nant mo­ment a fost în bi­se­ri­că, atunci când pre­o­tul a spus: Prin ace­as­tă ce­re­mo­nie, Ana-maria și Vlad au ales astă­zi să-și spu­nă cel mai fru­mos TE

IU­BESC!“Mi­rii au ales Bi­se­ri­ca Cașin pen­tru cu­nu­nia re­li­gi­oa­să. „Es­te o bi­se­ri­că foar­te fru­moa­să și în fi­e­ca­re an, de Paște, mer­gem aco­lo. La ace­as­tă bi­se­ri­că s-a bo­te­zat și Vlad. Ce­ea ce am si­mțit în tim­pul cu­nu­ni­ei re­li­gi­oa­se nu știu da­că pot ex­pri­ma în cu­vin­te. Pot spu­ne că to­tul a fost ab­so­lut ma­gic, fe­e­ric! Am avut și un cor ab­so­lut su­perb. To­tul a fost ca de po­ves­te!“

„Nun­ta a fost exact cum ne-am do­rit!”

Ana și Vlad s-au dis­trat la nun­ta lor! „Nun­ta a fost exact cum ne-am do­rit!

Toa­tă lu­mea s-a si­mțit foar­te bi­ne. Am fost încon­ju­rați de oa­meni dra­gi și fru­moși. Noi nu sun­tem niște per­soa­ne tra­diți­o­na­lis­te, drept ur­ma­re sin­gu­re­le tra­diții pe ca­re le-am ur­mat au fost arun­ca­tul bu­che­tu­lui și fu­ra­tul mi­re­sei. Pen­tru arun­ca­tul bu­che­tu­lui am fă­cut un bu­chet se­pa­rat, nu am vrut să mă des­part de bu­che­tul meu. În schimb, am ți­nut să am ce­va ve­chi (cer­ceii de la bu­ni­ca), ce­va nou (pan­to­fii și ro­chia), ce­va de împru­mut și ce­va al­bas­tru (lă­nțișo­rul pe ca­re l-am pur­tat avea al­bas­tru și era și de împru­mut).

„Am fost me­reu cu zâmbe­tul pe bu­ze”

Mi­rii și-au do­rit DJ la nun­tă. „Am ales să co­la­bo­răm cu Dum Dum, pen­tru că am vrut să dan­săm pe mu­zi­ca pre­fe­ra­tă. Am co­la­bo­rat foar­te bi­ne, având con­trol to­tal asu­pra play­lis­tu­lui. Noi am de­cis exact ce me­lo­dii vrem cu pre­că­de­re și ce me­lo­dii nu vrem sub ni­cio for­mă!“Dan­sul mi­ri­lor a fost spec­ta­cu­los, în po­fi­da fap­tu­lui că mi­re­a­sa a avut un mic im­pe­di­ment, pe ca­re l-a mas­cat cu măi­es­trie. „Deși am re­pe­tat de ne­nu­mă­ra­te ori dan­sul, în mo­men­tul în ca­re am val­sat, to­cul mi s-a prins în ro­chie și a tre­bu­it să mo­di­fic puțin co­re­gra­fia, să­rind pes­te ur­mă­toa­rea mișca­re. Vlad s-a spe­riat puțin când a vă­zut că am schim­bat pașii, dar în fi­nal to­tul a ieșit bi­ne. Am fost me­reu cu zâmbe­tul pe bu­ze. Nu mai con­ta că am greșit, in­vi­tații ori­cum nu știau co­re­gra­fia, așa că ni­meni nu a re­a­li­zat că am mo­di­fi­cat-o.“

Pen­tru lu­na de mi­e­re, Ana și Vlad au ales Ita­lia. „Am ple­cat cu mași­na, de­oa­re­ce amândoi avem fri­că de zbor. Plus că nu sun­tem ade­pții va­ca­nțe­lor în ca­re să stăm toa­tă zi­ua la pla­jă. Fi­ind pa­si­o­nați de ar­hi­tec­tu­ră și de lo­curi pli­ne de is­to­rie,

Ita­lia a fost ale­ge­rea per­fec­tă. Am vi­zi­tat Ve­neția, Pa­do­va, Ge­no­va, Ro­ma, dar lo­cul de ca­re ne-am îndră­gos­tit a fost Tos­ca­na, cu pre­că­de­re Flo­re­nța! Me­reu ne spu­nem unul altu­ia că ne-am mu­ta și mâi­ne în Flo­re­nța. Es­te lo­cul ide­al pen­tru lu­na de mi­e­re și a fost cu si­gu­ra­nță cea mai fru­moa­să va­ca­nță din viața amându­ro­ra!“

Nun­ta a fost exact așa cum ne-am do­rit! Toa­tă lu­mea s-a si­mțit foar­te bi­ne. Am fost încon­ju­rați de o ameni dra­gi și fru­moși.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.