Nun­tă la ma­lul mă­rii

Beau Monde Mirese - - Real Wedding - TEXT: CRISTINA NICOLAE

Si­mo­na și Va­len­tin au gă­sit rețe­ta nu­nții per­fec­te: o pe­tre­ce­re pe ma­lul Mă­rii Ne­gre, cu oa­meni fru­moși și puși pe dis­tra­cție veniți din toa­te co­lțu­ri­le lu­mii spe­cial pen­tru ei, ală­turi de ca­re au pe­tre­cut până în zori, când soa­re­le și-a ară­tat pri­me­le ra­ze din va­luri.

SS-au cu­nos­cut la Fa­cul­ta­tea de Ci­ber­ne­ti­că din ASE, un­de au fost co­le­gi de gru­pă. Va­li es­te ori­gi­nar de la mun­te, din Brașov, iar Si­mo­na de la ma­re, din Con­sta­nța, așa că, da­to­ri­tă aces­tei com­ple­men­ta­ri­tăți, au de­venit amici încă de când s-au cu­nos­cut. Du­pă ter­mi­na­rea fa­cul­tății, Si­mo­na a ple­cat în Elveția, un­de a înce­put doc­to­ra­tul la ETH Z ri­ch. Do­me­ni­ul în ca­re s-a spe­cia­li­zat es­te Com­pu­ta­ti­o­nal Can­cer Bi­o­lo­gy, ca­re înse­am­nă apli­cații ma­te­ma­ti­ce pe da­te ge­no­mi­ce ale pa­ci­e­nți­lor bol­na­vi de can­cer, cu sco­pul îmbu­nă­tăți­rii te­ra­pi­ei. Mo­men­tan lu­cre­a­ză pen­tru doi ani la Har­vard în Cam­brid­ge, Mas­sa­chu­set­ts, pen­tru a-și apro­fun­da spe­cia­li­za­rea. Va­li lu­cre­a­ză la un start-up în Z ri­ch, ca­re se ocu­pă cu dez­vol­ta­rea unui sof­twa­re pen­tru au­to­ma­ti­za­rea di­ver­se­lor pro­ce­se din com­pa­nii.

Ti­bet și o ce­re­re în că­să­to­rie la înă­lți­me

Înain­te de a se că­să­tori, au fost împreu­nă o pe­ri­oa­dă lun­gă, timp în ca­re au că­lă­to­rit mult împreu­nă. „Ne pla­ce să vor­bim mult unul cu altul des­pre ori­ce su­bi­ect și să des­co­pe­rim com­ple­xi­ta­tea lu­mii în ca­re trăim, toc­mai de ace­ea sun­tem pa­si­o­nați de că­lă­to­rii. Ce­re­rea în că­să­to­rie a fost într-o ex­cur­sie în Ti­bet. A fost un mo­ment emoți­o­nant, în ca­drul unui pei­saj na­tu­ral dra­ma­tic, la pes­te 5.000 m înă­lți­me. Pă­ri­nții și pri­e­te­nii s-au bu­cu­rat foar­te mult pen­tru noi. Îmi amin­tesc că in­ter­ne­tul mer­gea foar­te greu în ha­nu­ri­le un­de stă­te­am în Ti­bet și du­ra mult să tri­mi­tem și să pri­mim me­sa­je, prin ur­ma­re am pe­tre­cut câte­va ore doar dându-le ves­tea pă­ri­nți­lor și pri­e­te­ni­lor.“

Au­ro­ra bo­re­a­lă în loc de pe­tre­ce­rea bur­la­ci­lor

Si­mo­na și Va­li nu sunt fani ai obi­cei­u­ri­lor și tra­diți­i­lor ca­re se fac doar pen­tru că așa se obișnu­i­ește. În ace­as­tă ca­te­go­rie in­tră și pe­tre­ce­ri­le bur­la­ci­lor, pe ca­re nu și-au do­rit să le fa­că în mo­dul cla­sic. Prin ur­ma­re, ști­ind că le pla­ce foar­te mult să că­lă­to­re­as­că în na­tu­ră, doi pri­e­teni buni ai lui Va­li au or­ga­ni­zat o ex­cur­sie-sur­pri­ză de câte­va zi­le în Islan­da. „Au fost mo­men­te foar­te fru­moa­se între pri­e­teni, mai ales că am fost ex­trem de no­ro­coși să ve­dem Au­ro­ra bo­re­a­lă aproa­pe în fi­e­ca­re se­a­ră. A fost o pe­tre­ce­re mai ne­con­venți­o­na­lă, dar foar­te reuși­tă și po­tri­vi­tă pen­tru noi, pe ca­re nu o vom ui­ta, cu si­gu­ra­nță.“

Sim­plă, dar ele­gan­tă

Ale­ge­rea ro­chi­ei de mi­re­a­să s-a do­ve­dit di­fi­ci­lă pen­tru Si­mo­na. „Mi se pă­rea că mul­te din­tre mo­de­le­le de pe piață ară­tau si­mi­lar și nu mă ca­rac­te­ri­zau. Am fost la un târg de nu­nți la Sa­la Pa­la­tu­lui cu șa­se luni înain­tea nu­nții și aco­lo am vă­zut ro­chia pe ca­re am ales-o, la fi­na­lul unei zi­le în ca­re am vă­zut zeci de ro­chii. Mi-a plă­cut din pri­ma, m-au atras sim­pli­ta­tea ei, fă­ră ele­men­te de­co­ra­ti­ve ex­ce­si­ve, dar în ace­lași timp de­sig­nul foar­te ele­gant, cu un­de­le pre­cum niște tran­da­firi șer­pu­iți în par­tea de jos. Ro­chia es­te cre­ație Ve­ra Wang și am luat-o de la Ella Man­ta, ca­re are ma­ga­zi­nul Tren­dy Bri­de în Bu­cu­rești.“

In­vi­tați de pe pa­tru con­ti­nen­te

Fi­ind înce­put de va­ră, Si­mo­na și Va­li au op­tat pen­tru o nun­tă la ma­lul mă­rii. „Ne-am gândit că va fi ce­va spe­cial atât pen­tru noi, cât și pen­tru in­vi­tații noștri. Eu pro­vin din Con­sta­nța și mi-am do­rit să mă că­să­to­resc în lo­cul în ca­re am co­pi­lă­rit. Am vrut să avem o nun­tă ca­re să ne ca­rac­te­ri­ze­ze, pli­nă de ele­men­te in­ter­nați­o­na­le, la ca­re să ne fie aproa­pe pri­e­teni și co­le­gi din toa­te co­lțu­ri­le lu­mii. Am avut in­vi­tați de pe pa­tru con­ti­nen­te și de pes­te 15 nați­o­na­li­tăți, ma­jo­ri­ta­tea co­le­gi sau pri­e­teni ca­re au lo­cu­it sau încă lo­cu­i­esc în Elveția. Am fost im­pre­si­o­na­tă în mod de­o­se­bit de fap­tul că o pri­e­te­na bu­nă de-a mea din Pe­ru, fos­tă co­le­gă de mas­te­rat în Elveția, a zbu­rat din Pe­ru în Ro­mânia spe­cial cu ace­as­ta oca­zie, pen­tru a fi ală­turi de noi. Am apre­ciat foar­te mult fap­tul că atâția pri­e­teni au că­lă­to­rit un drum lung

Nu am fost de­loc stre­sați sau ten­si­o­nați. Chiar ne-am dis­trat și fru­moa­se!“ne-am bu­cu­rat, fă­când într-ade­văr din zi­ua nu­nții una din­tre ce­le mai

doar pen­tru a fi ală­turi de noi pen­tru o sin­gu­ră zi, zi­ua nu­nții. Ace­as­ta va ră­mâne cu si­gu­ra­nță una din­tre ce­le mai fru­moa­se amin­tiri.“

Ca în fil­me

Mi­rii au avut no­roc de vre­me foar­te fru­moa­să în zi­ua nu­nții, chiar da­că înain­te cu o zi (și chiar și în di­mi­neața res­pec­ti­vă!) a plo­uat to­re­nțial. „A fost per­fect, înso­rit și cald, am pu­tut să fa­cem po­ze la Ca­zi­no­ul din Con­sta­nța, iar in­vi­tații s-au plim­bat pe fa­le­ză. Am fă­cut cu­nu­nia re­li­gi­oa­să la Ca­te­dra­la Sfi­nții Pe­tru și Pa­vel din Con­sta­nța, din do­uă mo­ti­ve prin­ci­pa­le: lo­cația la ma­lul ma­rii și in­te­ri­o­rul bi­se­ri­cii fru­mos pic­tat și re­no­vat de cu­rând. Nașii au fost o fos­tă co­le­gă de-a mea de li­ceu și soțul ei, ca­re lo­cu­i­esc în Olan­da. Am ales

să in­trăm în bi­se­ri­că un pic altfel, „ca în fil­me“: mai întâi au in­trat in­vi­tații, apoi Va­li cu nașa și, la sfârșit, nașul și cu mi­ne. Toa­tă lu­mea zâmbea și ne fo­to­gra­fia, așa că ne-am si­mțit exact ca în fil­me. La bi­se­ri­că am fost bi­ne-dis­puși și de­loc ten­si­o­nați; chiar neam amu­zat cu nașii des­pre cum ne stă­tea cu co­roa­ne­le pe cap. Ce­re­mo­nia re­li­gi­oa­să a fost o ex­pe­ri­e­nță de­o­se­bi­tă și pen­tru oas­peții noștri din străi­nă­ta­te, cei mai mu­lți din­tre ei nu in­tra­se­ră ni­ci­o­da­tă într-o bi­se­ri­că or­to­do­xă, cu atât mai puțin să par­ti­ci­pe la o sluj­bă în lim­ba ro­mână. Cu toa­te că au stat în pi­ci­oa­re timp de o oră, cât a du­rat sluj­ba, și nu au înțe­les ce vor­be­au pre­oții, toți ne-au zis că li s-a pă­rut foar­te in­te­re­san­tă ex­pe­ri­e­nța și că au fost im­pre­si­o­nați de in­te­ri­o­rul bi­se­ri­cii. Du­pă cu­nu­nia re­li­gi­oa­să am fă­cut po­ze pe fa­le­za de la Ca­zi­no cu nașii, mo­men­te­le ace­lea fi­ind une­le din­tre ce­le mai fru­moa­se pă­rți ale nu­nții. Am avut o re­lație foar­te bu­nă cu fo­to­gra­ful, Ci­prian Du­mi­tres­cu, și cu aju­to­rul lui, Bog­dan Ne­a­goe, și sun­tem foar­te mu­lțu­miți de com­po­ziția și ca­li­ta­tea po­ze­lor.“

Mi­cul Pri­nț

Pe­tre­ce­rea de nun­tă a avut loc la ho­te­lul Ve­ga din Ma­maia, chiar pe ma­lul mă­rii. Pen­tru de­co­ra­rea să­lii s-au fo­lo­sit flori pas­te­la­te cu nua­nțe de por­to­ca­liu, roz, alb și vi­o­let. Te­ma nu­nții a fost Mi­cul Pri­nț, du­pă car­tea lui Antoi­ne de Saint-exu­péry. „Es­te pre­fe­ra­ta mea încă de când eram mi­că, în apa­re­nță o car­te pen­tru co­pii, dar în ese­nță adre­sa­tă tu­tu­ror. Am dă­ru­it-o in­vi­tați­lor ca măr­tu­rie – ne-am gândit că o car­te ră­mâne în timp și, fi­ind o lec­tu­ră scur­tă, am vrut să o fa­cem cu­nos­cu­tă și ce­lor ca­re nu o ci­ti­se­ră ni­ci­o­da­tă. Într-ade­văr, du­pă nun­tă mai mu­lți in­vi­tați ne-au zis că au ci­tit car­tea a do­ua zi și că au ră­mas im­pre­si­o­nați de po­ves­te.“Me­ni­u­ri­le și car­du­ri­le cu nu­me­le in­vi­tați­lor au fost tot cu te­ma­ti­ca Mi­cul Pri­nț, cu ilus­trați­i­le ori­gi­na­le din car­te. „Cu­lo­ri­le pre­do­mi­nan­te au fost alb și vi­o­let, ca­re s-au po­tri­vit cu de­co­rul ales, mai ales că scau­ne­le din res­tau­rant sunt por­to­ca­lii. Nu am vrut să îmbră­căm scau­ne­le în alb, ci să păs­trăm as­pec­tul ori­gi­nal, ca­re ni s-a pă­rut mai in­te­re­sant. Lo­cu­ind în Elveția, nu ne-am pu­tut ocu­pa în între­gi­me de or­ga­ni­za­rea nu­nții, așa că pă­ri­nții mei ne-au aju­tat foar­te mult, pu­nând to­tul la punct cât timp noi nu am fost în Con­sta­nța și asi­gu­rându-se că to­tul se de­ru­le­a­ză cum era sta­bi­lit. Am fost foar­te mu­lțu­miți în fi­nal cu de­co­rul să­lii, cu flo­ri­le și cu mo­dul în ca­re s-au po­tri­vit toa­te; de fapt, am fost foar­te mu­lțu­miți și încântați de ab­so­lut tot.“

Spec­ta­col de ar­ti­fi­cii pe pla­jă

Mi­rii nu au res­pec­tat tra­diți­i­le pre­cum fu­ra­tul mi­re­sei sau arun­ca­rea bu­che­tu­lui, însă au con­di­men­tat nun­ta cu nu­me­roa­se mo­men­te spec­ta­cu­loa­se: in­vi­tații au fost im­pre­si­o­nați de spec­ta­co­lul de ar­ti­fi­cii de la mi­e­zul no­pții și au înă­lțat împreu­nă cu mi­rii lam­pi­oa­ne pe pla­jă. „Toa­te mo­men­te­le nu­nții au fost spe­cia­le pen­tru noi, e greu să ale­gem une­le mai fru­moa­se ca alte­le, ca­re să ca­rac­te­ri­ze­ze nun­ta. Pri­mul dans a fost foar­te emoți­o­nant – am ales me­lo­dia Swal­lo­wed in the Sea, de Col­dplay. Toți in­vi­tații au fost foar­te sup­por­ti­ve cu noi și ne-au aplau­dat la fi­e­ca­re pas, în spe­cial la ele­men­te­le mai com­ple­xe de învârti­re. Pen­tru mi­ne a fost foar­te fru­moa­să și pe­ri­oa­da în ca­re am fost aca­să cu ma­ma și dom­nișoa­re­le de onoa­re, pre­cum și mo­men­tul când Va­li m-a vă­zut pen­tru pri­ma oa­ră în ro­chia de mi­re­a­să. Zi­ua a tre­cut foar­te re­pe­de și noi nu am fost de­loc stre­sați sau ten­si­o­nați. Chiar ne-am dis­trat și ne-am bu­cu­rat, fă­când într-ade­văr din acea zi una din­tre ce­le mai fru­moa­se ever.“În lu­na de mi­e­re, cu­plul a ple­cat în Ame­ri­ca de Sud, în Pe­ru și Bo­li­via. „Am fă­cut Inca Trail, un hi­ke de pa­tru zi­le la 3.000 m prin clo­ud fo­rest în mu­nții Anzi, ca­re re­pre­zin­tă dru­mul re­gal al in­cași­lor că­tre orașul pi­er­dut Ma­chu Pic­chu. A fost o ex­pe­ri­e­nță uni­că, pe ca­re o re­co­man­dăm tu­tu­ror ce­lor că­ro­ra le plac hi­ke-uri­le și pei­sa­je­le na­tu­ra­le.“

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.