Con­cu­re­nța între fa­mi­li­i­le mi­ri­lor

Mi­re­a­sa es­te fe­ri­ci­tă, iar mi­re­le tre­az. Es­te zi­ua lor spe­cia­lă și au toa­te mo­ti­ve­le din lu­me să se bu­cu­re de pe­tre­ce­rea pe ca­re fa­mi­li­i­le reu­ni­te au or­ga­ni­zat-o în cin­stea aces­tui eveni­ment. Nun­ta are mari șan­se să fie una reuși­tă.

Beau Monde Mirese - - Sumar - TEXT: MIHNEA LAZĂR

Și to­tuși, une­ori, din­co­lo de no­te­le de nos­tal­gie, par­fum și voie-bu­nă, pe­tre­ce­rea de nun­tă stă într-un echi­li­bru pre­car, fi­ind ri­di­ca­tă pe un mun­te de îndoi­e­li, ten­si­uni și neînțe­le­geri inu­ti­le is­ca­te între ne­a­muri. E un ta­blou ve­chi de când lu­mea: nun­tași ca­re-și zâmbesc per­fid în po­za ofi­cia­lă, dar ca­re aște­ap­tă pri­ma oca­zie de a înfi­ge pum­na­lul în spa­te­le vreu­nei ru­de in­so­len­te. Cu toții am tre­cut prin­tr-o ast­fel de ex­pe­ri­e­nță. Iar da­că nu am fă­cut-o încă, o vom fa­ce: ți­ne de ma­te­ma­ti­ca vi­eții. Mo­tiv pen­tru ca­re nu stri­că să știți cum să vă pre­gă­tiți pen­tru un ast­fel de mo­ment și, mai ales, cum să tra­tați o ast­fel de si­tuație.

Apla­nați, din start, mi­ci­le ani­mo­zi­tăți. Nu le lă­sați să cre­as­că

Dis­pu­ta din­tre ce­le do­uă cla­nuri înce­pe cu veșni­ca ha­rță din­tre mi­re­a­să și soa­cră. În acest bi­nom za­ce între­a­ga ma­să cri­ti­că

a vi­i­toa­re­lor încor­dări. Ca re­gu­lă ge­ne­ral va­la­bi­lă, pri­me­le no­te de ră­ce­a­lă, cu risc ma­jor de ru­pe­re a ar­mo­ni­ei, apar când vi­i­toa­rea no­ră ara­tă lip­să de en­tu­ziasm față de abi­li­tăți­le soa­crei. Acest lu­cru tre­bu­ie evi­tat din start cu tact și di­plo­mație. Pri­ma întâlni­re din­tre ce­le do­uă en­ti­tăți es­te de­ci­si­vă pen­tru vi­i­to­rul re­lați­ei din­tre ce­le do­uă fa­mi­lii. Atunci, no­ra are, pro­ba­bil, sin­gu­ra șan­să de a spu­ne „nu“fă­ră te­a­mă de re­pre­sa­lii ma­jo­re. Ace­la-i mo­men­tul când se tra­se­a­ză gra­nițe­le. Sce­na­ri­ul e va­la­bil și în ca­zul ce­lu­i­lalt bi­nom vo­la­til: mi­re-soa­cră mi­că.

În plus, cap­ca­na în ca­re cad mul­te fa­mi­lii ți­ne de o do­ri­nță de nes­tă­vi­lit de a epa­ta și de a-i eclip­sa pe „cei­la­lți“. Fa­mi­lia „noas­tră“e mai su­bți­re, „noi“sun­tem mai edu­cați, „ai noștri“sunt mai bi­ne si­tuați și avem ori­cum co­pii mai fru­moși. Es­te o abor­da­re ușor in­fan­ti­lă ca­re nu fa­ce de­cât să spo­re­as­că an­ti­pa­tia și să cre­e­ze neînțe­le­geri inu­ti­le. Când se le­a­gă cu­me­trii, se nasc re­lații noi. În une­le ca­zuri apa­re, în mod ci­u­dat, un soi de dușmă­nie pro­vo­ca­tă ex­clu­siv de or­go­lii co­mu­ne: toa­te aro­ga­nțe­le și țâfne­le ali­men­ta­te de mândrie gă­sesc par­că mo­men­tul opor­tun pen­tru a se dez­vă­lui în fața ce­lor do­uă fa­mi­lii sor­ti­te a se uni. Expre­si­i­le pre­cum „să nu cre­a­dă ei că sunt sau pot fi mai gro­za­vi de­cât noi“nu fac de­cât să pro­voa­ce un răz­boi re­ce. În ast­fel de ca­zuri pe­tre­ce­rea de nun­tă e un sim­plu ac­ce­so­riu, un ba­nal ar­mis­tițiu.

De­cor, mu­zi­că, me­niu, bău­tu­ră

Es­te, da­că vreți, ca­reul de ași de ca­re de­pin­de voia bu­nă la pe­tre­ce­re. Lă­sați or­go­li­i­le la o par­te și ape­lați la toa­te re­zer­ve­le de di­plo­mație po­si­bi­le. La ur­ma ur­me­lor, e o pe­tre­ce­re la ca­re mi­rii tre­bu­ie să se sim­tă bi­ne și con­for­ta­bil, nu o com­pe­tiție de um­flat mușchii. Dis­cu­tați clar și așe­zat opți­u­ni­le și tra­sați clar sar­ci­ni­le și atri­buți­i­le.

Res­tau­ran­tul are ele­men­te de­co­ra­ti­ve îndoi­el­ni­ce? Per­de­le mov? Lam­bri­uri au­ri­te? Scau­ne îmbră­ca­te în mușa­ma al­bă? Prea mult co­vor? Față de ma­să prea lun­gă? Mu­lți oa­meni sunt atât de lip­siți de ima­gi­nație încât, pur și sim­plu, nu re­a­li­ze­a­ză că nu­nți­le se pot or­ga­ni­za și în alt­fel de com­bi­nații or­na­men­ta­le.

Apoi, gândiți pe­tre­ce­rea ca pe o pe­tre­ce­re și atât, nu ca pe o afa­ce­re. Nun­ta nu tre­bu­ie gândi­tă în ju­rul axi­o­mei „să fa­cem bani cu ori­ce preț“. Da­că „cei­la­lți“vor o sa­lă mai mi­că și mai înghe­su­i­tă pen­tru că va cos­ta mai puțin, e ca­sus bel­li și mo­tiv de pus pi­ci­o­rul în prag. De ase­me­nea, ho­tă­râți-vă asu­pra unui me­niu ca­re să mu­lțu­me­as­că pe toa­tă lu­mea și nu fiți zgârciți la bău­tu­ra de ca­li­ta­te. Aici mu­lți fac greșe­a­la de a înțe­le­ge, prin „bău­tu­ră de ca­li­ta­te“, whis­ky, vot­că sau gin cu ștaif și nea­pă­rat scum­pe. Dar, de fapt, cea mai im­por­tan­tă bău­tu­ră de la nun­tă e vi­nul. Aco­lo stă se­cre­tul ca­li­tății și al ga­ran­tă­rii unei pe­tre­ceri reuși­te.

Ru­de ca­re nu se înghit? Ma­re gri­jă la lis­tă și la așe­za­rea in­vi­tați­lor la me­se

Pu­ne­rea fi­e­că­rui in­vi­tat sub un soi de mi­cros­cop ma­tri­mo­nial e o cor­voa­dă de­loc plă­cu­tă, dar ne­ce­sa­ră une­ori. Ve­chi­le ri­va­li­tăți sau con­flic­te­le moc­ni­te din­tre ru­de pot ori­când să iz­buc­neas­că fix în ace­le mo­men­te când cre­zi că ai nun­ta sub con­trol. Or­ga­ni­za­rea lis­tei de in­vi­tați se­a­mă­nă, în ast­fel de ca­zuri, cu na­vi­ga­rea în ape tul­buri.

Sta­tis­tic, întot­de­au­na vor exis­ta in­vi­tați-pro­ble­mă. Ru­de di­vo­rța­te, veri ca­re nu se su­por­tă, po­si­bi­le ri­va­li­tăți de afa­ceri între mem­brii ce­lor do­uă fa­mi­lii. Pri­ma opți­u­ne es­te și cea mai dras­ti­că: scoa­te­rea lor de pe lis­tă. Ace­as­ta e o de­ci­zie ca­re ți­ne ex­clu­siv de voi­nța mi­ri­lor. Ei țin pâi­nea și cuți­tul la acest ca­pi­tol și ni­meni nu are pu­te­rea să tre­a­că pes­te voi­nța lor: nici nașul, nici un­chi­ul plin de bani, nici ta­ta-so­cru.

Pe de altă par­te, o ast­fel de ho­tă­râre dras­ti­că poa­te ge­ne­ra dis­cuții și între­bări din par­tea ce­lor trași pe dre­ap­ta. Oa­me­nii vor dori, pro­ba­bil, să știe de ce au fost ex­cluși, ce­ea ce ris­că să ge­ne­re­ze noi și inu­ti­le ten­si­uni. Ide­al ar fi să le spu­neți voi, per­so­nal și din start, ca­re sunt mo­ti­ve­le și să nu-i lă­sați să afle ul­te­ri­or din alte sur­se.

Va­rian­ta de re­zer­vă pre­su­pu­ne in­vi­ta­rea per­soa­ne­lor-pro­ble­mă, dar asta va du­ce la tran­sfor­ma­rea nu­nții într-un pe­ri­cu­los joc de per­mu­tări: așe­za­rea lor la ma­să tre­bu­ie fă­cu­tă cu gri­jă și cu ma­re tact – nu e de­loc in­di­cat să pui doi oa­meni ca­re se urăsc de moar­te la ace­e­ași ma­să. Mai ales când la ma­să ai și bău­tu­ră mul­tă și de ca­li­ta­te.

De­pu­neți zel în tre­bu­ri­le or­ga­ni­za­to­ri­ce și nu fu­giți de sar­ci­ni­le ca­re pot pă­rea umi­li­toa­re

Ieșiți din zo­na de con­fort. În acest fel, dați do­va­dă de iniția­ti­vă și do­ve­diți că nu vă e fri­că să vă asu­mați res­pon­sa­bi­li­tăți. Da­că cei­la­lți strâmbă din nas la pri­mi­rea unei sar­cini, con­si­de­ra­tă sub dem­ni­ta­tea lor, fiți voi cei ca­re re­nu­nță la or­go­lii mă­run­te. Fiți un exem­plu. Nu ui­tați: pe­tre­ce­rea nu e pen­tru ta­ta-so­cru ori pen­tru un­chi­ul înde­păr­tat din Ame­ri­ca. Es­te pe­tre­ce­rea de nun­tă a mi­ri­lor. Nașul, so­crii mari și so­crii mici, ru­de­le bo­ga­te – toți sunt niște pla­ne­te ca­re gra­vi­te­a­ză în ju­rul cen­tru­lui for­mat din cei doi miri. Da­că toa­tă lu­mea înțe­le­ge acest lu­cru, atunci, da, pe­tre­ce­rea are toa­te șan­se­le să fie una reuși­tă.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.