LECŢIA DE ANTREPRENORIAT: Se pot fi­nan­ţa afa­ce­ri­le an­tre­pre­no­ria­le?

Business Magazin (Romania) - - CUPRINS -

ONFORM UL­TI­MU­LUI BA­RO­ME­TRU EY, 88% DIN­TRE ÎNTREPRINZ TORII ROMÂNI CON­SI­DER C AC­CE­SUL LA FINAN ARE ES­TE DI­FI­CIL SAU FOAR­TE DI­FI­CIL. STU­DII MON­DIA­LE PRE­ZINT CON­CLU­ZII SI­MI­LA­RE. La fel am au­zit și de la mu­lți an­tre­pre­nori sau po­te­nția­li an­tre­pre­nori cu ca­re am dis­cu­tat de-a lun­gul ani­lor. Ei con­si­de­ră că lip­sa ba­ni­lor es­te prin­ci­pa­la ba­ri­e­ră în de­ma­ra­rea sau dezvoltarea afa­ce­rii. Es­te ade­vă­rat, prin de­fi­niție, toți an­tre­pre­no­rii ar avea me­reu ne­voie de mai mul­te re­sur­se de­cât ce­le pe ca­re le con­tro­le­a­ză. Atunci se pu­ne între­ba­rea: de ce unii din­tre an­tre­pre­nori reușesc, iar alții nu? Scep­ti­cii se vor gândi ime­diat la scan­da­lu­ri­le de co­ru­pție pre­zen­te în media, le­ga­te de IMM-uri ca­re obțin contracte prin șpa­gă și nu res­pec­tă le­gea. Eu cu­nosc însă mul­te exem­ple de reuși­tă an­tre­pre­no­ria­lă re­a­lă, obți­nu­tă cu tru­dă și cu emoții, co­rec­ti­tu­di­ne și com­pe­ti­ti­vi­ta­te, des­pre ca­re nu prea se vor­bește.

Da­că an­tre­pre­no­rii se plâng de lip­sa de fi­na­nța­re, exis­tă și re­ver­sul me­da­li­ei. Când îi as­cu­lți pe cei ca­re caută IMM-uri în ca­re să in­ves­te­as­că, per­soa­ne private cu bani sau re­pre­zen­ta­nți ai unor fon­duri de capital de risc, ei spun că în Ro­mânia gă­sesc greu afa­ceri ca­re înde­pli­nesc cri­te­ri­i­le ca­re să-i de­ter­mi­ne să-și asu­me ris­cul. Ba­ro­me­trul EY con­fir­mă acest lu­cru: în 2012 a avut loc o sin­gu­ră

Cin­ves­tiție de tip capital de risc, de apro­xi­ma­tiv 3 milioane de eu­ro, în domeniul te­le­co­mu­ni­cați­i­lor. Scep­ti­cii se vor gândi ime­diat la fis­ca­li­ta­tea împo­vă­ră­toa­re, la le­gis­lația ne­cla­ră, la cli­ma­tul politic in­sta­bil. De acord, sunt fac­tori ma­cro ne­fa­vo­ra­bi­li, dar nu sunt sin­gu­rii. E bi­ne de pre­ci­zat aici că, în toa­tă lu­mea și în Europa mai mult ca în SUA, es­te dificilă fi­na­nța­rea afacerilor afla­te în fa­za de proi­ect sau în pe­ri­oa­da tim­pu­rie de exis­te­nță, pentru că ris­cu­ri­le sunt ex­trem de mari. Mai ales atunci când an­tre­pre­no­rul es­te la pri­ma încer­ca­re. NTREPRENORUL TRE­BU­IE S INVESTEASC PRI­MUL ÎN AFA­CE­REA SA, DOVEDIND AST­FEL C ARE ÎNCRE­DE­RE ÎN EA I C ÎI ES­TE DE­DI­CAT. Poate să-și fo­lo­se­as­că eco­no­mi­i­le sau să ia cre­di­te ban­ca­re în nu­me per­so­nal, ga­ran­tând cu bu­nu­ri­le pro­prii.

Ru­de­le, pri­e­te­nii și cu­noști­nțe­le ca­re au bani și încre­de­re în antre­pre­nor și în planul lui de afa­ceri pot fi o sur­să de capital. Ei pun în joc su­me mici și cer me­reu de­ta­lii des­pre sta­rea ba­ni­lor lor, ce­ea ce con­su­mă timp. În caz de eșec, an­tre­pre­no­rul se află în si­tuația dificilă de a da ex­pli­cații în fața unor apro­piați. Une­ori se dis­trug re­lații per­so­na­le înde­lun­ga­te.

Nu tre­bu­ie ne­gli­ja­te me­to­de de fi­na­nța­re in­ter­nă pre­cum: cre­di­te fur­ni­zor, pe­ri­oa­de de re­cu­pe­ra­re a cre­a­nțe­lor mai mici

A

de­cât ce­le de plată a da­to­ri­i­lor, re­du­ce­rea ca­pi­ta­lu­lui de lu­cru, vânza­rea ac­ti­ve­lor. Punc­tual, pot exis­ta pro­gra­me nați­o­na­le sau in­ter­nați­o­na­le ca­re spri­ji­nă într-un fel sau altul de­ma­ra­rea afacerilor, deci e ne­ce­sa­ră per­ma­nen­ta in­for­ma­re.

Afa­ce­ri­le de­vin in­te­re­san­te pentru bănci și pentru fir­me­le im­por­tan­te de capital de risc atunci când in­tră în eta­pa de dez­vol­ta­re ac­ce­le­ra­tă. În ace­as­tă eta­pă, companiile pot fi de ase­me­nea lis­ta­te la bursă. Puți­ne fir­me ajung însă aici, fie că nu au avut capital, fie că pro­pri­e­ta­rii nu au ap­ti­tu­dini an­tre­pre­no­ria­le reale.

Atra­ge­rea ca­pi­ta­lu­lui de risc adu­ce com­pa­ni­ei fon­du­ri­le ne­ce­sa­re, dar și ex­per­ti­za și cre­di­bi­li­ta­tea, am­be­le im­por­tan­te în fi­na­nțări ul­te­ri­oa­re. In­ves­ti­to­rii de acest tip sunt in­te­re­sați de afa­ce­ri­le din sec­toa­re im­por­tan­te de ac­ti­vi­ta­te. Caută fir­me cu pro­du­se sau ser­vi­cii greu de co­piat, am­pla­sa­te aco­lo un­de exis­tă per­so­nal ca­li­fi­cat, cu creștere ra­pi­dă și ime­dia­tă, ca­re pot atin­ge cote im­por­tan­te de piață și un avan­taj competitiv du­ra­bil. Con­si­de­ră ese­nția­lă ca­li­ta­tea echi­pei ca­re deți­ne și conduce afa­ce­rea. Fon­du­ri­le de in­ves­tiții caută an­tre­pre­nori și ma­na­geri ex­pe­ri­men­tați, pa­si­o­nați și de­di­cați, ca­re au si­mțul dez­vol­tă­rii afa­ce­rii și știu ce do­resc de la viitorul ei, dar ca­re și înțe­leg ce opor­tu­ni­tăți să ex­ploa­te­ze și ce ris­curi să oco­le­as­că. Ca­pa­bi­li să ob­ser­ve și să re­a­li­ze­ze schim­bări ne­ce­sa­re. Ca­re nu vor cu ori­ce preț să-și păs­tre­ze ro­lul de CEO sau să me­nți­nă anu­mi­te per­soa­ne în pos­tu­ri­le ma­na­ge­ria­le cheie. Mul­te din­tre aces­te con­diții se înde­pli­nesc foar­te rar. Am avut oca­zia să dis­cut cu re­pre­zen­ta­nți ai unor fir­me de capital de risc. Toți mi-au spus că au gă­sit ra­re­ori ast­fel de echipe.

Atunci se pu­ne între­ba­rea: da­că fi­na­nța­rea es­te atât de ne­ce­sa­ră, dar și atât de dificilă, cum de reușesc unii an­tre­pre­nori să-și lan­se­ze pro­pri­i­le afa­ceri, să le me­nți­nă pe piață și să le dez­vol­te?

E do­ve­dit sta­tis­tic că prin­ci­pa­le­le in­gre­di­en­te ale suc­ce­su­lui an­tre­pre­no­rial sunt mo­de­le­le de business so­li­de, dez­vol­ta­te de an­tre­pre­nori com­pe­te­nți, cre­di­bi­li și im­pli­cați. An­tre­pre­no­rii de suc­ces au ta­len­tul de a mi­ni­mi­za, în fi­e­ca­re eta­pă de dez­vol­ta­re, ni­ve­lul re­sur­se­lor ne­ce­sa­re. Ei știu să se li­mi­te­ze la stric­tul ne­ce­sar, să achi­ziți­o­ne­ze re­sur­se din ce­le mai avan­ta­joa­se sur­se, să eșa­lo­ne­ze chel­tu­i­e­li­le, să de­ci­dă ce cumpără și ce închi­ria­ză sau ce împru­mu­tă. Au far­mec și pu­te­re de con­vin­ge­re și pot să obți­nă gra­tu­it sfa­turi com­pe­ten­te, dar și ter­me­ne cât mai bu­ne de plată a da­to­ri­i­lor. Toa­te aces­tea îi ajută să se dez­vol­te. STE DECI IMPERIOS NE­CE­SAR S PORNE TI AC­TI­VI­TA­TEA CU MA­XIM CUMP TA­RE. Nici bi­rou im­po­zant, nici se­cre­ta­ră, nici staff. Și, de ce­le mai mul­te

Eori, ca­pi­ta­lul de încre­de­re al ce­lor din jur es­te mai im­por­tant de­cât cel fi­nan­ciar.

Îmi amin­tesc înce­pu­tu­ri­le a ce­ea ce es­te acum EXECEDU: un bi­rou ca­re era une­ori și sa­lă de curs, un te­le­fon și un com­pu­ter, dar ani­mat de o echi­pă de ex­pe­rți en­tu­ziaști și, cel mai im­por­tant, su­sți­nut de încre­de­rea unor ma­na­geri de top, ca­re și-au tri­mis echi­pe­le la cur­suri.

LAVINIA RA CA (ES­TE MEM­BRU FON­DA­TOR AL ASEBUSS I DI­REC­TO­RUL GE­NE­RAL AL EXEC-EDU)

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.