DRA­GOȘ PĂTROI: Su­pra­fis­ca­li­za­rea să­ră­ci­ei sau su­bim­po­zi­ta­rea bo­gă­ţi­ei?

Business Magazin (Romania) - - CUPRINS -

CÎn ul­ti­mul timp, cu toa­te di­ver­gen­ţe­le așa-zis doc­tri­na­re, se pa­re că po­li­ti­ci­e­nii au ajuns la un fac­tor co­mun în identificarea ge­ne­zei tu­tu­ror re­le­lor: eva­zi­u­nea fiscală. Că doar de asta nu are bani clasa po­li­ti­că să fa­că mul­te lu­cruri bu­ne și fru­moa­se pentru po­por, nu? Și ast­fel de­vi­ne eva­zi­u­nea fiscală mo­ti­vul cel mai plau­zi­bil pentru lip­sa de ac­ţi­u­ne și stra­te­gie a gu­ver­nan­ţi­lor. Iar mass-media con­tri­bu­ie din plin la or­ches­tra­rea aces­tui su­bi­ect, fă­când un ade­vă­rat hit din ne­ce­si­ta­tea com­ba­te­rii eva­zi­u­nii fis­ca­le. u toa­tă in­flația de ana­liști eco­no­mici - mu­lți din­tre ei ca­re nici mă­car nu au ți­nut în mână Co­dul fis­cal, da­ră­mi­te să-l fi ci­tit - nu am au­zit până acum ana­li­ze per­ti­nen­te le­ga­te de cau­ze­le reale, pe fond, ale eva­zi­u­nii fis­ca­le și, im­pli­cit, de po­si­bi­li­tăți­le de cir­cum­scri­e­re a aces­tui fe­no­men în li­mi­te con­tro­la­bi­le.

Din­co­lo de pro­mi­si­u­ni­le po­li­ti­cia­nis­te om­ni­pre­zen­te la șe­ză­to­ri­le me­dia­ti­ce re­fe­ri­toa­re la cine reușește să adu­că mai mu­lți bani la bu­ge­tul sta­tu­lui, es­ti­ma­rea unor veni­turi prin le­gea bu­ge­tu­lui de stat su­pe­ri­oa­re ce­lor efec­tiv re­a­li­za­te la fi­na­lul anu­lui a fost o con­stan­tă a ul­ti­mi­lor ani. Cum pu­tem nu­mi asta, op­ti­mism sau au­tism în ra­port cu re­a­li­tăți­le eco­no­mi­ce? Spre exem­plu, în anul 2013, veni­tu­ri­le es­ti­ma­te au fost de 98.182 mld. lei, iar ce­le efec­ti­ve de 88.738 mld. lei. E ade­vă­rat, și chel­tu­i­e­li­le efec­ti­ve (de 106.256 mld. lei) au fost in­fe­ri­oa­re ce­lor es­ti­ma­te (de 116.359 mld. lei), dar dis­cre­pa­nța veni­turi - chel­tu­i­e­li ne ara­tă practic că pu­tem su­pra­vi­ețui (ca stat) sub 300 de zi­le / an fără a ape­la la împru­mu­turi. Evi­dent, acest fapt in­du­ce o for­mă de pre­si­u­ne fiscală, ge­ne­ra­tă de ne­ce­si­ta­tea pro­cu­ră­rii de noi re­sur­se fi­nan­cia­re pu­bli­ce.

Iar ace­as­tă pre­si­u­ne fiscală se va ma­te­ria­li­za prin im­po­zi­ta­rea - în ter­meni po­pu­lari - a tot ce mișcă. Iar aici apa­re a do­ua greșe­a­lă stra­te­gi­că: nu exis­tă o li­mi­tă in­fe­ri­oa­ră de venit sub ca­re să nu ne in­te­re­se­ze da­că se co­lec­te­a­ză sau nu im­po­zi­te și taxe (chiar da­că in­sti­tu­i­rea și colectarea aces­to­ra es­te pre­vă­zu­tă prin le­gis­lația fiscală). Practic, nu es­te iden­ti­fi­cat un ni­vel cri­tic al veni­tu­ri­lor sub ca­re ac­ti­vi­ta­tea fiscală de ges­ti­o­na­re și co­lec­ta­re a im­po­zi­te­lor de­vi­ne ine­fi­ci­en­tă economic, fi­ind mai cos­ti­si­toa­re de­cât va­loa­rea im­po­zi­te­lor pre­le­va­te că­tre buget.

În mod sub­sec­vent ce­lor pre­zen­ta­te mai sus, com­bi­nația pa­ra­do­xa­lă a unor ele­men­te de asi­me­trie și vo­la­ti­li­ta­te nor­ma­ti­vă (iar aici mă re­fer, în special, la la­cu­ne­le și in­con­sis­te­nța per­mi­si­vă a unor tex­te de le­ge) cu ine­fi­ci­e­nțe de na­tu­ră in­sti­tuți­o­na­lă în com­ba­te­rea ma­rii eva­zi­uni fis­ca­le (in­di­fe­rent că vor­bim de in­com­pe­te­nță sau de co­ru­pție) va de­pla­sa de­mer­su­ri­le or­ga­ne­lor fis­ca­le în colectarea im­po­zi­te­lor și ta­xe­lor că­tre o ati­tu­di­ne fa­ci­lă și ana­cro­ni­că, de tip fa­na­ri­ot. Mai pe ro­mânește spus, co­lec­tăm de la cine pu­tem, ce­ea ce va conduce - im­pli­cit - la o re­par­ti­za­re ine­ga­lă și, mai ales, ine­chi­ta­bi­lă a sar­ci­nii fis­ca­le.

În fi­ne, în stra­te­gia de li­mi­ta­re a fe­no­me­nu­lui eva­zi­o­nist am im­pre­sia că se pi­er­de din ve­de­re însăși de­fi­niția pe fond a aces­tu­ia: sus­tra­ge­rea de la de­cla­ra­re și im­po­zi­ta­re a veni­tu­ri­lor. În acest sens, cred că ar tre­bui încu­ra­jat fe­no­me­nul de de­cla­ra­re și, im­pli­cit, de in­tro­du­ce­re în sfe­ra de fis­ca­li­za­re a aces­tor veni­turi. Cum? Ex­trem de sim­plu, prin­tr-o im­po­zi­ta­re în cote re­gre­si­ve pe tra­nșe de venit. Cu cât obții venit (ca per­soa­nă fi­zi­că) sau pro­fit (ca fir­mă) mai ma­re, cu atât im­po­zi­tul să fie mai mic (re­pet, pe tra­nșe de venit, ast­fel încât și bo­ga­tul, și să­ra­cul să plă­te­as­că ace­lași im­po­zit pentru ace­lași venit).

Con­clu­zia, din punc­tul meu de ve­de­re, e des­tul de sim­plă: de­cât să su­praim­po­zi­tăm sărăcia, chiar și din­co­lo de li­mi­ta de sub­zis­te­nță, mai bi­ne (sub)im­po­zi­tăm bo­gația. Evi­dent, la un ni­vel sti­mu­la­tiv din punc­tul de ve­de­re al con­for­mă­rii vo­lun­ta­re, că doar tre­bu­ie re­com­pen­sa­tă și ca­pa­ci­ta­tea de a ge­ne­ra veni­turi su­pli­men­ta­re peste me­die. De­si­gur, acest fapt poate in­fla­ma spi­ri­te­le în rându­ri­le cla­sei mun­ci­toa­re, dar îmi pla­ce să cred că dic­ta­tu­ra cla­sei pro­le­ta­re a ră­mas doar o noți­u­ne din ma­nua­le­le de is­to­rie.

Cine ar pi­er­de în acest caz? În mod sigur, be­ne­fi­cia­rii ba­ni­lor ne­gri, cei ca­re acor­dă pro­te­cție contra cost și în afa­ra le­gii. Iar cei ca­re fac bani vor pre­fe­ra să plă­te­as­că im­po­zi­te de­cen­te, atâta timp cât su­me­le mari de bani sunt im­po­zi­ta­te la un ni­vel ca­re fa­ce nes­ti­mu­la­ti­vă pla­ta unor „co­mi­si­oa­ne“, mai ales com­pa­ra­tiv cu ris­cu­ri­le aso­cia­te în cau­ză. La urma ur­mei, prag­ma­tic vor­bind, to­tul se re­du­ce la o pro­ble­mă de cos­turi, nu?

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.