IULIANA STAN: An­ga­ja­tul Stă­pân

Business Magazin (Romania) - - CUPRINS -

FAnga­ja­tul Stă­pân es­te acel fel de an­ga­jat că­ru­ia i se pa­re că a înţe­les mer­sul lu­cru­ri­lor, ca­re a adu­nat atâta ve­chi­me și in­for­ma­ţii cât să își ia sin­gur dreptul de a ști ce es­te mai bi­ne atât pentru or­ga­ni­za­ţie, cât și pentru oa­me­nii din ju­rul lui: șe­fi, co­le­gi, cli­en­ţi.

elul în ca­re el își însușește mun­ca și obiectivele es­te cam din ca­te­go­ria „fac tot ce pot“. De re­gu­lă es­te des­cur­că­reț (nu nea­pă­rat harnic), par­ti­ci­pa­tiv, dar po­ziți­o­na­rea lui ta­ci­tă în ra­port cu mun­ca sau cu șe­fii es­te că lui i se da­to­re­a­ză bi­ne­le atunci când es­te bi­ne, iar la rău ri­di­că din umeri ne­du­me­rit sau zâmbește îngă­du­i­tor. Până la ur­mă el a fă­cut tot ce a pu­tut, dar evi­tă cuan­ti­fi­ca­rea și con­frun­ta­rea di­rec­tă. Însă tot ce a pu­tut es­te ce­va foar­te in­ter­pre­ta­bil pe in­ter­se­cția de sca­le in­com­pe­te­nță – com­pe­te­nță și nu îmi pa­să – îmi pa­să. Cel mai ade­sea pro­ble­ma re­a­lă es­te una de com­pe­te­nță (lip­să de), com­pen­sa­tă de ca­pa­ci­ta­tea de a se

AN­GA­JA­TUL ST PÂN ES­TE O TIPOLOGIE CA­RE PRIN­DE BI­NE O PE­RI­OAD LUNG DE TIMP DATORIT IMPLIC RII, DAR CÂND ACE­AS­TA DE­VI­NE SIMPL PAR­TI­CI­PA­RE SAU CU­RI­O­ZI­TA­TE F R SCOP, ÎN COM­BI­NA IE CU PLA­FO­NA­REA COMPETEN ELOR, ACEST FEL DE OM DE­VI­NE, ÎNCET-ÎNCET, NOCIV.

des­cur­ca. Alt­fel spus, îmi pa­să dar nu aș vrea să se prin­dă lu­mea că nu sunt toc­mai com­pe­tent.

Deși a te des­cur­ca es­te o ma­re ca­li­ta­te, lip­sa com­pe­te­nței și a pro­fe­si­o­na­lis­mu­lui și a pre­o­cu­pă­rii pentru ele înce­pe să ia­să la ive­a­lă. Din acest mo­ment înco­lo, an­ga­ja­tul își in­tră în ro­lul de Stă­pân (al te­ri­to­ri­u­lui în ca­re es­te ope­rați­o­nal și al șe­fi­lor pe ca­re îi are) și aba­te cam prin toa­te mij­loa­ce­le ate­nția su­pe­ri­o­ri­lor de la com­pe­te­nță, pu­nând la schimb o apa­ren­tă im­pli­ca­re. Cul­mea, es­te o stra­te­gie ca­re chiar ți­ne. O vre­me.

Le pla­ce să con­tro­le­ze și să ges­ti­o­ne­ze, dar sco­pul pentru ca­re con­tro­le­a­ză es­te unul pur de in­for­ma­re, ca să știe, nu din vreun mo­tiv fun­cți­o­nal sau cu vreo vi­zi­u­ne. De fapt, ma­xi­ma lor com­pe­te­nță es­te con­tro­lul, nu exe­cuția im­pe­ca­bi­lă în aria lor de ex­per­ti­ză. Can­ti­ta­tea de in­for­mații pe ca­re le dețin le dă o pseu­do­pu­te­re pe ca­re ei o de­co­di­fi­că drept ne­voie de ei. Oda­tă însușit acest drept, greu își scot din cap că se poate și fără ei și se cam com­por­tă în con­se­ci­nță.

An­ga­ja­tul Stă­pân poate fi un su­pe­re­xe­cu­tant, dar nici mă­car pentru vreo mi­li­se­cun­dă nu co­nști­en­ti­ze­a­ză di­fe­re­nța din­tre a fa­ce im­pe­ca­bil ce­ea ce i se ce­re și a fi în mod proac­tiv iniția­to­rul lu­cru­ri­lor ca­re sunt de fă­cut. Înțe­le­ge și își poate asu­ma res­pon­sa­bi­li­tăți pentru exe­cuții punc­tua­le, dar nu are an­ver­gu­ra să cu­prin­dă ce înse­am­nă res­pon­sa­bi­li­ta­tea față de un întreg sau fo­rța de a ge­ne­ra un întreg fun­cți­o­nal. Știe dar nu înțe­le­ge. Pentru că es­te par­te din­tr-un întreg pe ca­re îl știe, sim­te că își me­ri­tă au­to­ri­ta­tea asu­pra a ce­ea ce stă­pânește. Pro­ble­ma es­te, de fapt, fe­lul în ca­re se po­ziți­o­nea­ză și se com­por­tă, neînțe­le­gând sau ui­tând de un­de vi­ne cu ade­vă­rat bi­ne­le.

Din erori de con­du­ce­re (lip­sa de ex­pe­ri­e­nță de con­du­ce­re, co­mo­di­ta­tea, de­le­ga­rea fără ve­ri­fi­ca­re sau fără fe­ed­back sunt ast­fel de erori) acest fel de an­ga­jat ajun­ge să fa­că ma­na­ge­men­tul su­pe­ri­o­ri­lor, de­le­a­gă în sus, pa­se­a­ză teme și con­se­ci­nțe.

În mo­men­te­le gre­le, de criză, de eșec sau de greșe­a­lă, ei au doar drep­turi, me­ri­te și pri­vi­le­gii, iar su­pe­ri­o­rii au înda­to­rări, obli­gații și res­pon­sa­bi­li­tăți. Sunt mândri și or­go­li­oși și se jig­nesc ușor neînțe­le­gând că în si­tuații de criză și de ne­voie oa­me­nii fac di­fe­re­nța prin fe­lul lor de a fi, nu atunci când lu­cru­ri­le merg bi­ne de la si­ne. Se simt ușor ne­drep­tățiți, sau mai de­gra­bă îndrep­tățiți să se sim­tă ne­drep­tățiți, cu atât mai mult cu cât le es­te evi­dent că ex­ce­pți­i­le sunt mai ra­re de­cât ge­ne­ra­lul. Sta­tis­ti­ca din mintea lor es­te co­rec­tă ma­te­ma­tic, dar prin­ci­pial es­te com­plet inu­ti­lă și greși­tă.

An­ga­ja­tul Stă­pân es­te o tipologie ca­re prin­de bi­ne o pe­ri­oa­dă lun­gă de timp da­to­ri­tă im­pli­că­rii, dar când ace­as­ta de­vi­ne sim­plă par­ti­ci­pa­re sau cu­ri­o­zi­ta­te fără scop, în com­bi­nație cu pla­fo­na­rea com­pe­te­nțe­lor, acest fel de om de­vi­ne, încet-încet, nociv. De­con­spi­ra­rea lui îl fa­ce să fie rău și va ți­ne cont doar de ce știe, ni­ci­de­cum de ce­ea ce înțe­le­ge.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.