EUROPA FAȚĂ CU ÎNDOIALA

Business Magazin (Romania) - - OPINIE -

Apa­rent ne­li­niștiți de faptul că scep­ti­cii și ex­tre­miștii le vor co­tro­pi un pic in­sti­tuți­i­le, li­de­rii Eu­ro­pei co­mu­ni­ta­re s-au adu­nat (și o vor mai fa­ce) ca să „re­va­dă” pri­o­ri­tăți­le Uni­u­nii. În „chi­ne­za” de la Bruxelles „să re­va­dă” are mul­ti­ple înțe­le­suri și do­me­ni­i­le vi­za­te sunt foar­te lar­gi: „creșterea, com­pe­ti­ti­vi­ta­tea și cre­a­rea de locuri de mun­că”, „fun­cți­o­na­rea uni­u­nii mo­ne­ta­re”, lup­ta împo­tri­va „schim­bă­ri­lor cli­ma­ti­ce”, proi­ec­tul unei „uni­uni a ener­gi­ei” și lup­ta împo­tri­va imi­grați­ei ile­ga­le.

Re­ve­de­rea/re­vi­zu­i­rea/cos­me­ti­za­rea nu se va întâmpla min­te­naș, pri­o­ri­ta­te având ce­le mai pă­mânte­ne, cum ar fi schim­ba­rea gar­ni­tu­rii de la Bruxelles, o ope­rați­u­ne in­ci­tan­tă de­o­po­tri­vă pentru ac­tori și ma­re­le pu­blic, ca­re va aco­peri spe­ri­e­tu­ra și te­me­ri­le mâna­te în ini­ma Eu­ro­pei co­mu­ni­ta­re de Ma­ri­ne Le Pen & comp.

Stric­to sen­so, in­va­zia eu­ro­fo­bă/eu­ros­cep­ti­că/ex­tre­ma dre­ap­tă/ “ne­de­fi­niți” în Par­la­men­tul European se tra­du­ce într-o pro­po­rție li­niști­toa­re de man­da­te. Fi­gu­ri­le ce­le mai me­dia­ti­za­te ale aces­tui val sunt fra­nțu­zoai­ca Ma­ri­ne Le Pen și bri­ta­ni­cul Ni­gel Fa­ra­ge. “Ispra­va” Fron­tu­lui Nați­o­nal a fost că și-a ad­ju­de­cat un sfert din vo­tu­ri­le date în Fra­nța la ale­ge­ri­le europene, iar UKIP a fost și mai bun, în Marea Britanie.

Du­pă spu­se­le doam­nei Le Pen, nu su­pă­ra­rea pe Europa i-a împins pe fran­ce­zi să-și dea vo­tul Fron­tu­lui Nați­o­nal, ci “fu­ria uriașă” față de fe­lul în ca­re Fra­nçois Hol­lan­de îi conduce pe fran­ce­zi. Ni­gel Fa­ra­ge es­te un iu­bi­tor al “su­per­bei” Eu­ro­pe și o spu­ne grăi­tor: “Îmi pla­ce Europa. Es­te un spațiu su­perb. Sunt că­să­to­rit cu o ger­man­că. Am mun­cit pentru so­ci­e­tăți europene. Îmi pla­ce cul­tu­ra eu­ro­pe­a­nă”. Plă­cu­tul se oprește însă aici și înce­pe re­vol­ta an­ti­in­sti­tuți­o­na­lă: “Dar urăsc ste­a­gul. Urăsc im­nul. Urăsc in­sti­tuți­i­le”.

De­o­cam­da­tă, pre­ze­nța “ștur­lu­ba­ti­că” a eu­ros­cep­ti­cis­mu­lui (în toa­te for­me­le sale) în Par­la­men­tul European es­te vă­zu­tă cu nua­nțe din ta­bă­ra “tra­diți­o­na­lă”.

Luând în con­si­de­ra­re po­ziți­i­le, spe­ci­fi­ci­tăți­le, o ca­te­go­rie es­te cea “fără echi­voc”, mâni­oa­să, dar prag­ma­ti­că. Intran­si­gen­tei Vi­via­ne Re­ding i se fa­ce “rău” de la ori­ce fel de ex­tre­mism - dre­ap­ta, stânga. Și Eu­ro­pei i se fa­ce “rău”, în so­li­dar cu doam­na Re­ding. Dar, din­co­lo de “grand mal”, doam­na Re­ding es­te prac­ti­că: în EP, “marea ma­jo­ri­ta­te es­te pro­eu­ro­pe­a­nă, ace­as­ta es­te cea ca­re va fa­ce le­gi și va lua de­ci­zii”.

Ce­a­lal­tă ca­te­go­rie es­te scep­ti­că și ve­de cu bă­taie lun­gă. Mult-încer­ca­tul Fra­nçois Hol­lan­de îi dă glas: “Europa a de­venit (...), sin­cer să fiu, de neînțe­les, chiar și pentru sta­te. Așa ce­va nu mai poate du­ra. Europa tre­bu­ie să fie sim­plă, cla­ră, pentru a fi efi­ci­en­tă aco­lo un­de tre­bu­ie, și să se re­tra­gă de aco­lo un­de nu es­te ne­voie de ea. Uni­u­nea Eu­ro­pe­a­nă a reușit de doi ani să tre­a­că peste cri­za din zo­na eu­ro (...), dar cu un preț: cel al unei aus­te­ri­tăți ca­re a sfârșit prin a des­cu­ra­ja po­poa­re­le”.

Unda de șoc a ale­ge­ri­lor eu­ro­par­la­men­ta­re încă nu s-a con­su­mat. Pentru ate­nua­re, mo­men­tan se fo­lo­sesc me­sa­je în ca­re se fac tri­mi­teri mai ab­strac­te: la ide­o­lo­gii, prin­ci­pii, alb-ne­gru. Dar oda­tă acest șoc tre­cut, Uni­u­nea merge mai de­par­te. Su­pra­vi­ețu­i­ește și înce­ar­că să fie mai atră­gă­toa­re. Pentru bi­ne­le său. Tre­bu­ie să fie acea “sim­plă, cla­ră, efi­ci­en­tă” când tre­bu­ie sau re­trac­ti­lă (tot când tre­bu­ie).

În Par­la­men­tul European, gri­ja ime­dia­tă, în ra­port cu pre­ze­nța “răi­lor”, va fi întă­ri­rea gru­pu­ri­lor tra­diți­o­na­le și o mai ma­re ape­te­nță pentru ali­e­re, atunci când si­tuația o va im­pu­ne. Un fel de “ale­ge­re a ape­lor” pe o sca­ră mai lar­gă, într-un club.

În ce­ea ce pri­vește noul Exe­cu­tiv co­mu­ni­tar, brațul ca­re va “re­ve­dea”/re­vi­zui/cos­me­ti­za, ace­as­ta es­te o po­ves­te cu chi­nuri. Je­an-Clau­de Jun­cker, “Mr. Eu­ro” nu a fost do­rit din pri­ma ca fo­rță că­lău­zi­toa­re a aces­tui braț, deși Po­pu­la­rii au câști­gat ale­ge­ri­le europene..

Însă, ori­cât vor fi înghe­su­iți, izo­lați eu­ros­cep­ti­cii, eu­ro­fo­bii și ex­tre­miștii (de-a dre­ap­ta, de-a stânga) în in­sti­tuți­i­le și fo­ru­ri­le de la Bruxelles, din­co­lo de ace­as­tă gra­niță es­te împă­răția “ma­re­lui ab­sent”, ma­re cât Europa. “Ma­re­le ab­sent”, ca­re dă cu flit Eu­ro­pei co­mu­ni­ta­re, pentru că, din di­ver­se con­si­de­ren­te, nu adu­ce bi­ne/con­fort în viața sa și ca­re atunci când sim­te că Europa îl ame­ni­nță se tran­sfor­mă în vo­tan­tul su­pă­rat. De exem­plu, su­pă­rat că li­be­ra cir­cu­lație îi adu­ce pe cap “străini”, ca­re se de­dau la o se­rie de obi­cei­uri și apu­că­turi de “dum­ping”.

În împă­răția “ma­re­lui ab­sent” vi­ețu­i­ește și unul din (încă) co­pi­ii pro­ble­ma­tici, numit Ro­mânia. La noi, să fi ab­sent ci­vic es­te de bon­ton, dar să te ex­pri­mi ca eu­ros­cep­tic echi­va­le­a­ză pentru des­tui cu o blas­fe­mie. Oa­me­nii sunt neîncre­ză­tori din ace­le­ași mo­ti­ve cu ve­ci­nii lor eu­ro­peni: nu simt Uni­u­nea ca un “bi­ne” în viața de toa­te zi­le­le. Mai rău, având în ve­de­re ne­do­ri­tul spe­ci­fic lo­cal, Uni­u­nea Eu­ro­pe­a­nă es­te ades per­ce­pu­tă ca o “afa­ce­re” din ca­re trag fo­loa­se doar o mână de aleși.

Du­pă ale­ge­ri­le europene, îndoi­e­li­le nu vor ofi­li Europa co­mu­ni­ta­ră. Îndoi­e­li­le sunt un me­di­ca­ment efi­ci­ent ca­re o vor obli­ga să fie pu­ter­ni­că și atră­gă­toa­re.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.