FE­RI­CI­REA NEÎNŢE­LE­A­SĂ Es­te joi du­pă-amia­ză, în spa­te­le meu preșe­din­te­le toc­mai s-a de­zis de ori­ce, numai de jus­ti­ţie nu și a plecat în la­cri­mi de la pu­pi­tru. Îl as­cult cu ju­mă­ta­te de atenţie, în timp ce mă uit cum­va cru­ciș pe un ar­ti­col al sta­tis­ti­cii bri

Business Magazin (Romania) - - EDITORIAL -

Cum­va cru­ciș, pentru că es­te unul din mo­men­te­le ace­lea în ca­re spun „nu înțe­leg“. To­pul sa­tis­fa­cți­ei vi­eții de european, cei ca­re au acor­dat trai­u­lui lor cel puțin 7 sau mai mult, până la 10, es­te con­dus de nați­i­le nor­di­ce - Da­ne­mar­ca, cu 91% din­tre ce­tățeni mu­lțu­miți, Fin­lan­da, cu 89,8%, și Sue­dia (85%). Media Uni­u­nii Europene es­te pe la 69%, iar românii ocu­pă lo­cul 18, cu 63,2%, ime­diat du­pă Ita­lia și înain­tea Por­tu­ga­li­ei, Croați­ei, Li­tua­ni­ei, Ce­hi­ei, Slo­va­ci­ei, Esto­ni­ei, Le­to­ni­ei, Gre­ci­ei, Unga­ri­ei (43,2%) și Bul­ga­ri­ei (38,3%). Pe de altă par­te, românii se de­cla­ră ne­mu­lțu­miți de sta­rea de să­nă­ta­te, spun că ra­re­ori au timp pentru ce­ea ce îi bu­cu­ră cu ade­vă­rat, fac puți­nă mișcare și, de­si­gur, sunt prin­tre cei mai să­raci. În plus, avem unul din­tre ce­le mai re­du­se ni­ve­luri de par­ti­ci­pa­re la ac­ti­vi­tăți so­cia­le (con­tras­te­a­ză cu bu­ne­le re­lații pe ca­re su­sți­nem că le avem cu ve­ci­nii).

Și nu înțe­leg de un­de vi­ne re­la­ti­va noas­tră mu­lțu­mi­re, re­pet, înain­tea ce­hi­lor, ță­ri­lor bal­ti­ce, un­gu­ri­lor sau por­tu­ghe­zi­lor, într-o ța­ră ca­re no­te­a­ză prost la mai toa­te sta­tis­ti­ci­le europene, ori­ca­re vor fi fi­ind ele. Dar cred că știu ce se întâmplă: nu exis­tă și nu se fac su­fi­ci­en­te stu­dii ca­re să-i aju­te pe români să se înțe­le­a­gă, ca­re să le des­lușe­as­că chi­mia in­te­ri­o­ră, pro­ce­sul de decizie, mo­dul în ca­re oa­me­nii re­lați­o­nea­ză. De un­de vi­ne vi­o­le­nța (in­di­fe­rent de ce spun sta­tis­ti­ci­le po­liți­ei), de un­de imo­bi­lis­mul ru­ral și ape­te­nța scă­zu­tă pentru antreprenoriat și iniția­ti­vă, de ce nu le pla­ce oamenilor, ti­neri și bă­trâni, învăță­tu­ra, de un­de apar, un­de se învață și de ce sunt așa de răs­pândi­te ne­pă­sa­rea și șme­che­ria. Iar da­că nu ne de­o­se­bim de alte nații și ne pu­tem ana­li­za pri­vin­du-i pe ei, de ce la ei merg lu­cru­ri­le bi­ne și la noi nu? De un­de vin mul­ti­ple­le se­gre­gări din so­ci­e­ta­te? - în cul­tu­ră, în men­ta­li­tăți, în com­por­ta­men­te.

O ana­lo­gie pe ca­re am mai pre­zen­tat-o și ca­re ex­pli­că, în par­te, faptul că nația se com­pla­ce în du­re­re: exis­tă în eco­lo­gie noți­u­ni­le de or­ga­nis­me ste­no­to­pi­ce și eu­ri­to­pi­ce. În jun­gla Ama­zo­nu­lui, cli­ma­tul es­te co­mod și sta­bil, ast­fel încât fi­i­nțe­le pot su­pra­vi­ețui fără să fie ne­voi­te să se de­pla­se­ze pe dis­ta­nțe mari sau să fie ne­voi­te să se adap­te­ze unei zo­ne sau alteia. Așa că aco­lo o fi­i­nță de­vi­ne cel mai bi­ne adap­tat or­ga­nism unei anu­mi­te zo­ne, dar ace­as­ta are o su­pra­față des­tul de re­du­să. La câți­va ki­lo­me­tri dis­ta­nță, într-o zo­nă di­fe­ri­tă (mai us­ca­tă sau poate inun­da­tă sau um­bri­tă) vom des­co­peri alte fi­i­nțe per­fect adap­ta­te me­di­u­lui lor. Aces­tea sunt or­ga­nis­me­le ste­no­to­pi­ce. În zo­na po­la­ră si­tuația se schim­bă: fi­i­nțe­le tre­bu­ie să se adap­te­ze unor va­riații mari de tem­pe­ra­tu­ră, să se de­pla­se­ze pe dis­ta­nțe mari pentru a se hrăni și să re­zis­te unor schim­bări ra­pi­de de me­diu. Iar vi­e­tăți­le eu­ri­to­pi­ce chiar asta fac: se adap­te­a­ză, merg mii de ki­lo­me­tri în cău­ta­rea hra­nei și se des­cur­că și la mi­nus 30 de gra­de, și la plus 20.

Cel mai in­te­re­sant es­te că tun­dra po­la­ră și oce­a­nul arc­tic adă­pos­tesc o mult mai ma­re va­ri­e­ta­te de fi­i­nțe și de spe­cii și o mai ma­re can­ti­ta­te de bi­o­ma­să de­cât jun­gla, un­de apa­rent e mai co­mod de trăit. Pro­ba­bil că românii ar tre­bui să de­vi­nă fi­i­nțe eu­ri­to­pi­ce în oce­a­nul glo­ba­li­zat, da­că vor vrea să le fie bi­ne; asta du­pă ce sau tot lup­tat pentru me­di­ul lor ste­no­to­pic.

Nu cred că exis­tă ilus­trație mai bu­nă de­cât de­se­nul lui Nor­man Roc­kwell „Bi­ro­ul di­rec­to­ru­lui“, chiar da­că nu es­te o ope­ră de ar­tă în ade­vă­ra­tul sens al cu­vântu­lui.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.