LI­DE­RUL AUTENTIC. OM SAU PERSONAJ?

Business Magazin (Romania) - - OPINIE -

n ul­ti­mii 50 de ani au fost re­a­li­za­te mai mult de 1.000 de stu­dii pentru a de­ter­mi­na ca­re sunt, în ter­meni de stil şi per­so­na­li­ta­te, ca­rac­te­ris­ti­ci­le li­de­ru­lui de suc­ces. Ni­ci­u­nul nu a reu­şit să dea însă un pro­fil clar al „Li­de­ru­lui ide­al“. „Sla­vă Dom­nu­lui!“, co­men­ta Bill Ge­or­ge, au­to­rul unui ar­ti­col din Har­vard Business Re­vi­ew, „alt­fel mu­lți oa­meni s-ar fi por­nit să imi­te un pro­fil ro­bot, tran­sfor­mându-se din oa­meni în per­so­na­je!“

Am ur­mă­rit şi eu dezbaterile din li­te­ra­tu­ra de spe­cia­li­ta­te des­pre mo­de­le de li­deri ide­a­li. Au fost la mo­dă li­de­rul cha­ris­ma­tic, apoi li­de­rul vi­zi­o­nar, cel em­pa­tic, iar apoi, la ma­re preţ - mai mult în dez­ba­teri - li­de­rul umil.

Eu cred în au­ten­ti­ci­ta­te. Iar pentru mi­ne un om autentic are, întâi de toa­te, prin­ci­pii şi cre­din­ţe puternice re­zul­ta­te din ex­pe­ri­en­ţe de via­ţă pe ca­re le-a in­te­grat în su­fle­tul său. În ca­drul unui curs de scri­e­re cre­a­ti­vă, pro­fe­soa­ra noas­tră ne-a învă­ţat ca, înain­te de ori­ce exer­ci­ţii de­di­ca­te scri­su­lui, să ne luăm un timp şi să ne scri­em, fi­e­ca­re, lis­ta lui de va­lori. Iar când am reu­şit (du­pă un pro­ces de re­flec­ţie des­tul de înde­lun­gat) să aleg trei va­lori ca­re mă de­fi­nesc, am înţe­les câte­va lu­cruri esen­ţia­le.

Unul es­te că lis­ta de va­lori in­di­vi­dua­le es­te una des­tul de lun­gă. Mul­ţi din­tre noi vom scrie pe ea - co­rec­ti­tu­di­ne, li­ber­ta­te, ones­ti­ta­te, umor, bu­nă­ta­te, echi­li­bru, loia­li­ta­te, familie, dra­gos­te şi aşa mai de­par­te. Însă, da­că vom re­flec­ta asu­pra nu­cleu­lui dur ca­re ne de­fi­neş­te, vom ve­dea că nu toa­te va­lo­ri­le au ace­la­şi rang de im­por­tan­ţă şi că ne vom fa­ce ale­ge­ri­le de via­ţă, mai de­gra­bă, prin cheia pri­me­lor trei (să spu­nem) va­lori ca­re ne de­fi­nesc. Cel mai de preţ lu­cru pe ca­re l-am învă­ţat din acest exer­ci­ţiu es­te că numai fi­ind con­şti­ent de va­lo­ri­le ta­le îţi po­ţi înţe­le­ge ale­ge­ri­le şi le po­ţi ac­cep­ta cu li­niş­te. Fără acest exer­ci­ţiu al in­ven­ta­ru­lui de va­lori ca­re te de­fi­nesc, fără o axă cen­tra­lă, ne pu­tem ro­ti la nes­fârşit în ju­rul unei pro­ble­me fără să-i gă­sim o re­zol­va­re ca­re să ne mul­ţu­me­as­că. Ace­la­şi lu­cru es­te va­la­bil şi în re­la­ţia cu ce­lă­lalt. Da­că înţe­le­gi că fi­e­ca­re din­tre noi es­te con­dus - în mod ex­pli­cit sau nu - de o su­mă de va­lori ca­re îi dau sens şi co­e­ren­ţă în via­ţă, vei şti cum să te aşe­zi în re­la­ţia cu el ast­fel încât întâlni­rea să fie po­si­bi­lă.

Re­venind la au­ten­ti­ci­ta­te, du­pă sis­te­mul de va­lori cu ca­re ne de­fi­nim, cred că urmează o eva­lua­re jus­tă a per­so­na­li­tă­ţii noas­tre. Exis­tă oa­meni pentru ca­re mo­to­rul ener­ge­tic per­so­nal are va­loa­rea unui Big Bang, în timp ce pentru alţii ace­e­a­şi for­ţă se înscrie într-un punct. Sun­tem in­tro­ver­ti­ţi sau ex­tro­ver­ti­ţi, cu umor sau fi­lo­so­fi, ve­se­li sau li­niş­ti­ţi. Ti­pul de per­so­na­li­ta­te nu es­te ce­va de­zi­ra­bil, es­te ce­va ce îţi es­te pro­priu. Per­so­na­li­ta­tea nu e o piedică. Po­ţi co­rec­ta de­ra­pa­je sau as­pe­ri­tă­ţi şi chiar es­te in­di­cat să o faci câtă vre­me ţi­ne de evo­lu­ţia per­so­na­lă spre omul bun sau înţe­lept ca­re ne do­rim să fim. Dar a-ţi dori să te tran­sfor­mi în mi­e­lu­şel când eş­ti de o ener­gie de­bor­dan­tă, sau con­tra­ri­ul, te va pu­ne în di­fi­cul­ta­te mai de­vre­me sau mai târziu, pentru că ade­vă­ra­ta na­tu­ră se va re­văr­sa când nici nu te aştep­ţi. Şi la fel de bul­ver­sa­ţi se vor sim­ţi şi oa­me­nii din pre­aj­ma ta.

Au­ten­ti­ci­ta­tea mai înse­am­nă şi des­co­pe­ri­rea sti­lu­lui per­so­nal, ca­re îşi tra­ge se­va din cul­tu­ra în ca­re am cres­cut, sis­te­mul de va­lori şi per­so­na­li­ta­tea fi­e­că­ru­ia. El es­te şi in­ter­fa­ţa noas­tră cu lu­mea ex­te­ri­oa­ră, pri­ma poar­tă de in­tra­re în con­tact cu cei­lal­ţi. Co­e­ren­ţa din­tre omul din­lăun­trul nos­tru şi ex­pre­sia lui în lu­me es­te şi ea o cheie a au­ten­ti­ci­tă­ţii.

În 2005 lan­sam pro­gra­mul Eris­ma în fa­ţa unui pu­blic de mai bi­ne de 200 de oa­meni din me­di­ul de afa­ceri. Emo­ţi­i­le erau stri­vi­toa­re pentru mi­ne. O da­tă pentru că era star­tul meu pe dru­mul an­tre­pre­no­ria­tu­lui şi a do­ua pentru că fu­se­sem de­sem­na­tă să vor­besc des­pre con­cept în fa­ţa unui pu­blic atât de însem­nat. Mi-am scris dis­cur­sul şi l-am tri­mis că­tre un pri­e­ten, pro­fe­sor de lim­ba ro­mână, cu ru­gă­min­tea de a-mi da o opi­nie pe text. Răs­pun­sul a venit ime­diat. „Tex­tul e bun, are struc­tu­ră şi co­e­ren­ţă dar, da­că vrei, îţi pot fa­ce câte­va ob­ser­va­ţii sti­lis­ti­ce.“Am ac­cep­tat cu bu­cu­rie. Am primit tex­tul cu mici men­ţi­uni şi do­uă-trei re­fra­zări ca­re m-au încântat. A venit şi mo­men­tul de gra­ţie. Am înain­tat că­tre mi­cro­fon şi am ci­tit dis­cur­sul. Dar ori de câte ori ajun­ge­am în punc­te­le în ca­re pri­e­te­nul meu schim­ba­se ce­va în text, mă bâlbâiam şi aproa­pe că nu pu­te­am să ros­tesc pa­sa­je­le până la ca­păt. Am re­sim­ţit mo­men­tul ca pe o ca­tas­tro­fă. Aşa am învă­ţat că ori­ce aş spu­ne sau aş scrie tre­bu­ie să se întâmple cu cu­vin­te­le me­le, sim­ple sau neînde­mâna­ti­ce, poate, pe alo­curi, dar ale me­le.

Vă spu­neam că eu cred în au­ten­ti­ci­ta­te. În acest ar­ti­col am încer­cat să de­fi­nesc ce înţe­leg prin acest con­cept. Şi ca să su­ma­ri­zez, pentru mi­ne un om autentic es­te ace­la ca­re me­di­te­a­ză asu­pra po­veş­ti­lor de via­ţă ca­re l-au for­mat şi de un­de îşi ex­tra­ge un sis­tem de va­lori ca­re îl de­fi­neş­te. Ca­re îşi înţe­le­ge şi ac­cep­tă per­so­na­li­ta­tea şi ca­re se ma­ni­fes­tă în sti­lul ca­re îi es­te pro­priu. Iar un li­der autentic es­te, întâi de toa­te, un om autentic.

Închid cer­cul ar­ti­co­lu­lui meu pe te­ma li­de­ru­lui autentic spu­nându-vă că eu nu cred că va gă­si ci­ne­va re­ţe­ta „Li­de­ru­lui ide­al“. De ce? Pentru că li­de­rii sunt oa­meni re­mar­ca­bi­li. Şi sunt re­mar­ca­bi­li toc­mai prin uni­ci­ta­tea, au­ten­ti­ci­ta­tea lor.

Sunt oa­meni şi nu per­so­na­je!

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.