MULTITASKINGUL LA IMPROVEMENTS În edi­ţi­i­le an­te­ri­oa­re am scris des­pre te­o­ri­i­le re­fe­ri­toa­re la „con­ti­nu­o­us im­pro­ve­ment“(îmbu­nă­tă­ţi­re con­ti­nuă) şi co­mu­ni­ca­re. Vă între­ba­ţi oa­re ce se întâmplă dacă le com­bi­năm şi pi­er­dem pu­ţin la tra­du­ce­re din com­bi­na­ţie?

Business Magazin (Romania) - - OPINIE -

Se fă­cea că era oda­tă o ma­re cor­po­ra­ţie, li­der în zo­na de bu­nuri am­ba­la­te (CPG - con­su­mer pac­ka­ged goods). Aşa cum le zi­ce şi nu­me­le, pro­du­se­le res­pec­ti­vei or­ga­ni­za­ţii tre­bu­ia împa­che­ta­te, de ce­le mai mul­te ori în cu­tii de car­ton. Pe o pia­ţă din ce în ce mai du­ră, mai cri­za­tă şi ino­va­ti­vă, cei me­nți­o­na­ţi nu ar fi pu­tut re­zis­ta fă­ră a fi pre­o­cu­pa­ţi în per­ma­nen­ţă de re­du­ce­rea cos­tu­ri­lor şi îmbu­nă­tă­ţi­rea per­for­man­ţe­lor.

Şi dacă tot am ajuns la su­bi­ec­tul re­du­ce­rii de cos­turi, să ela­bo­răm. La un mo­ment dat, unul din­tre cei res­pon­sa­bi­li de produse şi de cos­turi a fă­cut o so­co­te­a­lă şi i-a ie­şit că dacă re­du­ce ra­ta de com­pre­sie a car­to­nu­lui din ca­re e fă­cu­tă cu­tia (doar cu pu­ţin), va plă­ti un car­ton mai ief­tin, deci o cu­tie mai ief­ti­nă, iar la mi­li­oa­ne­le de produse li­vra­te sa­vin­gul (eco­no­mia fă­cu­tă) ar fi sem­ni­fi­ca­tiv.

În pa­ra­lel, un alt res­pon­sa­bil cu cos­tu­ri­le, şi oa­re­cum cu ace­le­a­şi produse (sau fa­mi­lie de produse), a gândit că ar pu­tea pu­ne încă un strat de cu­tii pe pa­let. În con­di­ţi­i­le da­te, pre­ţul lo­gis­ti­cii ar fi dat un minus sem­ni­fi­ca­tiv, pentru că s-ar fi sto­cat mult mai mul­te cu­tii pe su­pra­fa­ţa de de­po­zit, s-ar fi că­rat mult mai mul­te cu­tii în ace­la­şi ca­mi­on etc. O altă economie im­por­tan­tă. Şi, în plus, de­oa­re­ce la mo­men­tul în ca­re pro­du­se­le au fost scoa­se pe pia­ţă au fost am­ba­la­te în niş­te cu­tii des­tul de re­zis­ten­te, ide­ea era per­fect via­bi­lă.

Fi­e­ca­re din cei doi a fă­cut tes­te cu idei­le lui şi cum tes­te­le au avut re­zul­ta­te foar­te bu­ne, idei­le au tre­cut la ur­mă­toa­rea eta­pă: im­ple­men­ta­rea.

Ni­meni însă nu s-a gândit la fap­tul că ni­ci­u­nul din­tre cei doi nu ştia de ide­ea ce­lu­i­lalt, că nu şi-au po­ves­tit ce vor să fa­că şi că am­be­le idei nu prea se pu­te­au pu­ne în prac­ti­că în ace­la­şi timp, aşa că si­mul­tan cu sub­ţi­e­rea car­to­nu­lui s-a mai adău­gat şi un rând de cu­tii pe pa­let.

Re­zul­ta­tul a fost pe mă­su­ră: cli­en­ţii au înce­put să re­fu­ze pa­le­ţii de mar­fă ce ajun­ge­au la des­ti­na­ţie încli­na­ţi ca tur­nul din Pi­sa. Pri­ma oa­ră a fost re­cla­mat mo­dul de­fec­tu­os în ca­re es­te tran­spor­ta­tă mar­fa, dar prea erau to­ţi şo­fe­rii ne­buni şi dă­râmau pa­le­ţii; deci a înce­put cău­ta­rea pro­ble­mei în altă par­te, du­pă între­ba­rea: „Oa­re nu cum­va fac cei din de­po­zit vreo ghi­du­şie?“. Au fost deci mo­ni­to­ri­za­ţi, ca să se ob­ser­ve cum se încar­că mar­fa. Evi­dent că li s-au dat in­di­ca­ţii pre­ţi­oa­se des­pre cum tre­bu­ie ma­ni­pu­la­tă mar­fa. Cei din de­po­zit nu înţe­le­ge­au de ce brusc şi din­tr-o da­tă tot ce fă­ce­au ei nu mai era bi­ne, dar au ob­ser­vat că pa­le­ţii de mar­fă ca­re stă­te­au mai mult timp pe raft pre­zen­tau acu­te semne de încli­na­re.

Ca ata­re, cei din de­po­zit au pus un pa­let de mar­fă pe un raft şi l-au ob­ser­vat o vre­me. Rândul cel mai de jos de cu­tii se tur­tea de la o zi la alta, ast­fel încât du­pă aproa­pe o săp­tă­mână se de­for­ma de tot.

Ca ac­ţi­u­ne de ur­gen­ţă, so­lu­ţia a fost ca mar­fa să fie re­pa­le­ti­za­tă înain­te de li­vra­re, ast­fel încât rândul de sus ajun­gea jos, iar cel tur­tit de jos ajun­gea în vârful pa­le­tu­lui, ast­fel încât mar­fa ajun­gea cât de cât în re­gu­lă la des­ti­na­ţie. Asta a ge­ne­rat cos­turi su­pli­men­ta­re de ope­ra­re, ca să nu mai po­me­nim că re­tu­ru­ri­le de mar­fă nu au dis­pă­rut, pentru că nu întot­de­au­na re­pa­le­ta­rea pu­tea re­zol­va pro­ble­ma. În plus, cli­en­ţii ne­mul­ţu­mi­ţi s-au înmu­lțit, iar ne­mul­ţu­mi­rea lor a crescut, ca să nu mai spu­nem de cei ce tre­bu­ia să re­pa­le­te­ze to­ne de mar­fă şi ca­re ajun­ge­au du­pă 2-3 săp­tă­mâni să re­cla­me du­reri de spa­te ur­ma­te de con­ce­dii me­di­ca­le; ca ur­ma­re, au in­ter­venit şi pro­ble­me de re­sur­se uma­ne.

În ce­le din ur­mă s-a re­vi­zu­it întreg pro­ce­sul şi lu­cru­ri­le s-au re­pa­rat, atât că de sa­ving-uri­le aştep­ta­te s-a ales pra­ful, ba chiar au fost ge­ne­ra­te şi cos­turi su­pli­men­ta­re.

Şi, cum o pro­ble­mă nu vi­ne ni­ci­o­da­tă sin­gu­ră, în timp ce o echi­pă se con­frun­ta cu pa­le­ţii ce se pră­bu­şe­au sub pro­pria greu­ta­te, au apă­rut ace­le­a­şi simp­to­me şi în altă par­te. Cul­mea! De da­ta asta mar­fa era mai uşoa­ră, nu se adău­ga­se un rând su­pli­men­tar de cu­tii, iar cu­tia ori­gi­na­lă pă­rea nes­chim­ba­tă. Aco­lo, cel de la pro­ce­se avea un aliat pe la mar­ke­ting şi amândoi au gândit sa­ving-ul prin tre­ce­rea pro­du­su­lui de la am­ba­la­re în cu­tie in­di­vi­dua­lă de car­ton (în ca­re se gă­sea ori­cum şi o pun­gă de plas­tic) di­rect la am­ba­la­re în pun­gă de plas­tic, ce­va mai deş­te­ap­tă şi mai co­lo­ra­tă. Cos­tul noii pun­gi era ne­sem­ni­fi­ca­tiv pe lângă re­du­ce­rea ge­ne­ra­tă de eli­mi­na­rea cu­ti­ei de car­ton in­di­vi­dua­le. Doar că ni­meni nu l-a între­bat pe cel ce gândi­se ini­ţial tot an­sam­blul şi ca­re con­si­de­ra­se cu­ti­i­le in­di­vi­dua­le de pro­dus ca par­te din struc­tu­ra de re­zis­ten­ţă a pa­le­tu­lui şi, ca ata­re, proi­ec­ta­se din start cu­ti­i­le de re­gru­pa­re mai pu­ţin re­zis­ten­te. Iar cu­ti­i­le de re­gru­pa­re au pro­fi­tat de dis­pa­ri­ţia ce­lor din in­te­ri­or şi s-au lă­sat sub greu­ta­tea pa­le­tu­lui.

Cum spu­nea un fost co­leg de bi­rou cu ani în ur­mă: „Nu-ţi fac pe gra­tis ori­cât mi-ai da“. Cam aşa şi cu par­te­ne­rii din CPG, fa­cem cost re­duc­ti­on ori­cât ne-ar cos­ta!

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.