EVAZIUNEA FISCALĂ CA SCUZĂ A CLASEI POLITICE

Business Magazin (Romania) - - OPINIE -

De­şi sunt adep­tul te­o­ri­ei că nu exis­tă me­to­de cer­ti­fi­ca­te de di­men­si­o­na­re fi­de­lă a ni­ve­lu­lui eva­zi­u­nii fis­ca­le în ace­la­şi timp cred că nu pu­tem ne­ga exis­ten­ţa în si­ne a fe­no­me­nu­lui. Ce­ea ce mă sur­prin­de es­te însă fap­tul că iden­ti­fi­ca­rea eva­zi­u­nii fis­ca­le ca fi­ind sur­sa tu­tu­ror re­le­lor în ța­ra asta re­pre­zin­tă cam sin­gu­rul punct de ve­de­re co­mun al clasei politice, de la stânga la dre­ap­ta spec­tru­lui politic. Nu o stra­te­gie co­mu­nă, nați­o­na­lă pri­vind îmbu­nă­tăți­rea ser­vi­ci­i­lor me­di­ca­le, efi­ci­en­ti­za­rea sis­te­mu­lui de învăță­mânt sau dez­vol­ta­rea in­fras­truc­tu­rii, ci pri­vind con­dam­na­rea (de ce­le mai mul­te ori, la ni­vel de­cla­ra­tiv) cu mânie pro­le­ta­ră a fe­no­me­nu­lui de eva­zi­u­ne fiscală.

Din ca­pul lo­cu­lui, vre­au să spun că nu cred în mo­ra­li­ta­tea eva­zi­u­nii fis­ca­le și nici în efec­te­le sa­le be­ne­fi­ce com­ple­men­ta­re fa­zei de re­ce­si­u­ne a eco­no­mi­ei re­a­le. De ase­me­nea, sunt de acord că ace­as­ta es­te un fe­no­men no­civ, ce tre­bu­ie com­bă­tut de in­sti­tuți­i­le abi­li­ta­te ale sta­tu­lui ro­mân. Nu pot însă să nu mă întreb de un­de vi­ne acest con­sens al clasei politice, din­co­lo de toa­te di­ver­ge­nțe­le așa-zis doc­tri­na­re ca­re le ca­rac­te­ri­ze­a­ză. Poa­te din ace­as­tă cau­ză nu are bani cla­sa politică să du­că la înde­pli­ni­re pro­mi­si­u­ni­le fan­te­zis­te din cam­pa­ni­i­le elec­to­ra­le, nu? Că, dacă n-ar fi bles­te­ma­ta asta de eva­zi­u­ne fiscală, ser­vi­ci­i­le pu­bli­ce și bu­nu­ri­le pu­bli­ce de ca­li­ta­te și ca­re să răs­pun­dă obi­ec­tiv ne­ce­si­tăți­lor re­a­le ale co­mu­ni­tăți­lor ar ră­sări la tot pa­sul… Nu cum­va es­te mai co­mod să se um­fle di­men­si­u­ni­le eva­zi­u­nii fis­ca­le și să se jus­ti­fi­ce ast­fel lip­sa de acți­u­ne și de stra­te­gie a de­ci­de­nți­lor po­li­tici, in­di­fe­rent ce co­lo­ra­tu­ră politică ar avea ei la un mo­ment sau altul? Și, ast­fel, evaziunea fiscală de­vi­ne scu­za per­fec­tă a po­li­ti­ci­e­ni­lor, mo­ti­va­tă cu ipo­cri­zie și de o di­men­si­u­ne, une­ori, ha­lu­ci­nan­tă atri­bu­i­tă fe­no­me­nu­lui eva­zi­o­nist – asta ca in­gre­di­en­te­le să fie com­ple­te și să dea bi­ne la pu­bli­cul vo­tant.

Din­co­lo de pro­mi­si­u­ni­le po­li­ti­cia­nis­te om­ni­pre­zen­te (de re­gu­lă, în pre­aj­ma ale­ge­ri­lor) la șe­ză­to­ri­le me­dia­ti­ce re­fe­ri­toa­re la ci­ne reu­şeş­te să adu­că mai mul­ţi bani la bu­ge­tul sta­tu­lui, nu am au­zit ana­li­ze des­pre cum se va ur­mări efi­ci­en­ti­za­rea chel­tu­i­rii ba­nu­lui pu­blic. Me­reu au­zim: avem la bu­get 200 de mi­li­oa­ne, un ki­lo­me­tru de au­tos­tra­dă cos­tă 10 mi­li­oa­ne – de­si­gur, toa­te ci­fre­le sunt cu ti­tlu de exem­pli­fi­ca­re –, nu ne ajung ba­nii de­cât pentru 20 de ki­lo­me­tri anul ăsta; dacă n-ar fi fost evaziunea fiscală și s-ar fi strâns la bu­get 400 de mi­li­oa­ne am fi reușit să fa­cem 40 de ki­lo­me­tri. Ni­ci­o­da­tă însă, eu per­so­nal, nu am au­zit vreun om politic spu­nând: știm că din apro­xi­ma­tiv 250 de zi­le lu­cră­toa­re pe an, cam ju­mă­ta­te mun­ciți să vă plă­tiți ta­xe­le; știm că aveți unul din­tre ce­le mai mari nu­me­re de ta­xe din UE (apro­xi­ma­tiv 39); cu toa­te aces­tea, prin efor­tul dvs. – con­tri­bua­bi­lul ro­mân – s-au strâns la bu­get 200 de mi­li­oa­ne și pentru asta vă mu­lțu­mim, o să încer­căm să gă­sim so­luții să scă­dem prețul unui ki­lo­me­tru de au­tos­tra­dă de la 10 mi­li­oa­ne la 5 mi­li­oa­ne și ast­fel, anul aces­ta, în loc de 20 de ki­lo­me­tri de au­tos­tra­dă să con­stru­im 40 de ki­lo­me­tri, ca dvs. să aveți ima­gi­nea chel­tu­i­rii efi­ci­en­te și res­pon­sa­bi­le a ba­nu­lui pu­blic.

Des­pre ce res­pon­sa­bi­li­ta­te pu­tem însă vor­bi când chel­tu­i­e­li­le bu­ge­tu­lui ge­ne­ral con­so­li­dat cu bu­nuri și ser­vi­cii – de da­ta asta, ci­fre­le nu mai sunt doar cu ti­tlu exem­pli­fi­ca­tiv, ca în ca­zul de mai sus – au atins în 2013 ace­lași ni­vel (ca pon­de­re în PIB) ca în 2008 (res­pec­tiv 6,2% ver­sus 6,5%)? Sau când ra­por­tul Cu­rții de Con­turi pe anul 2011 con­sem­nea­ză su­ma de 56 miliarde de lei (adi­că apro­xi­ma­tiv 12,5 miliarde de euro!) ca fi­ind su­ma aba­te­ri­lor cu ca­rac­ter fi­nan­ciar-con­ta­bil con­sta­ta­te la ni­ve­lul anu­lui 2011 în sec­to­rul pu­blic? Am dat doar do­uă exem­ple, din do­uă gu­ver­nări di­fe­ri­te, pentru a nu fi acu­zat de lip­să de echi­dis­ta­nță în rați­o­na­ment…

Chiar cu ris­cul de a mă re­pe­ta, rei­te­rez fap­tul că nu sunt atât de naiv încât să neg exis­te­nța fe­no­me­nu­lui de eva­zi­u­ne fiscală. Doar că aces­ta tre­bu­ie in­di­vi­dua­li­zat (strict în per­soa­na ce­lor ca­re elu­de­a­ză sar­ci­na fiscală ca­re le re­vi­ne în mod le­gal) și în ni­ci­un caz ge­ne­ra­li­zat, de­oa­re­ce în acest mod cul­pa­bi­li­zăm dis­creți­o­nar între­gul me­diu de afa­ceri și ge­ne­ra­li­zăm ne­jus­ti­fi­cat un sen­ti­ment de vi­no­văție, tran­sfor­mând ma­rea ma­jo­ri­ta­te a con­tri­bua­bi­li­lor în po­te­nția­li in­frac­tori. În aces­te con­diții, exis­tă ris­cul să apa­ră un sen­ti­ment de os­ti­li­ta­te al so­ci­e­tății față de plă­ti­to­rul chiar și co­rect de im­po­zi­te, dar și sen­ti­men­tul fi­na­nță­rii sta­tu­lui per­ce­put ca un ina­mic economic.

Dis­cu­tând cu un cli­ent al meu, du­pă o in­spe­cție fiscală, l-am între­bat dacă se sim­te vânat ca un in­frac­tor de or­ga­ne­le fis­ca­le; trist, omul mi-a răs­puns: nu, mă simt ex­ploa­tat ca un sclav. Și nu es­te de­cât di­rec­to­rul unei cu­nos­cu­te mul­ti­nați­o­na­le de ori­gi­ne ger­ma­nă! Mă întreb cum se sim­te un mic pa­tron ca­re are un ma­ga­zi­naș de car­ti­er.

Gu­ver­na­nții tre­bu­ie să înțe­le­a­gă că, atâta timp cât le­gi­le fis­ca­le vor fi per­ce­pu­te ca o for­mă de agre­si­u­ne exer­ci­ta­tă asu­pra veni­tu­ri­lor le­gi­ti­me ale con­tri­bua­bi­li­lor, cu o pro­nu­nța­tă ten­tă con­fis­ca­to­rie, aceștia vor cău­ta să iden­ti­fi­ce acel sis­tem al de­duc­ti­bi­li­tă­ţi­lor fis­ca­le „as­cun­se“sau „apa­ren­te“(pe fond, pro­ce­duri fis­ca­le alter­na­ti­ve) ca­re să le per­mi­tă înca­dra­rea în „mar­ja de eroa­re“a re­fe­ren­ţia­lu­lui nor­ma­tiv, dar cu un mi­nim al cos­tu­ri­lor fis­ca­le in­ci­den­te. Mă­su­ri­le co­er­ci­ti­ve, apli­ca­te sin­gu­lar, nu vor avea efec­tul scon­tat pe linia com­ba­te­rii eva­zi­u­nii fis­ca­le, dacă nu sunt du­bla­te și de mă­suri de „res­pi­ro“pentru con­tri­bua­bi­li. Nu es­te ex­clus ca fis­ca­li­ta­tea fa­na­ri­o­tă să poa­tă re­pre­zen­ta un stu­diu de caz util pentru ori­ca­re din gu­ver­ne­le Ro­mâni­ei; dar și o le­cție de is­to­rie la fel de uti­lă.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.