DI­FE­RIT, ALTFEL, AUTENTIC De când ne ştim avem de ales. Să ră­mânem sau să ple­căm, să ne con­stru­im pro­pri­ul drum sau să pă­şim pe cel bă­tă­to­rit de alţii înain­tea noas­tră? Ce se întâmplă însă pe mă­su­ră ce exer­săm ale­ge­ri­le? Unde sunt op­ţi­u­ni­le noas­tre şi de

Business Magazin (Romania) - - OPINIE -

n fi­rea omu­lui es­te să cau­te so­lu­ţia cea mai po­tri­vi­tă lui şi să ale­a­gă cum ac­ţi­o­nea­ză. Se naş­te pre­gă­tit să fa­că fa­ţă ori­că­ror si­tua­ţii, dar, gri­ju­lii din fi­re, adul­ţii pun la înde­mâna co­pi­lu­lui op­ţi­u­ni­le lor. „Nu fa­ce aşa, ui­te cum îţi spun eu. Ar fi cel mai bine pentru ti­ne să mă as­cul­ţi, eu am fost ca ti­ne!“Antre­na­rea de la pri­mii pa­şi pentru a ur­ma mo­de­lul reu­şi­tei alto­ra ne du­ce, co­mod şi si­gur, că­tre uni­for­mi­za­re. Oaia ră­tă­ci­tă şi ră­ţuş­ca nea­gră sunt per­so­na­je ca­re se evi­den­ţia­ză prin di­fe­ren­ţe­le fi­zi­ce şi ati­tu­di­na­le, că­ro­ra li se ad­mi­te in­te­gra­rea în co­mu­ni­ta­te du­pă o lun­gă şi chi­nu­i­toa­re do­va­dă a umi­lin­ţei.

În me­di­ul pro­fe­si­o­nal ajun­gem în ur­ma unui la­bo­ri­os par­curs edu­ca­ţi­o­nal la ca­re am adău­gat ex­pe­ri­en­ţe ca­re să pro­be­ze că ne pu­tem plia, adap­ta, ar­mo­ni­za. Cul­tu­ra so­ci­e­tă­ţii în ca­re ne dez­vol­tăm îşi la­să am­pren­ta, pe lângă, sau une­ori în lip­sa, va­lo­ri­lor fa­mi­li­ei în ca­re creş­tem. Nici me­di­ul or­ga­ni­za­ţi­o­nal nu ofe­ră întot­de­au­na ca­drul po­tri­vit pentru fi­ri­le in­de­pen­den­te ca­re cau­tă să-şi croias­că dru­mul du­pă mă­su­ra lor. Ce te faci însă cu di­fe­ren­ţa din­tre po­ten­ţia­lul in­di­vi­dual şi pla­fo­nul bu­ge­te­lor sau sche­ma or­ga­ni­za­to­ri­că? Cum să de­pă­şeş­ti re­zul­ta­te­le an de an, da­că te ui­ţi nu­mai la locul li­mi­tat în ca­re tre­bu­ie să se dez­vol­te re­sur­sa uma­nă?

Po­tri­vit dic­ţi­o­na­ru­lui ex­pli­ca­tiv al lim­bii ro­mâne, in­di­vi­dul es­te de­fi­nit ca: 1) Per­soa­nă pri­vi­tă ca uni­ta­te dis­tinc­tă fa­ţă de alte per­soa­ne; 2) Orga­nism având o exis­ten­ţă pro­prie şi con­si­de­rat ca uni­ta­te dis­tinc­tă fa­ţă de spe­cia din ca­re fa­ce par­te; exem­pla; 3) Per­soa­nă con­si­de­ra­tă ca uni­ta­te par­ti­cu­la­ră, dis­tinc­tă fa­ţă de toate ce­le­lal­te per­soa­ne; ins; ce­tă­ţe­an. Fi­e­ca­re din­tre noi sun­tem ca­rac­te­ri­za­ţi de per­cep­ţii şi abor­dări in­di­vi­dua­le ca­re, adu­se într-un grup, cresc efi­ci­en­ţa aces­tu­ia. Unde-s doi pu­te­rea creş­te, spu­ne o vor­bă din bă­trâni. Mai mult, de la in­ven­ta­rea ma­na­ge­men­tu­lui de­fi­nit ca ar­ta de a con­du­ce în sco­pul des­fă­şu­ră­rii efi­ci­en­te a ac­ti­vi­tă­ţi­lor unui grup/echi­pă de oa­meni, con­tex­tul de­vi­ne din ce în ce mai ane­voi­os pentru in­di­vi­dua­li­ta­te.

Ne pla­ce însă la ne­bu­nie să ci­tim po­vești­le de suc­ces ale răz­vră­ti­ţi­lor. Edi­ţii ale bi­o­gra­fi­i­lor lui Ri­chard Bran­son, Ste­ve Jobs şi mul­ţi alţii sunt la ve­de­re pe raf­tu­ri­le bi­bli­o­te­ci­lor de business din ori­ce com­pa­nie res­pec­ta­bi­lă. Le par­cur­gem ca să ne încu­ra­jăm cât să ac­ţi­o­năm di­fe­rit în anu­mi­te con­tex­te, cu spe­ran­ţa că de­mer­su­ri­le noas­tre vor avea şi rezultate pe mă­su­ră. Că ast­fel o să gă­sim spa­ţi­ul şi per­soa­na ca­re să-şi asu­me un mo­del de ma­na­ge­ment al ex­ce­len­ţei in­di­vi­dua­le, în loc să fie de­ran­ja­tă că tre­bu­ie să fa­că fa­ţă pro­vo­că­ri­lor. Ves­tea bu­nă es­te că ge­ne­ra­ţia de ti­neri ca­re se pre­gă­teş­te să ba­tă la uşa an­ga­ja­to­ri­lor es­te com­plet di­fe­ri­tă de pă­rin­ţii lor. Cre­din­ţa mea în po­ten­ţia­lul lor îmi es­te întă­ri­tă de re­zul­ta­te­le stu­di­u­lui lan­sat la înce­pu­tul aces­tui an ca­re a ana­li­zat pro­fi­lu­ri­le de per­so­na­li­ta­te ale ge­ne­ra­ţi­i­lor X, Y şi Mil­len­nials. Cum ştim de­ja, an­ga­ja­ţii de astă­zi sunt mai de­gra­bă pre­o­cu­pa­ţi de re­zul­ta­te­le mun­cii lor, cu spi­rit au­to­cri­tic şi fac fa­ţă des­tul de di­fi­cil stre­su­lui. Re­la­tiv am­biți­o­şi, pri­e­te­no­şi şi so­cia­bi­li, ei sunt ca­rac­te­ri­za­ţi de pru­den­ţă. Au fost învă­ţa­ţi să res­pec­te re­gu­li­le şi pro­ce­du­ri­le şi exer­ci­tă aces­te com­por­ta­men­te asu­pra celor cu ca­re lu­cre­a­ză prin mi­cro­ma­na­ge­ment şi ne­voia de con­trol. Va­lo­ri­le şi mo­ti­va­ţi­i­le ca­re îi sus­ţin în de­mer­su­ri­le lor pro­fe­si­o­na­le sunt ne­voia de pu­te­re şi se­cu­ri­ta­te, tra­di­ţi­i­le şi un simţ ri­di­cat al es­te­ti­cu­lui.

La po­lul opus, mi s-a con­fir­mat, se află ge­ne­ra­ţia Mil­len­nials, năs­cu­tă la pragul din­tre se­co­le. Dor­nici să se afir­me, ei tind să ale­a­gă cu pre­că­de­re prin­tre pre­fe­rin­ţe­le lor mo­da­li­tă­ţi­le de ex­pre­si­vi­ta­te ar­tis­ti­că în ca­re pot uti­li­za lim­ba­jul ver­bal şi cor­po­ral pentru a întru­chi­pa per­so­na­je şi si­tua­ţii. Nu ne vom mi­ra da­că sce­na li se pa­re un loc în ca­re tre­bu­ie să se afle chiar da­că vor­besc des­pre cre­zu­ri­le lor.

Vi­i­to­ri­lor an­ga­ja­ţi nu le es­te te­a­mă să cu­noas­că străini şi să vor­be­as­că cu încre­de­re des­pre su­bi­ec­te va­ria­te, în fa­ţa unui nu­măr res­trâns de in­di­vi­zi sau în fa­ţa unei au­di­en­ţe nu­me­roa­se. Pentru că îşi do­resc să do­ve­de­as­că de ce sunt în sta­re, se vor ori­en­ta mai de­gra­bă că­tre do­me­nii pro­fe­si­o­na­le prag­ma­ti­ce şi mai pu­ţin că­tre la­tu­ra so­cial–edu­ca­ţi­o­na­lă.

Ce­ea ce am pro­bat prin eva­luă­ri­le am­be­lor ca­te­go­rii, ac­tua­li şi vi­i­tori pro­fe­si­o­niş­ti, sus­ţi­ne fap­tul că sun­tem sau nu pre­gă­ti­ţi, că a venit vre­mea au­ten­ti­cu­lui ca­re aduce plus­va­loa­re în gru­puri sau echi­pe. Li­nia­ri­ta­tea şi înca­dra­rea nu pot sus­ţi­ne creş­te­rea pes­te li­mi­te do­ri­tă de com­pa­nii. Un alt mo­del de ges­ti­u­ne îşi fa­ce sim­ţi­tă pre­zen­ţa la ni­vel exe­cu­tiv, ur­mând să se ra­fi­ne­ze prin apli­ca­rea pe alte câte­va ge­ne­ra­ţii de an­ga­ja­ţi. Sunt con­şti­en­tă că abor­dând te­ma au­ten­ti­ci­tă­ţii ca­re sus­ţi­ne po­ten­ţia­lul in­di­vi­dual nu voi închi­de dis­cu­ţia cu acest ar­ti­col. Dar întor­cându-mă zi de zi la exem­ple­le din via­ţa re­a­lă, chiar me­ri­tă să o împăr­tă­şesc. Uni­ci­ta­tea per­for­man­ţei hră­neş­te vi­se­le mul­to­ra din­tre noi, aşa cum de cu­rând ne-am bu­cu­rat de reu­şi­te­le Si­mo­nei Ha­lep sau ale ju­ni­oa­re­lor cam­pi­oa­ne mon­dia­le la han­dbal. Avem mul­te alte exem­ple, din­tre noi sau la ni­vel glo­bal, ca­re ne amin­tesc de pu­tin­ţa noas­tră. Indi­fe­rent de ca­drul în ca­re ne aflăm, ale­ge­ri­le pe ca­re le fa­cem, de la a dis­cu­ta sau scrie până la ac­ţi­u­nea pro­priu-zi­să, vor pro­du­ce rezultate. Iar re­zul­ta­te­le, cum am vă­zut, sunt ce­le ca­re con­te­a­ză.

Mă­su­ra reu­şi­tei es­te me­da­lia, veni­tul, si­gu­ran­ţa noas­tră şi a fa­mi­li­ei, dar ulei­ul ca­re între­ţi­ne an­gre­na­jul es­te împli­ni­rea per­so­na­lă. Ace­ea că într-o dis­cu­ţie cu ti­ne însă­ţi, fă­ră a vrea să do­ve­deş­ti ni­mă­nui ni­mic, ai ales ce­ea ce te re­pre­zin­tă.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.