Una din idei­le bu­ne ale managementului mo­dern es­te le­ga­tă de cre­a­rea de sis­te­me ca­re îşi cresc per­for­man­ţa prin îmbu­nă­tă­ţi­re con­ti­nuă, fo­lo­sin­du-se de con­cep­tul nu­mit „con­ti­nu­o­us im­pro­ve­ment“. Un con­cept pe cât de sim­plu, pe atât de efi­ca­ce. Prac­tic, în c

Business Magazin (Romania) - - OPINIE -

Aşa­dar, con­ti­nu­o­us im­pro­ve­ment se ba­ze­a­ză pe iden­ti­fi­ca­rea pro­ble­me­lor, mă­su­ra­rea lor, ana­li­za şi mai ales co­rec­ta­rea lor, astfel încât pro­ble­ma să nu mai apa­ră. Pa­re sim­plu, nu? Ei bi­ne, să luăm un ate­li­er de pro­duc­ţie din gri­ja unui ma­na­ger mi­o­ri­tic. Acest ate­li­er tre­bu­ie să ia ma­te­rii pri­me, să le pu­nă lao­lal­tă, iar la sfârşi­tul pro­ce­su­lui de pro­duc­ţie să scoa­tă echi­pa­men­te ce se pun în cu­tii şi se li­vre­a­ză cli­en­tu­lui. Clientul în acest caz es­te un oc­ci­den­tal pre­ten­ţi­os, ca­re fa­ce foar­te mult caz le­gat de func­ţi­o­na­rea în pa­ra­me­tri a produselor lui, şi a şi pus în con­tract clau­ze su­pă­ră­toa­re, le­ga­te de lip­sa lui de încre­de­re asu­pra ca­li­tă­ţii produselor fa­bri­ca­te pe me­le­a­gu­ri­le noas­tre. Există o clau­ză cu pe­na­li­tă­ţi, ca­re ce­re ca pro­du­se­le să fie con­form cu pro­mi­si­u­ni­le. Aici intră în joc con­ti­nu­o­us im­pro­ve­ment, sis­te­mul ce ar tre­bui să re­du­că pro­ble­me­le, să cre­as­că efi­ci­en­ţa (şi pro­fi­tul, con­co­mi­tent), sistem pro­mis de alt­fel şi cli­en­tu­lui. Pentru înce­put, in­gi­ne­rii au se­tat o li­nie de pro­duc­ţie, ca­pa­bi­lă să fa­bri­ce echi­pa­men­te­le în dis­cu­ţie. Au su­per­vi­zat startul de pro­duc­ţie, au scris şi res­cris pro­ce­du­ri­le şi in­struc­ţi­u­ni­le de lu­cru, au mai fă­cut câte­va tes­te şi apoi, când toa­te lu­cru­ri­le pă­re­au a func­ţi­o­na co­rect, au pre­dat li­nia că­tre echi­pa de sus­ţi­ne­re a producţiei şi s-au mu­tat în altă par­te, ca să se ocu­pe de alte pro­du­se.

Cei din ope­ra­ţi­o­nal au înce­put să pro­du­că. În timp, hi­be­le as­cun­se au înce­put să apa­ră sub for­mă de pro­ble­me de ca­li­ta­te. Ori­ce pro­ble­mă de ca­li­ta­te apă­ru­tă ce­rea o ac­ţi­u­ne ca­re să înlă­tu­re o even­tua­lă ne­plă­ce­re cau­za­tă cli­en­tu­lui (ca­re pe de altă par­te ar fi pu­tut ac­ti­va clau­za ge­ne­ra­toa­re de pe­na­li­tă­ţi). Ac­ţi­u­nea de con­tin­gen­ţă spu­nea că pro­duc­ţia tre­bu­ie in­spec­ta­tă, sau re­tes­ta­tă şi cau­za pro­ble­mei îndrep­ta­tă; deci pro­du­se­le tre­bu­ia să fi fost re­pa­ra­te în ce­le mai mul­te ca­zuri. După o vre­me nu­mă­rul ce­lor ce re­pa­rau a de­venit mai ma­re de­cât al ce­lor ce pro­du­ce­au, şi asta a ge­ne­rat ne­mul­ţu­mi­rea ma­na­ge­ri­lor din vârful pi­ra­mi­dei. Aceş­tia, ne­mul­ţu­mi­ţi de cos­tu­ri­le mari ge­ne­ra­te de ar­ma­ta de re­pa­ra­tori, au ce­rut să se gă­se­as­că şi să se apli­ce mă­suri co­rec­ti­ve. Chiar din acel mo­ment.

A apărut iar pro­ble­ma, mar­fa a fost in­spec­ta­tă, tri­mi­să la re­pa­rat, iar apoi echi­pa s-a adu­nat la şe­din­ţă. Au ana­li­zat pro­ble­ma pe toa­te fe­ţe­le şi a re­zul­tat că la unul din pos­tu­ri­le de pre­a­sam­bla­re se gre­şea sis­te­ma­tic. Co­rec­ţia: s-a in­tro­dus un post de in­spec­ţie vi­zua­lă ime­diat după pos­tul cu pro­ble­me. Cel de la in­spec­ţie tre­bu­ia să ve­ri­fi­ce fi­e­ca­re pro­dus şi să întoarcă toa­te pre­fa­bri­ca­te­le cu pro­ble­mă. Astfel, în loc de o re­pa­ra­ţie cos­ti­si­toa­re, se re­zol­va to­tul din fa­şă.

După o vre­me însă, ma­na­ge­rul de pro­duc­ţie a con­sta­tat că an­ga­ja­tul de la in­spec­ţie înce­ti­neş­te pro­duc­ţia, aşa că a ce­rut o no­uă şe­din­ţă, ca să va­dă cum poa­te înlă­tu­ra „bot­tle­neck-ul“cre­at. Con­clu­zia a fost sim­plă, nu cel de la in­spec­ţie e lent, ci cel ce fa­ce pre­a­sam­bla­rea, pentru că are şi mult de mun­că la re­pa­ra­ţii. Deci s-a mai adău­gat un post de pre­a­sam­bla­re.

Tre­a­ba a înce­put să me­ar­gă bi­ne, până când într-o zi a apărut o altă pro­ble­mă. De da­ta asta, unul din­tre ope­ra­to­rii ca­re pu­neau bu­toa­ne şi be­cu­le­ţe a fost pri­ci­na. So­lu­ţia se ştia de­ja; s-a mai adău­gat un post de in­spec­ţie vi­zua­lă şi astfel a mai apărut pe li­nia de pro­duc­ţie încă un ope­ra­tor ca­re să ve­ri­fi­ce. Şi tot aşa, de fi­e­ca­re da­tă când apărea câte o pro­ble­mă, se mai in­sta­la un ope­ra­tor de in­spec­ţie sau unul din­tre ope­ra­to­rii de­ja in­sta­la­ţi, şi mai pu­ţin încăr­ca­ţi, pri­mea res­pon­sa­bi­li­tă­ţi ex­tin­se.

Tre­a­ba înce­pu­se să me­ar­gă mai bi­ne, nu­mă­rul re­pa­ra­ţi­i­lor înce­pu­se să sca­dă sim­ţi­tor, ba chiar se apro­pia ver­ti­gi­nos de zero, pro­du­se­le li­vra­te erau lău­da­te de cli­ent. Dar după un timp, a mai apărut o pro­ble­mă. Când era aproa­pe ca li­nia de pro­duc­ţie să ra­por­te­ze zero pro­du­se în re­pa­ra­ţii, s-a întâmplat ca o eroa­re apă­ru­tă la pre­a­sam­bla­re să sca­pe ne­des­co­pe­ri­tă şi întreg lo­tul unui schimb de pro­duc­ţie să tre­bu­ias­că re­pa­rat. Lo­tul a fost pus într-o arie de ca­ran­ti­nă, au fost re­che­ma­ţi cei ce se ocu­pau de re­pa­ra­ţii şi pu­şi să re­zol­ve re­pe­de pro­ble­ma, iar echi­pa s-a reu­nit la o no­uă şe­din­ţă de ana­li­ză.

Au des­co­pe­rit re­pe­de că ti­pul de la in­spec­ţie era nou şi că a avut o scă­pa­re. A apărut şi între­ba­rea: pe paz­nici ci­ne îi pă­zeş­te? Răs­pun­sul urgent, paz­ni­cii ur­mă­tori. Şi ui­te aşa echi­pa a gă­sit şi ac­ţi­u­nea co­rec­ti­vă: cei de la in­spec­ţie vi­zua­lă tre­bu­ia nu doar să cer­ce­te­ze ceea ce au avut în sar­ci­nă până atunci, dar şi ceea ce in­spec­tau co­le­gii lor din pos­tu­ri­le an­te­ri­oa­re. După o vre­me a de­venit clar că an­ga­ja­ţii de la in­spec­ţie nu fă­ce­au fa­ţă unui ase­me­nea vo­lum de mun­că şi s-a mai re­dus din încăr­ca­rea lor prin su­pli­men­ta­rea pos­tu­ri­lor de in­spec­ţie. De­ja nu­mă­rul ve­ri­fi­ca­to­ri­lor înce­pea să de­vi­nă mai ma­re de­cât nu­mă­rul lu­cră­to­ri­lor.

Asta de­veni­se vi­zi­bil şi în ra­poar­te­le fi­nan­cia­re. De re­pa­rat nu se mai re­pa­ra, dar pro­duc­ţia înghi­ţea mai mul­ţi bani de­cât ge­ne­ra. Di­rec­to­rul financiar şi-a per­mis chiar să glu­me­as­că: era mai ief­ti­nă pe­na­li­za­rea de­cât cos­tul ac­tual de pro­duc­ţie.

Edwar­ds De­ming (ingi­ner ame­ri­can ca­re a punc­tat 14 prin­ci­pii pentru îmbu­nă­tă­ţi­rea per­for­man­ţei) a spus des­pre ca­li­ta­te că e gra­tis şi că lip­sa ei cos­tă scump. Da­că în loc să adau­ge o gră­ma­dă de „paz­nici“pentru cei de la pos­tu­ri­le an­te­ri­oa­re cei însăr­ci­na­ţi cu pro­ce­se­le ar fi in­ves­tit mai mult în pre­gă­ti­rea ope­ra­to­ri­lor şi ar fi îmbu­nă­tă­ţit cu ade­vă­rat pro­ce­se­le de la fi­e­ca­re punct de lu­cru, ar fi tra­dus în mod cert prin­ci­pi­i­le lui De­ming.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.