CE FACI CÂND BĂIEŢII RĂI ŢIN FRÂIELE? O să zic o vor­bă ma­re: domn’e, băieţii răi ţin mo­men­tul. Băieţii răi fac is­to­ria, au da­te­le, de­ţin in­fluen­ţa, au cu­raj şi in­spi­ra­ţie şi sunt ho­tă­râţi. Ce fa­cem noi, ceş­ti­lan­ţi?

Business Magazin (Romania) - - EDITORIAL -

Să o luăm în or­di­ne, cum­va: unu, băieţii răi taie ca­pe­te. Ca­pe­te de oa­meni ca­re îşi fac doar me­se­ria, in­for­me­a­ză, şi nu prea au de-a fa­ce cu pre­cep­te re­li­gi­oa­se sau cu no­ua or­di­ne mondială sau cu alte­le de acest fel. Și cur­ge sânge ro­şu, cald, ome­nesc, de­ge­a­ba. Iar cei ce ar tre­bui să fie băieţii buni se in­dig­nea­ză în fa­ţa ca­me­re­lor de luat ve­deri şi zic niş­te vor­be bi­ne ti­clu­i­te de spe­cia­liş­ti în co­mu­ni­ca­re, vor­be ca­re nici nu re­zol­vă si­tua­ţia, nici nu pun apă­ră­tori în ju­rul gâtu­ri­lor şi nu aju­tă nici ru­de­le ce­lor ca­re s-au pră­pă­dit. Mă rog, scriu înain­tea unei întâlniri a NATO ca­re ar pu­tea lua oa­reş­ce de­ci­zii, de­şi, sin­cer, nu cred. Pre­ven­tiv, spun clar că aici nu es­te vor­ba des­pre re­li­gie, ci des­pre in­şi cu apu­că­turi ci­u­da­te, ca­re fo­lo­sesc re­li­gia drept pa­ra­van.

Doi: alţi băi­e­ţi răi zic: „Bu­ca­ta asta de pă­mânt es­te a mea!“şi o iau. Băieţii răi nu sunt nu­mai răi, ci sunt şi şme­cheri, lu­cre­a­ză prin in­ter­pu­şi şi iau apă de gu­ră ca să mas­che­ze mi­ro­sul de us­tu­roi. Dar, chiar şi aşa, cu in­ter­pu­şi, din nou cur­ge sânge cald, ome­nesc, şi oa­meni sunt alun­ga­ţi din ca­se şi dez­bră­ca­ţi şi pu­şi să dan­se­ze, umi­li, sub ame­nin­ţa­rea ar­me­lor; pentru că băieţii răi au su­fle­te de ar­tiş­ti, le pla­ce dan­sul şi tru­pul uman dez­go­lit. Iar băieţii buni se in­dig­nea­ză din nou şi vin cu fra­ze întor­to­che­a­te în fa­ţa ca­me­re­lor de luat ve­deri şi pe ur­mă ni­mic. Băia­tul Rău nu­mă­rul unu e aşa de rău, încât răs­pun­de cu „out-of-offi­ce“la te­le­fo­nul Băia­tu­lui Bun nu­mă­rul unu, pri­lej pentru ul­ti­mul de a plânge, ia­ră­şi, în fa­ţa ca­me­re­lor de luat ve­deri. Îi dau, to­tu­şi, o bi­lă al­bă pre­şe­din­te­lui fran­cez Hol­lan­de, pentru sus­pen­da­rea li­vră­rii na­vei de tip Mis­tral; es­te un gest ca­re mi se pa­re cu­ra­jos şi cu va­loa­re de sim­bol, mă­car pentru fap­tul că pu­ţini îşi per­mit să piar­dă su­me de or­di­nul mi­liar­de­lor de euro.

Alţi băi­e­ţi fac pur şi sim­plu ce le taie ca­pul, iar când nu au ni­mic de fă­cut sta­bi­lesc vi­no­vă­ţii, fac po­meni electorale, stârnesc con­flic­te şi dispute ai­u­rea. Merg în cea mai pu­ter­ni­că economie a lu­mii, dar nu-i du­ce ca­pul să ia o de­le­ga­ţie de oa­meni de afa­ceri, cum bi­ne au re­mar­cat co­le­gii mei de la Zia­rul Financiar. Insti­tu­ţi­o­na­li­ze­a­ză opor­tu­nis­mul po­li­tic, pentru că un­de-i lege, nu-i toc­me­a­lă, nu? Nu mai adaug ni­mic, des­chi­de­ţi ori­ce site de ştiri şi pu­ne­ţi de­ge­tul la întâmpla­re pentru a com­ple­ta lista.

Ve­de­ţi dum­nea­voas­tră, pe băieţii răi nu-i pui la punct cu o pos­ta­re pe Twitter sau cu un li­ke pe Facebook. Pentru a-i dovedi pe băieţii răi, tre­bu­ie înain­te de toa­te să por­ţi o dis­cu­ţie cu ti­ne însu­ţi, ce­tă­ţe­an al lu­mii.

Un frag­ment de is­to­rie: în ju­rul anu­lui 60 înain­te de Hris­tos Roma era la che­re­mul unui se­na­tor pe nu­me Lu­ci­us Ser­gi­us Ca­ti­li­na, şe­ful unei ce­te de de­pra­va­ţi uni­ţi de lă­co­mie şi do­rin­ţa de a fa­ce ave­re. Ei i-au ne­te­zit ca­lea unui re­ge na­mi­bian pe nu­me Ju­gur­tha, ca­re a mi­tu­it un grup im­por­tant de se­na­tori, de­ter­mi­nându-i să tre­a­că cu ve­de­rea ac­te­le sa­le de pi­ra­te­rie, in­di­fe­rent de efec­te. Efectele au fost că ro­ma­nii au pi­er­dut con­tro­lul mă­rii, iar co­mer­ţul exte­ri­or s-a oprit cu to­tul. Prac­tic, Ju­gur­tha le-a de­mon­strat mândri­lor ro­mani, stă­pânii lu­mii, că la ei to­tul es­te de vânza­re şi că ba­nii au învins onoa­rea. A fost ne­voie de un Ci­ce­ro ca­re să do­ve­de­as­că tră­da­rea şi să ac­ţi­o­ne­ze, pu­nându-şi via­ţa în pe­ri­col. Ci­u­dat, mai târziu ro­ma­nii şi-au dat se­a­ma că au avut me­reu la înde­mână mij­loa­ce­le de a lup­ta; a fost ne­voie doar de un grup de fu­ri­o­şi ca­re au venit şi au de­mon­strat ne­pu­tin­ţa în ca­re s-a com­plă­cut na­ţia şi că până la ur­mă a fost o sim­plă pro­ble­mă de voin­ţă po­li­ti­că şi so­cia­lă.

Aşa că zic: poa­te că ar tre­bui doar un grup de fu­ri­o­şi în lup­ta cu băieţii răi.

Ilus­trez cu „Ci­ce­ro de­nun­ţându-l pe Ca­ti­li­na“, fres­că de Ce­sa­re Mac­cari, afla­tă în se­di­ul Se­na­tu­lui italian.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.