De mul­te ori, când se ter­mi­na fil­mul străin, pu­te­am ci­ti sau au­zi că tra­du­ce­rea şi in­ter­pre­ta­rea au fost re­a­li­za­te de... Nu prea înţe­le­ge­am eu cum e cu in­ter­pre­ta­rea, dar există o vor­bă: Doam­ne fe­reş­te, până te ni­me­reş­te. Şi m-a ni­me­rit.

Business Magazin (Romania) - - OPINIE -

Tra­ver­sam o pe­ri­oa­dă des­tul de agi­ta­tă de start-up în pro­duc­ţie, cu pro­ble­me şi ele­men­te-sur­pri­ză pe ca­re echi­pa nu le ghi­do­na în cel mai deş­tept mod. Încer­cam să mo­ni­to­ri­zăm cât mai atent ce se întâmpla aco­lo, iar ma­na­ge­rul de pro­duc­ţie tri­mi­tea pe SMS re­a­li­ză­ri­le fi­e­că­rui schimb. Am mai po­ves­tit de scoţienii cu ca­re eram la ci­nă şi, când au pi­cat ci­fre­le ce­le nasoale, le-am şi pu­tut dis­cu­ta in di­rect. Unul m-a ru­gat să îl ajut cu o tra­du­ce­re, să îi spun cum se zi­ce în ro­mâneş­te „the shit has hit the fan“. Ei bi­ne, am tra­dus ad lit­te­ram (s-a lo­vit ra­ha­tul de ven­ti­la­tor). Nu mi-a dat ni­cio se­cun­dă prin cap că pu­te­am să in­ter­pre­tez şi să pun va­rian­ta ro­mâneas­că, „s-a fă­cut ra­ha­tul praf/bici“. Ve­sel a fost a do­ua zi la şe­din­ţă, când, după ce s-a dat ra­por­tul de pro­duc­ţie, bri­ta­ni­cul s-a ri­di­cat şi a spus: „I ha­ve on­ly one com­ment: s-a lo­vi­it ra­ha­teul de va­en­ti­la­tur“. Co­men­ta­ri­ul res­pec­tiv s-a tran­sfor­mat în fol­clor şi a de­venit pentru mi­ne o lec­ţie de in­ter­pre­ta­re.

Şi apro­po de in­ter­pre­ta­re, ia­tă şi is­to­ria PTH. PTH, adi­că „pin thro­u­gh ho­le“, era o ma­şi­nă ca­re pu­nea com­po­nen­te elec­tro­ni­ce cu pi­ci­o­ru­şe prin gău­ri­le din pla­ca de ba­ză... cam asta îmi ie­se mie acum la tra­du­ce­re şi in­ter­pre­ta­re. Cert es­te că res­pec­ti­ve­le com­po­nen­te sunt de două fe­luri: cu plan­ta­re axia­lă sau cu plan­ta­re ra­dia­lă, aşa că şi ma­şi­ni­le PTH sunt de două fe­luri, adi­că ra­dia­le sau axia­le (sau cel pu­ţin aşa erau la vre­mea res­pec­ti­vă). Cert es­te că ave­am vreo opt ma­şini axia­le de­şi ne fo­lo­se­am doar de vreo cinci, şi doar trei ra­dia­le de­şi ne-ar fi tre­bu­it tot vreo cinci. Aşa că toa­tă lu­mea se mun­cea să-i con­vin­gă pe cei de la cor­po­ra­ţie să ac­cep­te in­ves­ti­ţia în astfel de ma­şini. Dar, aşa cum se întâmplă de obi­cei, într-una din zi­le un ma­es­tru în con­trol a tre­cut pe lângă o ma­şi­nă ce nu func­ţi­o­na. L-a între­bat pe ope­ra­to­rul de la ma­şi­na ală­tu­ra­tă de ce stă res­pec­ti­vul echi­pa­ment. Ope­ra­to­rul a răs­puns sim­plu: „Nu e plan de pro­duc­ţie pe acea ma­şi­nă“. - Aha, dar ce ma­şi­nă e? - PTH, dom­nu’. Fan­tas­tic! A fost des­co­pe­ri­tă o con­spi­ra­ţie a ce­lor din ope­ra­ţi­uni: de­şi au PTH ca­re stă de­ge­a­ba, ei cer in­ves­ti­ţii pentru alte PTH-uri. Mai­lul că­tre cor­po­ra­ţie a ple­cat din scurt: „S-a re­zol­vat pro­ble­ma PTH de că­tre echi­pa de de con­trol (...) am de­co­pe­rit re­sur­se pe plan lo­cal“.

Şi în se­cun­da ur­mă­toa­re ge­ne­ral ma­na­ge­rul pe uni­ta­tea de pro­duc­ţie a con­vo­cat o şe­din­ţă-ful­ger. Pe bu­nă drep­ta­te, omul se ui­ta la cei pe ca­re i-a înves­tit cu încre­de­re şi nu pu­tea să con­ce­a­pă că i-au tras aşa o cla­pă: stăm pe o gră­ma­dă de ca­pa­ci­ta­te de PTH ne­fo­lo­si­tă şi noi ce­rem in­ves­ti­ţii, i-am dis­trus cre­di­bi­li­ta­tea etc... Mo­ment în ca­re in­gi­ne­rul-şef între­a­bă can­did şi naiv pe cel ce gă­si­se so­lu­ţia un­de anu­me se află ma­şi­na des­pre ca­re nu ştia. Pe li­nia x, între y şi w...

- Păi aia e o axia­lă, ce tre­a­bă avem noi cu ea? - E PTH! - Dar nu înţe­le­gi că e o ma­şi­na axia­lă? Şi no­uă ne tre­bu­ie o ma­şi­na ra­dia­lă? - Şi de ce nu se pot schim­ba? - Una pu­ne com­po­nen­te pa­ra­le­le cu pla­ca, iar ce­a­lal­tă per­pen­di­cu­la­re pe pla­că! - Şi ca­re e pro­ble­ma? Întoarce-o la 90°! Ace­la a fost mo­men­tul în ca­re in­gi­ne­rul-şef s-a întors că­tre cei­lal­ţi şi a spus: „Pot să îmi de­pun de­mi­sia da­că vre­ţi, sunt de­pă­şit de si­tua­ţie; da­că băia­tul ăsta poa­te să con­vin­gă o ma­şi­nă axia­lă să plan­te­ze com­po­nen­te ra­dia­le, îmi iau in­gi­ne­rii şi ple­căm aca­să“. Am reu­şit să îl con­ving să ră­mână, nu de alta, dar ave­am ne­voie de in­gi­neri să stea non­stop lângă ma­şini. Pe lângă fap­tul că nu pu­te­am pri­mi ca­pa­ci­ta­tea ne­ce­sa­ră, să se mai stri­ce şi cea in­sta­la­tă de­ja era prea mult.

Şi apro­po de in­ter­pre­ta­re, nu pot să nu îmi amin­tesc o întâmpla­re mai re­cen­tă. O eroa­re de ERP a ge­ne­rat mai mul­tă apro­vi­zi­o­na­re cu mar­fă pentru un depozit de­cât ca­pa­ci­ta­tea in­sta­la­tă a de­po­zi­tu­lui. Astfel că în mo­men­tul în ca­re de­po­zi­tul a ajuns să fie 100% plin, des­căr­ca­rea de ca­mi­oa­ne s-a oprit până la mo­men­tul în ca­re de­po­zi­tul reu­şea să scoa­tă mar­fa pe co­men­zi ca să fa­că loc măr­fii ce ur­ma să in­tre. În toa­tă povestea asta apă­re­au pe­na­li­ză­ri­le pe ca­re clientul le plă­tea tran­spor­ta­to­ri­lor ne­des­căr­ca­ţi la timp. Ei bi­ne, într-una din seri am avut „acea“dis­cu­ţie cu clientul, şi i-am pro­mis o lis­tă cu ca­mi­oa­ne­le ce pot ce­re pe­na­li­tă­ţi, astfel încât să îmi poa­tă da o pri­o­ri­ti­za­re la des­căr­ca­re, fapt ce ar fi li­mi­tat pe­na­li­ză­ri­le. Pentru acest lu­cru am mers la o co­le­gă să o rog să îmi fa­că lista cu ca­mi­oa­ne­le din par­ca­re. Apoi am ple­cat. Toa­tă se­a­ra am stat co­nec­tat la mail şi de­ja mi se înscri­se­se Inbox pe re­ti­nă de câte ori l-am ve­ri­fi­cat. Ni­mic!

A do­ua zi di­mi­nea­ţa, se­tat pe mo­dul tur­bo, mă duc la şe­ful res­pec­ti­vei şi re­clam că nu mi-a re­zol­vat pro­ble­ma, nu mi-a tri­mis lista. Omul si­de­rat, răs­pun­de: „Măi, e una din ce­le mai con­şti­in­ci­oa­se, o să ve­ri­fic ce s-a întâmplat. Fa­ta intră în schim­bul doi, ve­ri­fic atunci ce şi cum“. La ora 14:30, vine şe­ful fe­tei, abia ab­ţi­nându-se din râs: „M-am dus să ve­ri­fic de ce nu ai pri­mit lista şi fa­ta mi-a zis: «Ui­te, e pe ma­să de ase­a­ră! De obi­cei Olte­a­nu stă mai mult, dar ase­a­ră nu ştiu de ce a ple­cat mai re­pe­de. Eu m-am dus şi am fă­cut lista, dar n-a mai venit ni­meni după ea. Chiar mă mi­ram de ce a ce­rut-o!»“. Ghi­ni­on... nu s-a gândit ni­cio se­cun­dă la ce îi fo­lo­seş­te e-mai­lul. Şi nici eu n-am spus că aştept lista pe mail. Nu m-am pu­tut ab­ţi­ne să nu com­par întâmpla­rea cu cea pă­ţi­tă de un amic pă­du­rar. Se fu­rau lem­ne din pă­du­re din greu, aşa că ami­cul a ce­rut unui su­bal­tern să fa­că de ser­vi­ciu în we­e­kend şi să ia nu­me­re­le ca­mi­oa­ne­lor ce­lor ca­re fu­ră lem­ne. Luni l-a gă­sit cu un ochi tu­me­fiat şi un vraf de plăci de înma­tri­cu­la­re pe bi­rou. Adi­că pi­e­se­le de me­tal pe ca­re e in­scrip­ţi­o­nat nu­mă­rul! „Şe­fu‘! Le-am luat aproa­pe pe toa­te, doar unul m-a prins şi m-a bă­tut.“

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.