Să zi­cem aşa: eu sunt par­te­ner într-o afa­ce­re - am un te­ren în bu­ri­cul târgu­lui pe ca­re se poa­te con­strui un ma­re com­plex co­mer­cial, de două ori mai ma­re de­cât ce­le­lal­te. Dar sunt să­rac şi ajung la con­clu­zia că nu pot con­strui com­ple­xul. Atunci iau de­ci­zi

Business Magazin (Romania) - - EDITORIAL -

Am tran­spus în alţi termeni o par­te, zic eu im­por­tan­tă, dar ig­no­ra­tă de că­tre pu­blic şi de că­tre jus­ti­ţie, din do­sa­rul Rom­pe­trol, ca­re a dus în puş­că­rie, săp­tă­mâna tre­cu­tă, 11 in­cul­pa­ţi. Na­ţi­u­nea a ră­su­flat uşu­ra­tă, cir­cul a fă­cut ca fir­mi­tu­ra de pâi­ne să pa­ră mai ma­re, mai cro­can­tă şi mai dul­ce. Dar, din­co­lo de circ, mai sunt niş­te între­bări. Fon­dul pro­ble­mei, în par­tea de do­sar ca­re se ocu­pă de cre­an­ţa li­bia­nă, es­te vânza­rea par­ti­ci­pa­ţi­ei Ro­mâni­ei la dez­vol­ta­rea şi ex­ploa­ta­rea ză­că­mântu­lui Mur­zuk, cu re­zer­ve de 2 mi­liar­de de ba­ri­li (Pe­trom are re­zer­ve de cir­ca un mi­liard de ba­ri­li). Afa­ce­rea a înce­put înain­te de 1989, când Rom­pe­trol şi România erau o for­ţă în in­dus­tria pe­tro­li­e­ră mondială. De­oa­re­ce au con­si­de­rat că nu pot asi­gu­ra 500 de milioane de do­lari pentru dez­vol­ta­rea ză­că­mântu­lui, au­to­ri­tă­ţi­le ro­mâne au de­cis, în 1993, să re­nun­ţe la par­ti­ci­pa­ţia Rom­pe­trol, ca­re a fost ce­da­tă, pentru cir­ca 27 de milioane de do­lari, la ca­re se adău­gau com­pen­sa­ţii de 85 de milioane de do­lari (adi­că su­ma în dis­pu­tă din do­sar). O afa­ce­re de su­te de mi­liar­de de do­lari a fost arun­ca­tă de ca­bi­ne­tul Vă­că­roiu la coş cu o ho­tă­râre de gu­vern cu nu­mai 136 de cu­vin­te; de ce? Scu­za cu asi­gu­ra­rea fon­du­ri­lor nu mi se pa­re a sta în pi­ci­oa­re, o afa­ce­re în pe­trol a gă­sit şi va gă­si ori­când fi­nan­ţa­re, in­di­fe­rent de ci­ne es­te im­pli­cat, de par­te­neri, de si­tua­ţia po­li­ti­că, eco­no­mi­că sau de ori­ce altce­va; în ace­la­şi timp, ce­le 500 de milioane de do­lari erau o su­mă ca­re tre­bu­ia asi­gu­ra­tă într-o pe­ri­oa­dă înde­lun­ga­tă de timp, nu oda­tă.

Răs­pun­de ci­ne­va pentru ace­as­tă de­ci­zie? Ce eti­che­tă i se poa­te pu­ne? Cel pu­ţin unul din­tre mi­niş­trii ca­re au sem­nat HG 157/1993 a fost che­mat la Par­chet, dar în ca­li­ta­te de mar­tor. O fi de ajuns? Ca­re es­te de­fi­ni­ţia pentru „sub­mi­na­rea eco­no­mi­ei naţionale“?

În 1994 Rom­pe­trol, pri­va­ti­za­tă prin MEBO, con­stru­ia, con­form unei ştiri din pre­sa vre­mii, 26 de son­de în Libia, într-un con­tract cu va­loa­re de 40 de milioane de do­lari, ex­por­ta echi­pa­ment pe­tro­li­er în Rusia de 50 de milioane de do­lari şi prog­no­za vânzări de aproa­pe 100 de milioane de do­lari în anul ur­mă­tor. Ca­pa­ci­ta­te de a con­ti­nua con­trac­tul pa­re că ar fi avut; dar între timp se pri­va­ti­za­se, prin MEBO. Pa­ra­do­xal, Pa­tri­ciu spu­nea că a preluat Rom­pe­trol, în 1998, cu o ci­fră de afa­ceri de 6,6 milioane de do­lari şi cu pi­er­deri de 1,5 milioane de do­lari.

Vor­bim astă­zi des­pre de­zin­dus­tria­li­za­re de par­că ar fi un soi de fenomen na­tu­ral ine­vi­ta­bil, ca încăl­zi­rea glo­ba­lă. Ci­u­dat, pu­ţini par a se sim­ţi răs­pun­ză­tori pentru de­ci­zii de stat, lua­te de gu­ver­ne şi de au­to­ri­tă­ţi­le îndrep­tă­ţi­te, pentru că­pu­şa­rea companiilor şi pentru adu­ce­rea lor în mod voit în fa­li­ment. Că pe ur­mă vin niş­te per­so­na­je şi taie uti­la­je şi le fac fi­er ve­chi, nici nu mai are prea ma­re im­por­tan­ţă; ră­dă­ci­na rău­lui es­te în altă par­te.

De ace­ea zic, da­că tot a înce­put cu­ră­ţa­tul haz­na­lei, să râcâim şi un­ghe­re­le: de­ci­zia po­li­ti­că, cu­me­tri­i­le, nă­şe­li­le, imo­bi­lis­mul, pros­tia, rău­ta­tea, lă­co­mia. Câţi sluj­ba­şi la stat ar tre­bui să-i înso­ţe­as­că pe afa­ce­riş­tii in­tra­ţi în puş­că­rii, sluj­ba­şi la stat ca­re au îngă­du­it, au vă­zut, au pro­fi­tat dar nu au ac­ţi­o­nat? Mo­ti­vul? Mul­te-mul­te mi­liar­de de euro. Mi­liar­de din de­va­li­za­rea băn­ci­lor, din că­pu­şa­rea com­bi­na­te­lor, din con­tra­ban­da cu pro­du­se pe­tro­li­e­re, ţi­gări şi al­cool, toa­te Jim­bo­li­i­le, Ţi­ga­re­te­le şi toa­te tu­nu­ri­le ul­ti­mi­lor 25 de ani.

Ilus­trez cu Hi­e­ro­ny­mus Bos­ch, „Ma­gi­cia­nul şi ho­ţul de bu­zu­na­re“; la mij­loc, între cei doi, e po­po­rul, con­cen­trat, de­si­gur, în di­rec­ţia gre­şi­tă.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.