URMĂTOAREA MA­RE CRIZĂ N-am vă­zut re­pre­zen­ta­re mai bu­nă a di­fe­ren­ţei din­tre do­uă epoci decât gra­fi­cul ca­re înso­ţeş­te acest text. Es­te vor­ba de evoluţia veni­tu­ri­lor Ge­ne­ral Elec­tric, în pe­ri­oa­da în ca­re ves­ti­tul Jack Wel­ch s-a aflat la con­du­ce­rea com­pa­ni­ei,

Business Magazin (Romania) - - EDITORIAL -

n pe­ri­oa­da lui Wel­ch, unul din­tre cei mai bi­ne co­ta­ţi li­deri de com­pa­nii din is­to­rie şi unul din­tre pri­me­le sta­ruri CEO ale lumii, ve­ni­tu­ri­le GE au crescut cu 385%, iar ca­pi­ta­li­za­rea bur­si­e­ră a com­pa­ni­ei cu 4.000%. Wel­ch a preluat com­pa­nia în 1981, la înce­pu­tul unei epoci de creş­te­re eco­no­mi­că, o pia­ţă „bull“, cum îi spun amer­ca­nii. De re­mar­cat dis­cre­pan­ţa, da­că îi pu­tem spu­ne aşa, din­tre creş­te­rea veni­tu­ri­lor şi cea a ca­pi­ta­li­ză­rii bur­si­e­re a com­pa­ni­ei, ca­re vi­ne din­tr-un fapt sim­plu: Ge­ne­ral Elec­tric câşti­ga bani me­reu şi me­reu, cu per­se­ve­ren­ţă, un fapt ca­re con­fe­rea in­ves­ti­to­ri­lor ece­lei epoci un sen­ti­ment de si­gu­ran­ţă, sen­ti­ment ca­re s-a tran­sfe­rat în achiziţia de ac­ţi­uni.

În epo­ca Immelt, ca­re a venit la con­du­ce­rea GE în plină criză dot­com, a apă­rut ma­na­ge­men­tul mo­dern, da­că pu­tem, ia­ră­şi, să-i spu­nem aşa; de pil­dă ma­ni­pu­lări ale câşti­gu­ri­lor (în 2009 GE plă­tea o amen­dă de 50 de milioane de do­lari im­pu­să de Se­cu­ri­ti­es and Exchan­ge Com­mis­si­on, la sfârşi­tul unei in­ves­ti­ga­ţii ca­re re­le­va că au „vândut“lo­co­mo­ti­ve unor in­sti­tu­ţii fi­nan­cia­re, de exem­plu). În ace­la­şi timp tre­bu­ie spus că sub­creş­te­rea con­stan­tă de pe vre­mea lui Wel­ch se da­to­ra ma­na­ge­ri­e­rii câşti­gu­ri­lor, a tran­sfe­ru­lui de bani din­tr-un bu­zu­nar în altul. Al com­pa­ni­ei, evi­dent. In­di­fe­rent de me­to­de, de pi­e­ţe în ur­ca­re sau în criză, es­te clar că avem o se­pa­ra­re între do­uă sis­te­me, între do­uă mo­duri de a fa­ce afa­ceri: abor­da­rea te­na­ce a lui Wel­ch, cum­va tri­bu­ta­ră cu­min­ţe­ni­ei ani­lor de boom de du­pă cel de-al doi­lea răz­boi mon­dial, şi cea exu­be­ran­tă, să-i spu­nem, a lui Immelt, în ton cu epo­ca in­ter­ne­tu­lui.

Mi-am adus amin­te de acest gra­fic, twit­ter-it de ci­ne­va, în mo­men­tul în ca­re am ci­tit că Apple a de­venit pri­ma com­pa­nie din lu­me de 700 de mi­liar­de de do­lari. Ini­ţial, mi-am spus că es­te un sem­nal al ace­lui bub­ble teh­no­lo­gic de ca­re se tot te­me lu­mea în ul­ti­mii doi-trei ani: ca­pi­ta­li­zări uria­şe, IPOuri gi­gan­ti­ce, o fre­ne­zie a tran­zac­ţi­i­lor, ti­neri sof­tiş­ti de­veni­ţi milionari pes­te no­pa­te, un şu­voi de bani spre ori­ci­ne are o idee şi tă­ria să o sus­ţi­nă, totul au­gu­men­tat cu do­ze de Fa­ce­book şi de Ali­ba­ba.

Pe ur­mă mi-am dat se­a­ma că te­me­ri­le me­le sunt oa­re­cum ne­jus­ti­fi­ca­te şi că o no­uă criză es­te des­tul de pu­ţin pro­ba­bi­lă, mai ales că nici nu s-ar ve­dea prea bi­ne în cli­ma­tul in­ter­na­ţi­o­nal des­tul de încăr­cat de acum - te­meri de răz­boi, da­to­rii ne­plă­ti­te, cri­ze po­li­ti­ce, tot fe­lul de „le­aks“-uri. Ce criză mai po­ţi trăi într-o lu­me în ca­re Bal­tic Dry Index a atins 666 de punc­te, întreb?

Ma­rea criză a vre­mu­ri­lor ce vor ve­ni nu va fi teh­no­lo­gi­că sau fi­nan­cia­ră, ci uma­nă. Ro­bert Rei­ch, pro­fe­sor de economie şi fost ofi­cial în ad­mi­nis­tra­ţia Clin­ton, vor­beş­te de o întoar­ce­re în men­ta­li­tă­ţi­le se­co­lu­lu­lui XIX. Lumii i-a tre­bu­it des­tul de mult timp să tre­a­că de la ex­ploa­ta­re la de­cen­ţă şi o anu­me co­rec­ti­tu­di­ne - si­gu­ran­ţa lo­cu­lui de mun­că, sa­la­riu mi­nim, pro­gram de lu­cru, eli­mi­na­rea mun­cii co­pi­i­lor. Ac­tua­la criză a de­te­ri­o­rat din nou echi­li­bre­le de pe piaţa mun­cii, iar oa­me­nii va­lo­re­a­ză mai pu­ţin, pur şi sim­plu. Po­li­ti­ci­e­nii, cor­po­ra­ţi­i­le şi in­sti­tu­ţi­i­le fi­nan­cia­re, spu­ne Rei­ch, au câşti­gat des­tu­lă pu­te­re pentru a re­or­ga­ni­za piaţa mun­cii în aşa fel încât să îşi spo­re­as­că ave­ri­le, iar oa­me­nii au ră­mas unde­va în ur­mă. Con­fir­ma­rea es­te chiar în sta­tis­ti­ci­le re­cent apă­ru­te, ca­re ara­tă că 1% din cei mai bogaţi oa­meni ai pla­ne­tei vor ajun­ge în scurt timp să deţină mai mult de ju­mă­ta­te din ave­rea mon­dia­lă - de la 44% în 2009 au ajuns să deţină 48% în 2014. Echi­li­bre­le so­cia­le ale lumii sunt fra­gi­le, şi din ace­as­tă cau­ză ve­de­ţi acest text într-o re­vis­tă de afa­ceri; oa­me­nii tre­bu­ie să înţe­le­a­gă că în lip­sa unor stan­dar­de, totul se poa­te nă­rui des­tul de uşor.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.