Sin­cer, m-am să­tu­rat de ro­mânii ca­re le ştiu pe toa­te. Zici ce­va des­pre po­li­ti­că, ime­diat ci­ne­va ţi-o re­te­a­ză scurt: „stai să-ţi spun eu cum e“. Vor­beş­ti de un film, de o car­te, de un vin sau de un per­so­naj, ime­diat apa­re şi atot­şti­u­to­rul de ser­vi­ciu, car

Business Magazin (Romania) - - EDITORIAL -

ără­cie!“, mi-a de­fi­nit Bogdan, co­le­gul meu, par­ti­ci­pa­rea ro­mâneas­că la Mo­bi­le Wor­ld Con­gress de la Bar­ce­lo­na, cea mai im­por­tan­tă ma­ni­fes­ta­re a co­mu­ni­ca­ţi­i­lor mo­bi­le: opt ha­le în ca­re a mers 26 de ki­lo­me­tri într-o sin­gu­ră zi, cu cir­ca 2.000 de ex­po­zan­ţi, mii de şe­fi de com­pa­nii şi 4.000 de zia­riş­ti. Par­ti­ci­pa­rea ro­mâneas­că a însem­nat do­uă stan­duri, unul al unei com­pa­nii şi unul al unei aso­cia­ţii de pro­du­că­tori, fă­ră niciun pro­dus har­dwa­re sau sof­twa­re ex­pus, totul re­zu­mându-se la oa­meni şi bro­şuri. Ca în anii ‘80, plus niş­te ecra­ne. Să fim bi­ne înţe­le­şi, nu avem, nici eu, nici Bogdan, ni­mic per­so­nal cu cei ce au par­ti­ci­pat, ba chiar es­te foarte bi­ne că au fă­cut-o, dar, repet, era vor­ba de cea mai im­por­tan­tă ma­ni­fes­ta­re din do­me­ni­ul te­le­fo­ni­ei mo­bi­le, in­dus­trie des­pre ca­re ori­ci­ne din ca­te­go­ria „eu le ştiu pe toa­te“îţi poa­te vor­bi ore între­gi - te­le­foa­ne­le, ecra­ne­le, apli­ca­ţi­i­le, plă­ţi­le mo­bi­le, so­cia­li­za­rea, con­su­mul, tran­sfe­ru­ri­le, vi­deo, ima­gi­ne, din nou apli­ca­ţi­i­le, şti­ri­le. Și, da­că ne pla­ce să cre­dem şi în in­te­li­gen­ţa po­po­ru­lui ro­mân şi în ste­aua sof­tiş­ti­lor noş­tri, atunci între­ba­rea vi­ne fi­resc: „de ce nu ie­şim în lu­me, de ce nu ne pre­zen­tăm drept in­te­li­gen­ţi şi sof­tiş­ti, de ce nu încer­căm să ne im­pu­nem într-o lu­me ca­re se lup­tă pe via­ţă şi pe moar­te pe in­ves­ti­ţii şi pe aten­ţia in­ves­ti­to­ri­lor?“. Şi nu es­te aici mu­sai vi­na mi­nis­te­ru­lui sau a au­to­ri­tă­ţi­lor, ca­re înţe­leg că s-au im­pli­cat, ci mai de­gra­bă a com­pa­ni­i­lor, ca­re par a se înde­păr­ta din ce în ce mai mult de cli­en­ţi şi de co­mu­ni­ca­re sub toa­te as­pec­te­le co­mu­ni­că­rii, pre­fe­rând a se con­cen­tra doar pe in­ter­net şi TV. O fi, dar la un târg ve­zi, te in­spiri, dai mâna, cu­noş­ti, so­cia­li­ze­zi altfel decât pri­vind într-un ecran, te aso­ci­e­zi, ne­go­ci­e­zi, sta­bi­leş­ti con­tac­te, schimbi căr­ţi de vi­zi­tă, dis­cu­ţi, mer­gi 26 de ki­lo­me­tri, faci bu­si­ness, furi idei, mi­ro­şi, iei prânzuri sau mic-de­ju­nuri, zâmbeş­ti sau te încrun­ţi. Po­ţi fa­ce afa­ceri din­tr-un turn de fil­deş, dar la un mo­ment dat, şi aces­ta es­te un eu­fe­mism, tur­nul de fil­deş se va nă­rui.

Ve­de­ţi pe co­per­ta re­vis­tei (ci­ti­to­rii pe in­ter­net să cau­te la sec­ţi­u­nea co­ver sto­ry) un tă­nâr ca­re a fost an­tre­pre­nor şi ca­re a vândut unei com­pa­nii ame­ri­ca­ne afa­ce­rea sa de call cen­ter. Cei din call cen­te­re sunt pri­vi­ţi cum­va ca niş­te ce­nu­şă­re­se ale in­dus­tri­ei IT, dar Vlad Ste­res­cu a ex­pli­cat clar, timp de trei ore şi ju­mă­ta­te, cât a du­rat eveni­me­tul Meet the CEO, cum vin­de in­dus­tria de out­so­ur­cing Ro­mânia şi cum asi­gu­ră lo­curi de mun­că, cu pre­că­de­re pentru ge­ne­ra­ţia tână­ră, ca­re nu stă tocmai stră­lu­cit la acest ca­pi­tol, pentru că unul din pa­tru ti­neri nu-şi gă­sește loc de mun­că. „Vindem Ro­mânia“şi „nu mai suntem o ţa­ră low-cost“- ui­te do­uă idei, do­uă pro­gra­me de mar­ke­ting po­li­tic şi eco­no­mic ca­re nu ar tre­bui să lip­se­as­că din agen­da ori­că­rui mi­nis­tru şi a ori­că­rui po­li­ti­cian şi a ori­că­rui om de afa­ceri. Ste­res­cu a po­ves­tit ce a însem­nat pentru in­dus­tria sa apa­ri­ţia şi pro­pa­ga­rea su­bi­ec­tu­lui „Ro­mânia, clus­ter de call cen­ter“în pre­să şi cum du­pă pri­me­le apa­ri­ţii au înce­put să su­ne te­le­foa­ne­le şi con­sul­tan­ţii şi cli­en­ţii şi in­ves­ti­to­rii; ori­ci­ne ci­teş­te asta şi are vreo obi­ec­ţie, pentru că în ţara lui „eu le ştiu pe toa­te“nu po­ţi fă­ră obi­ec­ţii şi ob­ser­va­ţii, ar tre­bui să stea o se­cun­dă şi să se gânde­as­că. Atât.

Lu­mea afa­ce­ri­lor es­te mai mult decât un eco­sis­tem, în ca­re nu mă­ri­mea con­te­a­ză, cât ge­ne­le bune - ge­na in­spi­ra­ţi­ei, cea a co­mu­ni­că­rii, cea a ino­va­ţi­ei şi cea a co­la­bo­ră­rii. Izo­la­rea în spa­te­le unor ilu­zii PR-is­ti­ce şi în zo­na „eu le ştiu pe toa­te“poa­te însem­na ce­va câşti­guri su­pli­men­ta­re pe ter­men scurt, dar în ce­le din ur­mă tur­nul ace­la va că­dea, repet. Nu ne pu­tem mândri la nes­fârşit doar cu Sof­twin sau cu fir­me­le lui Radu Ge­or­ges­cu sau cu ti­ne­rii Ser­giu Bi­riş şi Andrei Dun­ca. Co­mu­ni­ca­ţi, de­pă­şi­ţi ho­ta­re fi­zi­ce sau spi­ri­tua­le, sta­bi­li­ţi con­tac­te, ne­go­cia­ţi, vin­de­ţi Ro­mânia. Și nu low-cost.

Ilus­trez cu „Gră­di­na plă­ce­ri­lor cu un la­bi­rint“de Lo­de­wijk To­e­put zis şi „Il Poz­zo­ser­ra­to“, un ma­ni­e­rist olan­dez sta­bi­lit în Ita­lia, un ta­blou ca­re ne înva­ţă că nu me­reu cel mai scurt drum es­te şi cel mai bun, şi că un la­bi­rint poa­te fi un mod de a gă­si cea mai bu­nă ca­le de a răz­ba­te.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.