Re­cent, co­le­gul meu Răzvan îmi spu­nea des­pre ob­se­sia din so­ci­e­ta­te pentru ter­me­nul „nou“aso­ciat cu va­rii or­ga­ni­za­ţii: Klaus Io­han­nis vor­bea de no­ul PNL, o su­mă de po­li­ti­ci­eni pu­neau la ca­le, şi acum au şi înfi­in­ţat, un nou proiect so­cial-de­mo­crat, ba chia

Business Magazin (Romania) - - EDITORIAL -

nain­te de nou, să vor­bim des­pre ve­chi: re­cent am ci­tit un ar­ti­col ex­trem de in­te­re­sant des­pre un grup de in­şi ex­trem de spe­cia­li­za­ţi ca­re fo­lo­sesc, în epo­ca Sky­pe, What­sApp sau Slack, o apli­ca­ţie ve­che de 20 de ani - Yahoo Mes­sen­ger. Mul­ţi îşi vor adu­ce amin­te de înce­pu­tu­ri­le mess-ului, ca­re astă­zi es­te prac­tic ui­tat. Dar exis­tă o su­me­de­nie de tra­deri de pe­trol, aur şi alte măr­furi ca­re fo­lo­sesc din plin Mes­sen­ger, ba chiar re­fu­ză alte mo­duri de a co­mu­ni­ca şi, mai mult, au încă ID-ul de Yahoo pe car­tea de vi­zi­tă.

Ce s-a întâmplat? Yahoo Mes­sen­ger nu es­te cel mai bun ser­vi­ciu de co­mu­ni­ca­re, dar a fost pri­mul. La înce­pu­tul ani­lor 2000 co­mer­ţul cu măr­furi se afla în plin avânt, cres­când ex­po­nen­ţial da­to­ri­tă ce­re­rii din ce în ce mai mari a eco­no­mi­i­lor în dez­vol­ta­re. Era o pe­ri­oa­dă în ca­re nu to­ţi ave­au o adre­să de e-mail, iar te­le­fo­nul era ba­za co­mu­ni­că­rii. În 1998 Yahoo a lan­sat pri­mul ser­vi­ciu de chat în timp re­al şi nici con­cu­ren­ţa AOL, a Mi­cro­soft, ca­re a lan­sat Mes­sen­ger Ser­vi­ce în 1999, a Goo­gle cu Goo­gle Talk sau chiar a Sky­pe nu l-a afec­tat. Cel pu­ţin în rândul tra­de­ri­lor, ca­re l-au adop­tat şi l-au apre­ciat; în plus, în timp oa­me­nii au adu­nat lun­gi lis­te de con­tac­te, aşa că şi în pre­zent un bro­ker spu­nea că vor­beş­te zil­nic cu alţi 50 de „ci­u­da­ţi“ca şi el. Dar pentru că în timp com­pa­ni­i­le au de­venit, eu­fe­mis­tic vor­bind, mai in­te­re­sa­te de mo­da­li­tă­ţi­le de co­mu­ni­ca­re ale an­ga­ja­ţi­lor şi de ca­na­le­le de chat fo­lo­si­te, tra­de­rii au fă­cut un pas înapoi şi s-au întors la te­le­fon.

Es­te aici un me­lanj ci­u­dat de nou şi ve­chi, nu? No­u­ta­tea unui pro­gram ca­re prin­de un grup timp de 20 de ani şi re­zis­ten­ţa la nou a unui grup de oa­meni spe­cia­li. Si­gur că în ast­fel de ca­zuri su­ma ele­men­te­lor co­mu­ne cu mo­dul în ca­re po­li­ti­ci­e­nii ro­mâni fo­lo­sesc „no­ul“tin­de spre zero; ce fac ei, partide, proi­ec­te sau idei, nu are ni­mic nou, ci sunt sim­ple mo­da­li­tă­ţi de a cos­me­ti­za re­a­li­ta­tea. De re­gu­lă te as­cun­zi în spa­te­le „no­u­lui“da­că eş­ti un li­der slab, pentru că „no­ul“îţi ofe­ră mo­men­tul de res­pi­ro, câşti­gi timp până când in­sul comun ui­tă/trece la alte pre­o­cu­pări. „No­ul“te mai poa­te oferi, te poa­te îmbră­ca într-o au­ră a schim­bă­rii şi la­să vul­gu­lui im­pre­sia că îşi poa­te per­mi­te a spe­ra.

„Noi“sunt pro­du­se­le or­ga­ni­ce, cos­me­ti­ce­le ho­me ma­de, hip­ste­rii, hai­ne­le vin­ta­ge (asta e oa­re­cum o iro­nie), show-uri­le TV in­spi­ra­te din afa­ră, an­tre­pre­no­ria­tul, dar nici dez­ba­te­ri­le şi eveni­men­te­le des­pre nu mai ies din spa­ţi­ul „no­u­lui“, so­cial me­dia şi ex­per­ţii în so­cial me­dia, aşa cum blog­ge­rii atot­cu­nos­că­tori au avut şi ei par­tea lor de nou. Ame­ri­ca­nii re­co­man­dă să fii pri­mul în orice, în lan­sa­rea de produse, în em­fa­za cu ca­re te pro­mo­ve­zi, în pla­sa­rea pe pia­ţă, în fur­ni­za­rea de ser­vi­cii, pri­mul mai ales din punc­tul de ve­de­re al can­ti­tă­ţii, pentru re­zul­ta­te (ci­teş­te bani mul­ţi) sa­tis­fă­că­toa­re, şi aici es­te un alt se­cret al no­u­lui.

Ilus­trez cu Clar­vi­zi­u­ne, al ma­es­tru­lui Pe­tru Bo­te­za­tu.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.