Măr­tu­ri­sesc că am aştep­tat zi­ua de vi­neri 13 mar­tie uşor îngri­jo­rat, pentru că atunci erau pro­gra­ma­te şe­din­ţa foto pentru co­per­ta aces­tui nu­măr al re­vis­tei, dar şi întâlni­rea cu un grup im­por­tant de ti­neri, ele­vi de li­ceu, an­gre­na­ţi în pro­gra­mul „Excep­ţio

Business Magazin (Romania) - - EDITORIAL -

Mul­ţi din­tre ci­ti­to­rii Bu­si­ness Ma­ga­zin vor fi urmă­rit dis­cur­sul lui sir Ken Ro­bin­son de pe TED des­pre mo­dul în ca­re şco­li­le ucid cre­a­ti­vi­ta­tea na­ti­vă a ome­ni­rii, a co­pi­i­lor; cli­pul a strâns 32 de milioane de vi­zua­li­zări doar pe si­te-ul TED şi es­te, pe­ri­o­dic, su­bi­ect de vi­ra­li­za­re. Ve­ţi fi zâmbit la glu­me­le lui Ro­bin­son şi îi ve­ţi fi dat dreptate; dar, da­că nu aţi întâlnit şi da­că nu aţi stat de vor­bă cu un tânăr, nu ve­ţi înţe­le­ge des­pre ce vor­beş­te, cu ade­vă­rat, Ro­bin­son.

Du­pă vi­neri, 13, am ajuns la con­clu­zia că Ro­bin­son poa­te să fi gre­şit un pic, pentru că eu am întâlnit ti­neri că­ro­ra şcoa­la nu nu­mai că nu le-a li­mi­tat cre­a­ti­vi­ta­tea şi nu i-a înre­gi­men­tat, ci i-a stârnit, i-a am­bi­ţi­o­nat. Si­gur că pro­ble­ma es­te re­a­lă şi ră­mâne va­la­bi­lă, dar uno­ra nu li se po­tri­vesc uni­tă­ţi­le de mă­su­ră co­mu­ne. Ti­ne­rii pe ca­re îi ve­de­ţi pe co­per­ta re­vis­tei, im­pli­ca­ţi în proi­ec­tul Excep­ţi­o­na­lii, merg, vo­lun­tar, în cen­tre de pla­sa­ment pentru a pre­da lim­ba en­gle­ză sau îi înva­ţă on­li­ne pe cei ce vor să pro­gra­me­ze, se im­pli­că în ac­ţi­uni în do­me­ni­ul me­di­cal sau de asis­ten­ţă so­cia­lă, au mici afa­ceri în do­me­nii cre­a­ti­ve - de la înfru­mu­se­ţa­rea te­ni­şi­lor Vans la web de­sign -, or­ga­ni­ze­a­ză con­fe­rin­ţe in­ter­na­ţi­o­na­le sau dez­vol­tă apli­ca­ţii pentru te­le­fo­nul mo­bil, îi ad­mi­ră pe re­ge­le Mihai, pe Step­hen King, pe Steve Jobs sau pe Ivan Pat­zai­chin sau pe cei de la Mi­cro­soft, dar şi pe Ban Ki-moon - ac­tua­lul se­cre­tar ge­ne­ral al ONU. Se simt cum­va di­fe­ri­ţi de cei din ge­ne­ra­ţia lor, dar pri­vesc res­tul lumii cu înţe­le­ge­re şi cu do­rin­ţa, mai di­rect sau mai pu­ţin di­rect ex­pri­ma­tă, de a o schim­ba. Vor să înve­ţe la mari uni­ver­si­tă­ţi, să re­pre­zin­te Ro­mânia la Na­ţi­u­ni­le Uni­te sau să lu­cre­ze pentru mari com­pa­nii in­ter­na­ţi­o­na­le. Şi mai mult de ju­mă­ta­te din­tre ei mi­ze­a­ză pe spiritul lor an­tre­pre­no­rial. Un uni­vers întreg de pre­o­cu­pări, de in­ten­ţii şi de do­rin­ţe, ex­pri­ma­te sim­plu.

Pri­vi­ţi acum în jur, la re­a­li­ta­tea în ca­re po­li­ti­ci­eni înca­se­a­ză şpa­ga prin ci­mi­ti­re, re­a­li­ta­tea ares­tă­rii din fi­e­ca­re se­a­ră sau re­a­li­ta­tea con­cur­su­lui ne­o­fi­cial „cine a luat mi­tă mai ma­re“, lu­mea în ca­re de ce­le mai mul­te ori ajun­ge să ie­şi în fa­ţă şi să înce­pi să răc­neş­ti, cu tu­peu, „...EU!“, re­a­li­ta­tea lumii în ca­re nu se mai ci­teş­te, şi între­bă­ri­le vin fi­resc: ce fa­cem cu ti­ne­rii aceş­tia, ce le ofe­rim, cum îi spri­ji­nim, ce şan­se au ei să re­zis­te în lu­mea ace­as­ta?

La o se­si­u­ne de între­bări şi răs­pun­suri des­fă­şu­ra­tă la Bar­ce­lo­na, la Wor­ld Mo­bi­le Con­gress, Mark Zuc­ker­berg a emis una bu­nă: „În timp, am adop­tat o re­gu­lă sim­plă. Îi an­ga­jez să lu­cre­ze pentru mi­ne doar pe cei pentru ca­re aş vrea eu să lu­crez. Şi es­te un test des­tul de re­le­vant“. Pa­ra­fra­zându-l un pic, zic că mi-ar plă­cea să lu­crez pentru sau să co­la­bo­rez cu ori­ca­re din­tre li­ce­e­nii des­pre ca­re am vor­bit.

Lu­mea in­tens co­lo­ra­tă şi lip­si­tă de in­hi­bi­ţii a tână­ru­lui pic­tor Lau­ren­ţiu Di­miş­că ilus­tre­a­ză, cred, cel mai bi­ne, acest text.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.