În ur­mă cu doi ani am pu­bli­cat un in­fo­gra­fic ca­re ară­ta că în pe­ri­oa­da dom­ni­ei lui Ca­rol I se pi­e­tru­iau cam 500 de ki­lo­me­tri de drum pe an - 8.200 de ki­lo­me­tri între anii 1870 și 1887. Pu­ţin pes­te 500 de ki­lo­me­tri de au­tos­tră­zi au pu­tut con­strui ro­mânii î

Business Magazin (Romania) - - EDITORIAL -

n acest nu­măr al re­vis­tei am fă­cut un alt in­fo­gra­fic ca­re ara­tă că în vre­mea lui Şte­fan cel Ma­re la noi erau mai mul­te vi­te pe cap de lo­cu­i­tor decât în pre­zent. Scăderea es­te ac­cen­tua­tă du­pă 1990 şi se ma­ni­fes­tă mai ori­un­de în lu­me, nu­mai că noi stăm de do­uă ori mai rău decât fran­ce­zii sau bul­ga­rii.

Sunt da­te sim­ple, scoa­se din con­text, dar grăi­toa­re în sim­pli­ta­tea lor. Nu tre­bu­ie să îmi spu­nă ci­ne­va cum e cu mo­der­ni­za­rea sau cu creş­te­rea po­pu­la­ţi­ei sau ca­re es­te di­fe­ren­ţa din­tre o au­tos­tra­dă şi un drum pi­e­tru­it. Dar pi­e­tra­rii lui Ca­rol I nu lu­crau cu bas­cu­lan­te sau cu alte uti­la­je mo­der­ne, iar fap­tul că ră­ze­şii lui Şte­fan pu­te­au ţi­ne o va­că de fa­mi­lie, iar ţă­ra­nii de astă­zi nu, chiar nu-l pri­cep.

Şi vre­au să mai ofer alte câte­va da­te sim­ple, scoa­se din con­text. Nu înain­te de a re­mar­ca ulu­i­toa­rea mun­că de­pu­să de cei ce au re­a­li­zat unul din­tre ce­le mai fo­lo­si­toa­re si­turi din Ro­mânia, în opi­nia mea; es­te vor­ba de Bi­bli­o­te­ca Di­gi­ta­lă a Bu­cu­reş­ti­lor - www. di­gi­buc.ro, un­de ve­ţi pu­tea gă­si co­lec­ţii im­pre­si­o­nan­te de pu­bli­ca­ţii şi căr­ţi ve­chi, dis­po­ni­bi­le gra­tu­it. Co­lec­ţia zia­ru­lui Ade­vă­rul înce­pând cu 1888, Albi­na sau Fur­ni­ca, anua­re şi al­ma­na­huri, Mof­tul Ro­mân sau Mo­ni­to­rul Ofi­cial, o ulu­i­toa­re co­lec­ţie de is­to­rie şi via­ţă, din poa­te cea mai bu­nă pe­ri­oa­dă a Ro­mâni­ei.

De ce spun poa­te cea mai bu­nă pe­ri­oa­dă a Ro­mâni­ei? Pentru că, răs­foind toa­te ace­le pu­bli­ca­ţii, sim­ţi o lu­me vie, ac­ti­vă, în efer­ves­cen­ţă, co­nec­ta­tă, con­şti­en­tă de cine es­te şi ca­re es­te lo­cul ei în lu­me. Nu­me­le ca­re sem­nau, re­la­ţi­i­le pe ca­re le in­vo­cau, pro­ble­me­le dis­cu­ta­te, ba chiar şi ba­na­le­le re­cla­me, ca­re ar apă­rea stânga­ce astă­zi, dar ca­re pro­mo­vau măr­furi şi produse şi pro­du­că­tori lo­ca­li.

O „Re­vis­tă a fun­da­ţi­i­lor re­ga­le“din 1940 vor­beş­te cu mândrie de ma­ri­na co­mer­cia­lă, for­ma­tă din „26 va­se de Ma­re, re­pre­zen­tând 58.204 to­ne re­gis­tru net, și 963 va­se de Du­nă­re cu 541.333 to­ne mo­tri­ce“. Câte to­ne mo­tri­ce or fi acum?

În ace­la­şi nu­măr Io­nel Te­o­do­re­a­nu adre­sa o epis­to­lă po­e­ti­că unui con­fra­te scriitor din anul 2200: „Ca­ma­rad de dincolo, ple­a­că-te din de­păr­ta­rea ta pes­te adâncul în ca­re mă aflu şi as­cul­tă gla­sul meu stins, ră­mas întru ti­ne“.

Şi mai de­par­te: „Ana­le­le eco­no­mi­ce şi sta­tis­ti­ce“din iu­lie - de­cem­brie 1939 vor­beş­te de între­ţi­ne­rea a 5.136 de can­ti­ne şco­la­re, un­de mâncau 158.273 de co­pii. Cu­ri­os, am cău­tat să aflu da­că exis­tă aşa ce­va şi acum; o şti­re a unei te­le­vi­zi­uni mă in­for­ma că nu­mă­rul can­ti­ne­lor şco­la­re din Bu­cu­reş­ti s-a du­blat. „Uau“, am ex­cla­mat, dar mi-am înghi­ţit ra­pid „uau“-ul - era vor­ba de 40 de unităţi.

Şi mai de­par­te. Ace­le­a­şi ana­le eco­no­mi­ce au câte­va da­te des­pre con­su­mul de ali­men­te: pe cap de lo­cu­i­tor con­su­mul de lap­te era în 1939 de pes­te 44 de li­tri. Astă­zi es­te 12 li­tri. Con­su­mul de brânze­turi era de 6,7 ki­lo­gra­me. Astă­zi es­te unde­va la 5 kg. Exis­tă şi un re­vers al me­da­li­ei: con­su­mul de car­ne era atunci de 22,6 ki­lo­gra­me/ cap de lo­cu­i­tor, astă­zi es­te pu­ţin pes­te 40 de ki­lo­gra­me.

În 1929, în Ro­mânia Ma­re se cul­ti­vau 3 milioane de hec­ta­re cu grâu; astă­zi se cul­ti­vă în jur de 2 milioane. În ace­la­şi 1929 Ro­mânia era pe lo­cul cinci în to­pul mon­dial al pro­du­că­to­ri­lor de pe­trol, cu o pro­duc­ţie de 4,3 milioane de to­ne. Astă­zi pro­du­cem tot cam atât. Me­di­ul era cât se poa­te de con­cu­ren­ţial - erau 10 ra­fi­nă­rii, mici, ce-i drept, dar zece (astă­zi mai sunt 3 mari şi una mai mi­că). Sta­tul avea pro­pri­i­le te­re­nuri pe­tro­li­fe­re, pe ca­re le ex­ploa­ta cu mai ma­re suc­ces decât pri­va­ţii.

Se năş­te­au în Ro­mânia Ma­re 600.000 de co­pii pe an (astă­zi se nasc sub 200.000), dar mor­ta­li­ta­tea era uria­şă.

Nu vre­au să com­par me­re cu pe­re - sunt con­şti­ent de tot ce se­pa­ră ace­le vre­muri de pe­ri­oa­da de acum. Dar, repet, ci­ti­ţi ace­le pu­bli­ca­ţii cu ini­ma şi ve­ţi des­co­peri o lu­me cu pro­ble­me, dar în ca­re sunt ten­tat să spun că oa­me­nii erau și re­pre­zen­tau mai mult decât acum - orice va fi înse­mând asta.

Ilus­trez cu un ta­blou sem­nat de Ce­ci­lia Cuțes­cu - Stor­ck, „Ca­sa fa­mi­li­ei de la Bal­cic“, un loc ca­re m-a vră­jit prin mis­ter şi fru­mu­se­ţe, chiar da­că tim­pul şi ne­pă­sa­rea oa­me­ni­lor l-au mar­cat.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.