SIRTAKI, DIN NOU Des­kto­pul meu este, pentru a câta oară?, plin de Grecia. La televizor ci­ne­va vorbește despre Grecia. Po­li­ti­ci­e­nii au opi­nii le­ga­te de Grecia. Ana­liștii spun și ei ches­tii despre Grecia. Age­nți­i­le de presă și si­tu­ri­le de știri au dosare sp

Business Magazin (Romania) - - EDITORIAL -

rin 2011 scriam în Bu­si­ness Ma­ga­zin că Grecia va trebui să ac­cep­te să de­vi­nă un soi de pro­tec­to­rat, pentru că ni­mic nu mai pa­re să fun­cți­o­ne­ze. Ală­turi de do­cu­men­tul în care scriu acum am des­chi­să o ana­li­ză a unei bănci de in­ves­tiții care spu­ne că gre­cii nu par dis­puși să plă­te­as­că vreun cent din da­to­rie și că nu sunt nici dor­nici să apli­ce vreun plan de re­for­mă. Lângă ana­li­ză este un ar­ti­col apă­rut în ur­mă cu doar câte­va săp­tă­mâni în re­vis­tă, în care ța­ra este pre­zen­ta­tă ca fun­cți­o­nând în re­gim de ava­rie, în care uti­la­je­le de re­pa­rații au fost aban­do­na­te pe stră­zi, chi­rur­gii ex­te­nuați ope­re­a­ză până târziu în noap­te, iar fa­mi­li­i­le bo­ga­te din su­bur­bi­i­le Ate­nei su­sțin fi­nan­ciar se­cți­i­le de po­liție ră­ma­se fă­ră fon­duri. Un oficial elen la București vorbește la ZF Li­ve despre cir­cu­i­tul ba­ni­lor: „În 3-5 ani nu se poate du­bla da­to­ria unui stat. Da­to­ria este acum de 350 de mi­liar­de de euro, din care 150 de mi­liar­de de euro sunt la bănci. Băncile ave­au credite, sunt într-o zo­nă eu­ro­pe­a­nă și sunt di­ri­ja­te de BCE. Nu pot in­tra 200 de mi­liar­de de euro în eco­no­mie în 4 ani și eco­no­mia să se scu­fun­de. Ba­nii au intrat într-un bu­zu­nar și au ieșit în altul“. Am citit tot fe­lul de pă­reri și de opi­nii și sin­gu­ra concluzie la care am ajuns este că, acți­o­nând așa cum acți­o­nea­ză acum în ca­zul Gre­ci­ei, Europa își ri­si­pește șan­se­le de a con­sti­tui Sta­te­le Uni­te ale Eu­ro­pei, sin­gu­ra șan­să a bă­trânu­lui con­ti­nent de a re­zis­ta avântu­lui asia­tic și îndârji­rii ame­ri­ca­ne și de a-și păs­tra im­por­ta­nța în jo­cul ge­o­po­li­tic mondial. Când a pre­zen­tat New De­al, pro­gra­mul eco­no­mic care a pus în mișcare eco­no­mia ame­ri­ca­nă du­pă Ma­rea De­pre­si­u­ne, Fran­klin Roo­se­velt a vor­bit în pri­mul rând de re­veni­rea încre­de­rii și abia pe ur­mă de mă­suri economice. Actua­lii po­li­ti­ci­eni ne po­ves­tesc cum sa­re Europa în aer sau despre cum cei­la­lți, întot­de­au­na cei­la­lți, nu înțeleg gra­vi­ta­tea situației. Tran­sfor­mați într-o sim­plă uneal­tă a sfo­ra­ri­lor care nu vor ni­mic altce­va de­cât ga­ra­nții pentru ba­nii pe care i-au in­ves­tit în datorii pu­bli­ce, po­li­ti­ci­e­nii încer­că să îmbra­ce împă­ra­tul, vor­bind de dis­ci­pli­nă fi­nan­cia­ră sau de noi re­gu­li fis­ca­le. Da­că noile re­gu­li europene ar avea ca fi­na­li­ta­te Sta­te­le Uni­te ale Eu­ro­pei ar fi foarte bine, pentru că ar spori ri­goa­rea la ni­vel de con­ti­nent, ba­nii ar fi ges­ti­o­nați mai efi­ci­ent, com­pe­tiția ar fi mai co­rec­tă și trai­ul mai bun. Vă adu­ceți amin­te de Ca­li­for­nia în fa­li­ment și de lo­vi­tu­ri­le înca­sa­te de gu­ver­na­to­rul Schwar­ze­neg­ger în ur­mă cu 4 sau 5 ani? Acum Ca­li­for­nia este prima eco­no­mie a Sta­te­lor Uni­te și ar fi bine să ci­te­as­că și po­li­ti­ci­e­nii eu­ro­peni care au fost so­luți­i­le prin care statul a ajuns la sur­plus bu­ge­tar. Grecia, oaia nea­gră a uni­u­nii, a fost sfă­tu­i­tă să își fa­că le­cți­i­le sau să își vândă insu­le­le. A be­ne­fi­ciat de mai mul­te pa­che­te de aju­to­ra­re de mi­liar­de de euro, dar a de­ru­lat un program su­sți­nut de înar­ma­re, cu prin­ci­pa­li be­ne­fi­ciari SUA, Germania și Fra­nța. Și o bu­nă par­te din mul­te mi­liar­de primite aju­tor s-au întors la ne­mți și fran­ce­zi, pentru sub­ma­ri­ne, tan­curi și alte­le asemenea;

Pto­tul cu gar­ni­tu­ra cu­veni­tă de scan­da­luri de mi­tă și co­ru­pție. Cred sin­cer că gre­cii nu sunt nici mai le­neși și nici mai răi de­cât alte nații europene și sper să gă­se­as­că tă­ria să își de­pășe­as­că pro­ble­me­le. Nu am so­luții pentru criza lor, aș vrea doar să îmi aduc amin­te cum îi ve­de­am în ur­mă cu câți­va ani, când am scris un text care se nu­mea „Sirtaki“: „O se­a­ră cal­dă de va­ră în, poate, cea mai ci­u­da­tă in­su­lă a Gre­ci­ei; un ba­la­muc bri­ta­ni­co-ger­ma­no-ro­mâno-elen, într-un pei­saj de vis. Într-un lo­cal, un ins gras spar­ge far­fu­rii și tra­se­a­ză dâre ar­zânde de spirt prin­tre care dan­se­a­ză o fă­tu­că blon­dă, care și cântă. O ma­să de greci zgo­mo­toși; nu poți să nu-l re­marci pe Tână­rul Evi­dent Atras de Cântă­re­ață și care cântă și se agi­tă co­res­pun­ză­tor. Pro­ti­pen­da­dă lo­ca­lă, din cei care închi­ria­ză bărci. Un­de­va mai spre spate, Șme­che­rul Elen Su­prem: tri­cou ne­gru cu mâne­ci­le su­fle­ca­te ex­trem, blu­gi eva­zați și bo­canci de roc­ker ghin­tu­iți, tun­soa­re cas­tron și moț su­sți­nut de o mi­că bi­ju­te­rie, pe frun­te oche­lari de soa­re cu ra­mă albă. Lângă el e Per­so­na­jul Insig­ni­fiant, slab, pan­to­fi al­bi de sport, «fa­ke», bru­net din ca­te­go­ria ace­ea de inși care au bar­bă chiar și proaspăt băr­bi­e­riți; nu prea bău­tor, berea din hal­bă a scăzut cu vreo do­uă de­ge­te în trei ore. Șme­che­rul Su­prem sim­te mu­zi­ca din plin, ba chiar, la un mo­ment dat, îl ener­gi­ze­a­ză pe in­sul din fața lui, care nu aplau­da su­fi­ci­ent de con­vin­gă­tor per­for­ma­nțe­le fe­tei blon­de. La un mo­ment dat lo­cal­ni­cii încep să dan­se­ze; pe­tre­ce­rea este acum pentru su­fle­tul lor. Vi­ne o fa­tă care dan­se­a­ză cu niște pași ci­u­dați, á la Be­jart, pe rit­muri gre­cești; in­te­re­sant. Mai cântă un tânăr dintre cei ce închi­ria­ză bărci și în ce­le din ur­mă Per­so­na­jul Insig­ni­fiant ie­se să se pro­du­că. Îl văd mai bine: tri­cou ne­gru cu Che Gue­va­ra, blu­gi cu do­uă nu­me­re mai mari, pan­to­fii în con­ti­nua­re «fa­ke», bar­ba par­că îi mai cres­cu­se între timp. Și Per­so­na­jul îmi ofe­ră cel mai fru­mos, ener­gic, de­li­cat, flu­id sirtaki pe care l-am vă­zut vre­o­da­tă. Fa­ce mișcări lar­gi, se ro­tește cu brațe­le des­chi­se, ba­te pă­mântul cu pal­ma, ba la un mo­ment dat fa­ce și un salt de gim­nast, fă­ră să pa­ră gim­nast sau ri­di­col. I-am fil­mat sau fo­to­gra­fiat pe toți cei de mai sus; singur, dan­sul Per­so­na­ju­lui nu l-am fil­mat, ar fi fost o im­pi­e­ta­te. M-am mu­lțu­mit să-l pri­vesc și să șop­tesc «uau» atunci când a ter­mi­nat. Dan­sul ace­la m-a fă­cut să înțeleg ce înse­am­nă te­mei­ni­cia unei nații. Per­so­na­jul Insig­ni­fiant de­vi­ne Per­so­na­jul Etern, că­ru­ia nu-i pa­să de fi­na­nțe, de age­nții de rating, de de­fi­ci­te și de cheltuieli bu­ge­ta­re. Avea lumea lui, și lumea lui era bu­nă. Avea dan­sul, avea sluj­ba lui sau poate mi­ca lui afa­ce­re, era amic cu Șme­che­rul Elen Su­prem, bea do­uă guri de bere pe se­a­ră. Si­gur si­mțea criza, pentru că toa­tă Grecia era cum­va ma­cu­la­tă de cri­ză, dar el dan­sa, cu brațe­le des­chi­se, sirtaki. Ui­tați-i pe Zor­ba și pe Antho­ny Qu­inn și ba­teți insu­le­le gre­cești în cău­ta­rea Per­so­na­ju­lui Insig­ni­fiant, poate veți avea no­ro­cul să-l ve­deți dan­sând.“

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.