EDUCA IE PENTRU NO­UA LU­ME

Business Magazin (Romania) - - + INFOGRAFIC -

en­tru ori­ci­ne este fa­mi­lia­ri­zat cu con­fe­ri­nțe­le TED, Sir Ken Ro­bin­son nu mai are ne­voie de ni­cio pre­zen­ta­re, pentru că spe­e­ch-ul său „Do schools kill cre­a­ti­vi­ty?“, înre­gis­trat în 2006, este cel mai vi­zi­o­nat, cu 35,5 milioane de ac­ce­sări. În ul­ti­mul de­ce­niu, Ro­bin­son a de­venit o vo­ce in­fluen­tă în edu­cația mon­dia­lă, in­sis­tând pentru mo­di­fi­ca­rea sistemului de învăță­mânt, astfel încât cre­a­ti­vi­ta­tea, însuși­re de ba­ză a omu­lui, de ori­un­de ar fi aces­ta, din Nor­dul bo­gat sau Su­dul să­rac, să de­vi­nă prin­ci­pa­lul pi­lon al pre­gă­ti­rii ele­vi­lor. Aceasta într-o pe­ri­oa­dă în care sis­te­mul edu­cați­o­nal este do­mi­nat de stan­dar­di­za­re și de un soi de me­ca­ni­cism care du­ce la apa­riția de ro­boței pentru com­ple­xul fi­nan­ciar și in­dus­trial. „Șco­li cre­a­ti­ve“vorbește despre schimbarea ne­ce­sa­ră a aces­tui sis­tem, o schimbare ba­za­tă pe pe cre­di­nța în va­loa­rea in­di­vi­dua­lu­lui, pe dreptul la au­to­de­ter­mi­na­re, pe potențialul oamenilor de a evo­lua și de a trăi o vață de­cen­tă și pe im­por­ta­nța res­pon­sa­bi­li­tății ci­vi­ce și a res­pec­tu­lui pentru alții. Pentru că toa­te ce­le enu­me­ra­te su­nă prea sec, iar sti­lul lui Ro­bin­son este unul mult mai vi­oi și mai de­ga­jat, car­tea co­nți­ne is­to­ri­oa­re din care poți tra­ge con­clu­zii și care pot fi fo­lo­si­te drept exem­ple, dar con­spec­te­a­ză și ra­poar­te gu­ver­na­men­ta­le sau stu­dii aca­de­mi­ce le­ga­te de evo­luția și pro­ble­me­le sistemului edu­cați­o­nal.

Si­gur, lumea ro­boței­lor nu este obișnu­i­tă cu astfel de abor­dări, așa că am vă­zut și critici: pe goo­dre­ads.com, de exem­plu, dom­nu­lui Se­an car­tea i se pa­re o adu­nă­tu­ră de „anec­do­te și idei și nu de cer­ce­tări și re­zol­vări“, și o ți­ne tot așa, cu toa­te că la ur­mă de tot re­cu­noaște că și-a însușit ide­ea lui Ro­bin­son cum că sis­te­mul edu­cați­o­nal tre­bu­ie să cre­e­ze oa­meni care știu ce să fa­că atunci când nu știu ce să fa­că. Si­gur că numărul ce­lor care nu sunt foarte încântați de car­te este mult mai re­dus de­cât al ce­lor care o apre­cia­ză, ce­ea ce înse­am­nă că sub me­ta­lul ro­boței­lor se află, to­tuși, materie ce­nușie și sânge cald, ome­nesc.

PPen­tru Ro­bin­son pre­da­tul este o ar­tă și spu­ne un­de­va în car­te că edu­cația este un pro­ces viu, com­pa­ra­bil cu agri­cul­tu­ra: gră­di­na­rii știu că nu ei fac plan­te­le să cre­as­că și nu ei prind ră­dă­ci­ni­le, nu li­pesc frun­ze și nu co­lo­re­a­ză pe­ta­le; plan­ta crește sin­gu­ră, iar un gră­di­nar bun cre­e­a­ză doar con­diți­i­le ce­le mai bune pentru aceasta. Pa­re ce­va simplu, lo­gic și ele­men­tar, dar vom putea les­ne con­sta­ta că în sis­te­mul edu­cați­o­nal numărul pro­fe­so­ri­lor care cre­e­a­ză con­diții pro­pi­ce pentru învăța­re este muuult mai re­dus de­cât al ce­lor care lu­cre­a­ză „la ban­dă“, încer­când să li­pe­as­că ră­dă­cini, frun­ze și pe­ta­le. Pro­gra­ma con­venți­o­na­lă se bazează pe un nu­măr de ma­te­rii dis­tinc­te, despre care se cre­de că sunt, în mod evi­dent, im­por­tan­te, iar aceasta este una dintre pro­ble­me și un punct de ple­ca­re pentru schimbare: ce anu­me învățăm și cum fo­lo­sim ce­ea ce învățăm? Ken Ro­bin­son vorbește de cre­a­rea de com­pe­te­nțe fun­da­men­ta­le, opt la nu­măr: cu­ri­o­zi­ta­tea - abi­li­ta­tea de a pu­ne între­bări și de a ex­plo­ra fe­lul în care fun­cți­o­nea­ză lumea, cre­a­ti­vi­ta­tea - abi­li­ta­tea de a ge­ne­ra noi idei și de a le pu­ne în apli­ca­re, cri­ti­ca - abi­li­ta­tea de a ana­li­za in­for­mații și idei și de a for­mu­la ar­gu­men­te și rați­o­na­men­te lo­gi­ce, co­mu­ni­ca­rea - abi­li­ta­tea de a ex­pri­ma gânduri și sen­ti­men­te, clar, într-o va­ri­e­ta­te de medii și for­me, co­la­bo­ra­rea - abi­li­ta­tea de a lu­cra con­struc­tiv cu alții, com­pa­si­u­nea - abi­li­ta­tea de a fi em­pa­tici cu alții și de a ne com­por­ta în con­se­ci­nță, cal­mul - abi­li­ta­tea de co­nec­ta­re cu viața in­te­ri­oa­ră a si­mți­rii și dez­vol­ta­rea unei stări de ar­mo­nie per­so­na­lă și echi­li­bru, dar și spi­rit ci­vic - abi­li­ta­tea de im­pli­ca­re con­struc­ti­vă și so­ci­e­ta­te și de par­ti­ci­pa­re la pro­ce­se­le care o su­sțin. O astfel de or­do­na­re mi se pa­re ese­nția­lă, deși greu de re­a­li­zat, pentru că anii de dom­nie și ecuați­i­le și ana­to­mia mi se par in­com­pa­ti­bi­le cu ce­le enu­me­ra­te mai sus, iar a înca­dra astfel de principii într-o cur­ri­cu­lă se poate do­ve­di o acțiune ex­trem de ane­voi­oa­să. Dar mă­car și încercăm, și să ce­rem și sistemului de învăță­mânt asta.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.