ENZO ANSELMO FERRARI

Business Magazin (Romania) - - + INFOGRAFIC -

nzo Anselmo Ferrari este pi­lo­tul de cur­se italian care a dez­vol­tat mar­ca de au­to­mo­bi­le Ferrari și echi­pa Scu­de­ria Ferrari Grand Prix, cu­nos­cut și drept „Il Com­men­da­to­re“. Ferrari s-a năs­cut pe 18 fe­brua­rie 1898 în Mo­de­na, Ita­lia. Cer­ti­fi­ca­tul de naște­re con­sem­nea­ză naște­rea sa pe 20 fe­brua­rie, dat fi­ind fap­tul că o puternică fur­tu­nă de ză­pa­dă l-a împi­e­di­cat pe ta­tăl său să înre­gis­tre­ze naște­rea sa în re­gis­trul lo­cal. A fost cel mai tânăr din cei doi fii ai lui Alfre­do și Adal­gi­sa Ferrari. Ta­tăl său era fi­ul unui bă­can și fon­da­se un ate­li­er în care re­a­li­za com­po­nen­te me­ta­li­ce. Când avea 10 ani, Enzo Ferrari a fost mar­to­rul câști­gu­lui lui Fe­li­ce Naz­za­ro în 1908 la Cir­cu­i­tul din Bo­log­na, un eveni­ment care l-a in­spi­rat să de­vi­nă pi­lot de cur­se. Ta­tăl și fra­te­le său au mu­rit în 1908 ca ur­ma­re a pan­de­mi­ei mor­ta­le de gri­pă de după Primul Răz­boi Mon­dial. Ferrari a fost și el foar­te bol­nav, iar în 1918 a fost eli­be­rat de da­to­ria de a ser­vi în răz­boi. Afa­ce­rea familiei s-a pră­bușit, iar Ferrari a înce­put să își cau­te un loc de mun­că în industria auto. Nu a fost ac­cep­tat în ca­drul re­pre­zen­ta­nței Fiat din To­ri­no și s-a mu­lțu­mit cu mun­ca de șo­fer de test pen­tru C.M.N. (Cos­tru­zi­oni Mec­ca­ni­che Na­zi­o­na­li), un pro­du­că­tor auto din Mi­la­no. A fost mai târziu pro­mo­vat ca șo­fer de cur­se și și-a fă­cut de­bu­tul în 1919, în ca­drul cir­cu­i­tu­lui Par­ma-Pog­gio di Ber­ce­te, un­de a ter­mi­nat al pa­tru­lea la ca­te­go­ria la care par­ti­ci­pa. În ace­lași an, a par­ti­ci­pat și la Tar­ga Flo­ria, dar a fost ne­voit să se re­tra­gă după o de­fe­cți­u­ne la mași­nă. În 1920 a părăsit C.M.M. pen­tru Alfa Ro­meo. În 1923 a pri­mit in­sig­na Pran­cing Hor­se, care de­co­ra fu­se­la­jul avi­o­nu­lui pri­e­te­nu­lui său din ar­ma­tă, Fran­ces­co Ba­rac­ca, de la ma­ma aces­tu­ia. In­sig­na a fost lua­tă din ră­mășițe­le avi­o­nu­lui în care a mu­rit mis­te­ri­os Ba­rac­ca în 1918. Ferrari va fo­lo­si ulte­ri­or in­sig­na pe mașinile sa­le după ce își va al­că­tui pro­pria echi­pă.

Șo­cat de moar­tea lui Anto­nio Ascari în 1925, a re­fu­zat opor­tu­ni­ta­tea de a par­ti­ci­pa la cur­se mai pres­ti­gi­oa­se ofe­ri­tă de Alfa Ro­meo și s-a con­cen­trat pe ma­na­ge­ment și dez­vol­ta­tea echi­pei Alfa Cars. Ferrari a par­ti­ci­pat cu ace­as­ta la cur­se până în 1932, când a părăsit Alfa Ro­meo și a pus ba­ze­le echi­pei sa­le, Scu­de­ria Ferrari. În 1937, Alfa Ro­meo a de­cis să re­câști­ge con­tro­lul asu­pra di­vi­zi­ei de cur­se și l-au re­an­ga­jat pe Ferrari ca spor­ting director. Ne­mu­lțu­mit de acest aran­ja­ment, a părăsit com­pa­nia și a fon­dat Auto-Avio Cos­tru­zi­oni, o com­pa­nie ce ofe­rea com­po­nen­te echi­pe­lor par­ti­ci­pan­te la cur­se. Deși o clau­ză din con­tract îl res­tri­cți­o­na să par­ti­ci­pe la cur­se și la de­sig­nul mașinilor pen­tru patru ani, a reușit să pro­du­că do­uă mașini. Oda­tă cu înce­pe­rea Ce­lui de Al Doi­lea Răz­boi Mon­dial, fa­bri­ca

Elui Ferrari a înce­put să pro­du­că pen­tru guvernul fas­cist al lui Mus­so­lini. După ce Aliații au bom­bar­dat fa­bri­ca, Ferrari a re­lo­cat-o din Mo­de­na în Ma­ra­nel­lo. La sfârși­tul răz­boi­u­lui, a înce­put să pro­du­că mașini fo­lo­sind pro­pri­ul nume și a fon­dat Ferrari S.p.A. în 1947. Echi­pa sa a de­bu­tat în To­ri­no, în 1948, iar pri­ma vic­to­rie a venit un an mai târziu, la La­go di Gar­da. Pri­ma vic­to­rie ma­jo­ră a fost în 1949, la ce­le 24 de ore din Le Mans, cu un Ferrari 166M con­dus de Lu­i­gi Chi­net­ti și Pe­ter Mit­chel­lThom­son. În 1950, echi­pa lui Ferrari a par­ti­ci­pat la proas­păt înfi­i­nța­tul cam­pi­o­nat For­mu­la 1 și a fost sin­gu­ra echi­pă ce a ră­mas de la in­tro­du­ce­re. Ferrari a câști­gat primul Grand Prix în 1951.

De­ci­zia de a con­ti­nua cur­se­le a adus noii companii vic­to­rii și re­cu­noaște­re pu­bli­că. To­tuși, vi­te­ze­le în crește­re, in­fras­truc­tu­ra sla­bă și lip­sa mă­su­ri­lor de si­gu­ra­nță au fă­cut ca, în 1957, în ca­drul Mil­le Mi­glia, să se întâmple un ac­ci­dent grav: unui Ferrari con­dus de Alfon­so de Por­ta­go ce ajun­se­se la o vi­te­ză de 250 km/ oră i-a ex­plo­dat un cau­ci­uc și a ieșit în mu­lți­me, omo­rându-i atât pe pi­lot și co­pi­lot, cât și no­uă spec­ta­tori. Enzo Ferrari și pro­du­că­to­rul de an­ve­lo­pe au fost acu­zați de omor într-un pro­ces ce a fost încheiat în 1961.

Până la sfârși­tul ani­lor 1960, di­fi­cul­tăți­le financiare, pre­cum și ne­ce­si­ta­tea de a sa­tis­fa­ce noi mă­suri de si­gu­ra­nță și de re­du­ce­re a emi­si­i­lor de ga­ze în pro­du­cția de mașini l-au de­ter­mi­nat pe Ferrari să cau­te un par­te­ner de afa­ceri. Și-a vândut în 1969 jumătate din com­pa­nie

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.