MANUAL DE ALUNGAT MAIMU A CARE NE ST PE UM R

Business Magazin (Romania) - - PAGINĂ DE TITLU -

eva mă face să spun că trei din cinci ro­mâni oa­re­ca­re care vor ți­ne în mână o car­te care se nu­mește „La pes­cu­it de frai­eri“vor avea un sen­ti­ment de „de­ja-vu“. Nu de alta, dar pes­cu­i­tul de frai­eri a fost un sport in­tens prac­ti­cat într-un sfert de ve­ac de no­u­ca­pi­ta­lism, poate sub mai mul­te for­me și cu mai mul­te va­riați­uni, dar ace­e­ași acți­u­ne în mod fun­da­men­tal. Acum vin doi lau­re­ați de pre­miu No­bel pentru eco­no­mie – Ge­or­ge Aker­lof, pro­fe­sor de eco­no­mie la Uni­ver­si­ta­tea Ge­or­ge­town, în 2001, pentru ar­ti­co­lul „Piața de țe­pe, in­cer­ti­tu­di­nea ca­li­tății și me­ca­nis­me­le pi­eței“, pre­cum și Ro­bert Shil­ler, pro­fe­sor la Ya­le, care a pri­mit pre­mi­ul în 2013 – și vor­besc despre mo­dul în care sun­tem ma­ni­pu­lați de pu­bli­ci­ta­te, dar și de sistemul po­li­tic, de fap­tul că plă­tim prea mult pentru servicii sau pentru obi­ec­te, pentru cre­di­te sau pentru me­di­ca­men­te, dar care spun și cum pot fi evi­ta­te ast­fel de si­tuații, prin cu­noaște­re, re­for­mă și re­gle­men­ta­re. Si­gur că au­to­rii nu au dus lip­să de su­bi­ec­te, de la mașini uza­te la car­duri de cre­dit și de la mânca­rea „ junk“la im­pri­man­te­le pentru aca­să. Unii vor spu­ne că nu este ni­mic nou în asta și că sunt lu­cruri cu­nos­cu­te. Au­to­rii cred că ana­li­za lor aduce ce­va nou, chiar da­că pe te­ma pes­cu­i­tu­lui de frai­eri s-au scris cu to­tul circa 200.000 de tex­te, și pro­pun trei punc­te de ve­de­re care le apa­rțin. În pri­mul rând că pes­cu­i­tul de frai­eri este ine­vi­ta­bil și nu este o ex­ce­pție, ci re­gu­la; cul­mea este că li­te­ra­tu­ra eco­no­mi­că nu prea a luat în cal­cul asta, ci a in­vo­cat con­cep­te cum­va op­ti­mis­te, de ge­nul echi­li­bru­lui pi­ețe­lor pro­pus de Adam Smith. În al doi­lea rând, stu­di­ul com­por­ta­men­tu­lui nu a luat prea în se­ri­os „Pes­cu­ti­rul de frai­eri“, pre­fe­rând să se con­cen­tre­ze pe idei care nu se prea re­gă­sesc în re­a­li­ta­te; un pre­cept co­mun în eco­no­mia com­por­ta­men­ta­lă spu­ne că oa­me­nii iau doar de­ci­zii care le ma­xi­mi­ze­a­ză pros­pe­ri­ta­tea. Or aici apre o di­fe­re­nță, cea dintre ce­ea ce oa­me­nii își do­resc re­al­men­te și ce­ea ce li se spu­ne că își do­resc. În al trei­lea rând, Aker­lof și Schil­ler vor­besc despre, și in­tro­duc în stu­di­ul eco­no­mic, po­vești­le pe care oa­me­nii și le spun lor înșiși, ace­as­ta fi­ind ide­ea care mi-a plăcut cel mai mult. Res­pec­ti­ve­le po­vești ofe­ră vi­zi­u­nea de an­sam­blu ne­ce­sa­ră ana­li­zei pes­cu­i­tu­lui de frai­eri, a mo­du­lui în care ci­ne­va este de­ter­mi­nat să ia o de­ci­zie în be­ne­fi­ci­ul

Cpes­cu­i­to­ru­lui și nu pentru pro­pri­ul câștig. Nu pot încheia ace­as­tă cro­ni­că fă­ră să in­voc un ma­re per­so­naj adus în prim-plan de cei doi eco­no­miști, este vor­ba de „mai­muțe­le care stau pe ume­rii oa­me­ni­lor“și care își im­pun de cele mai mul­te ori pro­pri­i­le pre­fe­ri­nțe în de­tri­men­tul ne­voi­lor re­a­le ale aces­to­ra. „Pu­tem con­ce­pe eco­no­mia noas­tră ca și cum cu toții am avea niște mai­muțe pe umăr atunci când mer­gem la cum­pă­ră­turi și când luăm de­ci­zii eco­no­mi­ce. Ace­le mai­muțe de pe ume­rii noștri sunt pre­zen­te sub for­ma slă­bi­ci­u­ni­lor care au fost ex­ploa­ta­te de mult de spe­cia­liștii în mar­ke­ting. Din cau­za aces­tor ală­bi­ci­uni mul­te dintre ale­ge­ri­le noas­tre di­fe­ră de ce­ea ce do­rim re­al­men­te sau, într-o for­mu­la­re alter­na­ti­vă, di­fe­ră de ce­ea ce este be­ne­fic pentru noi. În ge­ne­ral nu sun­tem co­nști­e­nți de acea mai­muță de pe umăr“, spun Aker­lof și Schil­ler. Ci­tiți-le cartea și veți învăța să alun­gați, poate, mai­muța ace­ea.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.