IMPLICAŢIILE UNEI LIPSE ACUTE DE ÎNCREDERE DE CE NU SHARE-UIESC ANTREPRENORII ROMÂNI IDEILE, PROIECTELE? DE CE COMPANIILE ROMÂNEŞTI NU ADUC ÎN BOARD OAMENI DIN DIVERSE DOMENII? CUM TE PRIND, AMERICANII VORBESC DESPRE GÂNDURILE ŞI IDEILE LOR, DESPRE CUM VO

Business Magazin (Romania) - - // CIFRE -

ici­un an­tre­pre­nor american nu are o pro­ble­mă să-și împăr­tășe­as­că ide­ea de bu­si­ness cu alții, și nu-și pu­ne pro­ble­ma că ar pu­tea să-i fie fu­ra­tă, ci dim­po­tri­vă, cau­tă pă­reri, cau­tă in­ves­ti­to­rii, cau­tă fi­na­nța­re, cau­tă pe ci­ne­va care să-l su­sți­nă. Pentru acest lu­cru, este dis­pus să dea pro­cen­te din afa­ce­re. La înce­put, da­că nu are bani să-și plă­te­as­că an­ga­jații, le dă acți­uni.

La po­lul opus, noi, ro­mânii, nu share-uim ni­mic, ți­nem to­tul între cei pa­tru pe­reți și în min­tea noas­tră, cre­zând că avem cea mai mare idee din lu­me cu care vom da lo­vi­tu­ra și vom de­ve­ni mi­li­o­nari. Ve­ri­fi­căm tot tim­pul da­că por­to­fe­lul este la lo­cul lui și nu ni l-a fu­rat ci­ne­va. Așa este și în bu­si­ness și pro­ba­bil că mu­lți au drep­ta­tea lor să fa­că acest lu­cru.

Din lip­sa unei in­te­ra­cți­uni cu cei­la­lți, ți­nem ideile pentru noi, nu le pu­nem pe hârtie într-un con­cept, ide­ea de afa­ce­re nu are nici înce­put și nici sfârșit, dar sun­tem re­vol­tați că băncile nu le fi­na­nțe­a­ză, că nu avem o „pi­lă” care să ne dea un cre­dit, care să ne aju­te. Peste toa­te aces­tea, vi­ne sta­tul, care nici el nu ne aju­tă cu bani, iar frus­tra­rea este și mai mare.

În eco­no­mi­i­le care se așa­ză, se con­so­li­de­a­ză, ideile tra­diți­o­na­le au mai puțin succes, iar cele care răz­bat tre­bu­ie să fie cre­a­ti­ve, să fie altce­va, să fie con­tra tren­du­lui etc.

Nici so­ci­e­ta­tea ro­mâneas­că și nici noi nu ne aju­tăm să fim an­tre­pre­no­ria­li, să du­cem ide­ea în viața re­a­lă, să o pu­nem în apli­ca­re.

Ideile care au succes țin mai mult de de­ter­mi­na­rea an­tre­pre­no­ru­lui de­cât de altce­va. Până a fi pu­se în apli­ca­re, ele tre­bu­ie tes­ta­te în dis­cuții, la o be­re, pentru a ve­dea re­a­cția pri­e­te­ni­lor și a pi­eței înain­te de a chel­tui un ban. Aces­te pă­reri nu cos­tă și sunt cea mai bu­nă con­sul­ta­nță pe care o poa­te obți­ne ci­ne­va fără să scoa­tă mă­car un leu din bu­zu­nar.

Mu­lți urăsc ide­ea de con­cept, de a ex­pli­ca într-o pro­po­ziție ce­ea ce vrea să fa­că și un­de vrea să ajun­gă, pentru că este un lu­cru foar­te greu. Bill Ga­tes a spus că vrea să pu­nă Win­dows pe fiecare cal­cu­la­tor și pe fiecare bi­rou din ace­as­tă lu­me. Unul din­tre di­rec­to­rii exe­cu­ti­vi ai Co­ca-Co­la, Ro­ber­to Goi­zue­ta, a spus în anii ’80 că vrea ca ce­le­bra bău­tu­ră să ajun­gă în fiecare co­lț din ace­as­tă lu­me. Mark Zuc­ker­berg a vrut să fa­că un pro­dus prin care

Nstu­de­nții să in­te­ra­cți­o­ne­ze într-un cam­pus și ui­te un­de a ajuns. Vlad Crai­o­ve­a­nu, unul din­tre co­fon­da­to­rii Impact Hub, un loc un­de start-up-uri­le se pot așe­za la un bi­rou, pot in­te­ra­cți­o­na cu cei­la­lți, pot „cum­pă­ra” con­sul­ta­nță de vânzări, de mar­ke­ting aproape free, spu­ne că ro­mânii au ajuns la con­clu­zia că no­ua ge­ne­rație de an­tre­pre­nori înțe­le­ge că tre­bu­ie să se des­chi­dă, că tre­bu­ie să împăr­tășe­as­că ideile cu alții înain­te de a mer­ge mai de­par­te, cu toa­te că este un pro­ces greu care ți­ne de is­to­ria noas­tră de a ne „apă­ra” în fața dușma­ni­lor, con­cu­re­nței. Este și acesta un pro­gres, este un lu­cru pe care viața îi va de­ter­mi­na pe vi­i­to­rii an­tre­pre­nori să-l fa­că pentru a ajun­ge la fi­na­nța­re, pentru a pu­ne ide­ea în prac­ti­că.

O altă pro­ble­mă a com­pa­ni­i­lor ro­mânești, a an­tre­pre­no­ri­lor români care de­ja au un bu­si­ness pe piață este că nu cau­tă di­ver­si­fi­ca­rea de opi­nii, nu cau­tă opi­nia la­te­ra­lă, nu sunt dis­puși să plă­te­as­că pe con­sul­ta­nță de­cât da­că îi adu­ce o crește­re a vânză­ri­lor și a pro­fi­tu­lui, nu vrea să își fa­că au­di­tul pro­pri­ei afaceri pentru a ve­dea da­că pro­du­se­le mai merg sau sunt de­ja de­păși­te pentru că au venit alte­le mai noi. Când re­a­li­ze­a­ză acest lu­cru este prea târziu.

Americanii au un cult al boar­du­lui unei com­pa­nii din do­uă mo­ti­ve: ne­po­tism, res­pec­tiv de a adu­ce oameni care pot să le adu­că bu­si­ness, care pot să vi­nă cu re­lați­i­le lor, care îi pot in­tro­du­ce în anu­mi­te cer­curi, un­de nu au cum să in­tre; al doi­lea mo­tiv este de a avea di­ver­si­ta­te de opi­nii, de a ve­dea ce se întâmplă în alte domenii de ac­ti­vi­ta­te, care la prima ve­de­re nu au ni­cio le­gă­tu­ră cu bu­si­nes­sul companiei.

A-ți crea un board cu oameni din mai mul­te domenii re­pre­zen­tă cel mai ușor lu­cru și poa­te cel mai ief­tin.

Din pă­ca­te, antreprenorii români cu afaceri mij­lo­cii și mari nu fac acest lu­cru. Boar­dul com­pa­ni­i­lor lor este for­mat din nea­muri, din oameni din ace­lași sec­tor, care din pă­ca­te nu au și o pri­vi­re din alte in­dus­trii.

Da­că vrem să pro­gre­săm ca an­tre­pre­nori (nu eu, ci voi) tre­bu­ie să vă des­chi­deți, să ac­cep­tați pro­vo­ca­rea dis­cuți­i­lor și a altor pă­reri pentru a tes­ta piața. Bi­neînțe­les că 99% vor spu­ne că ide­ea voas­tră nu va mer­ge și unii vor adu­ce ar­gu­men­te. Dar poa­te acel 1% vă va de­ter­mi­na să mer­geți mai de­par­te și să „fu­rați” din pă­re­ri­le alto­ra când con­stru­iți pro­du­sul și-l pu­neți pe piață.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.