REACŢIE LA TRĂDARE CLIENŢII SUNT PENTRU COMPANII DOAR CIFRE SECI ÎN TABELE SAU POWERPOINT-URI, IAR IMAGINEA ZUGRĂVITĂ ÎN RECLAME DIFERĂ RADICAL. CUM TE PO­ŢI PROTEJA CÂND CEI ÎN CARE AI AVUT ÎNCREDERE, CUCERINDU-ŢI SUFLETUL ŞI BANII, TE TRĂDEAZĂ?

Business Magazin (Romania) - - // CIFRE -

ie­ca­re din­tre noi a cum­pă­rat un pro­dus sau un ser­vi­ciu de la o anu­mi­tă com­pa­nie pentru un anu­mit mo­tiv. Pentru ne­ce­si­ta­te, pentru preț, pentru mar­că, pentru re­cla­mă, pentru cu­loa­re, pentru un vânză­tor, pentru o cu­noști­nță, pentru pro­xi­mi­ta­te etc.

De-a lun­gul ani­lor, pro­pri­e­ta­rul pro­du­su­lui sau ser­vi­ci­u­lui se schim­bă și de foar­te multe ori acest lu­cru ne pro­du­ce o sta­re de ner­vo­zi­ta­te. Spre exem­plu, am înce­put cu un de­po­zit sau un credit la o ban­că și pes­te cinci ani ne-am tre­zit că am fost „vânduți“unei alte bănci. În ca­zul unui de­po­zit, opți­u­nea de ieși­re din con­tract este sim­plă.

În ca­zul unui credit tre­bu­ie să dai banii îna­poi da­că „nu îți pla­ce de fața“no­u­lui pro­pri­e­tar al obli­gați­ei ta­le și vrei să te muți în altă par­te, o ope­rați­u­ne care este mult mai com­pli­ca­tă.

Ai înce­put cu ABN Amro, ce­le­bra ban­că olan­de­ză pe care mu­lți cli­e­nți din România o re­gre­tă și acum, și te-ai tre­zit că ești la RBS Bank, cu alte pro­ce­duri, cu alte re­gu­li, poa­te cu alți șe­fi. Între timp, nici RBS nu mai este pe piața ro­mâneas­că și ai ajuns la UniCre­dit. Ai înce­put cu Ci­ti­bank, ai cre­zut în pro­du­sul lor de credit de con­sum și ai ajuns la Raif­fei­sen. Ai înce­put cu HVB și ai ajuns la UniCre­dit. Ai înce­put cu ro­zul de la Mil­len­ni­um și au ajuns la ver­de­le de la OTP. Iar lis­ta de exem­ple poa­te con­ti­nua.

Du­re­rea este mai mare atunci când obli­gația ta, un­de ești res­tant, este vându­tă unui re­cu­pe­ra­tor de cre­di­te care te bom­bar­de­a­ză cu te­le­foa­ne. (Gu­ver­nul toc­mai a apro­bat o or­do­na­nță prin care recuperatorii nu te mai pot su­na când ești la muncă.) Da­că tre­cem la asi­gu­rări, ai înce­put cu o po­liță AXA, ce­le­brul grup fran­cez, pentru că ai cre­zut în ce­ea ce-ți spu­neau - că sunt aici pe ter­men lung - și to­tuși con­trac­tul tău a ajuns în por­to­fo­li­ul unei companii aus­tri­e­ce. Bi­ne că n-ai ajuns la Astra, care voia să cum­pe­re por­to­fo­li­ul de cli­e­nți și po­lițe strâns de fran­ce­zi în România în trei ani. Prin 2000 ai înce­put să fii cli­ent al AIG, ce­le­brul gi­gant ame­ri­can din do­me­ni­ul asi­gu­ră­ri­lor, dar între timp, după cri­ză, ai ajuns la Me­tli­fe. Să nu ui­tăm de ce­le­brul grup bri­ta­nic Avi­va, care a eșuat pe piața ro­mâneas­că. Când in­tră pe piață, fi­e­ca­re com­pa­nie dă to­tul din ea, pre­zen­tându-se în ce­le mai fru­moa­se cu­lori și cu ce­le mai bu­ne reclame care să miște ini­mi­le și crei­e­rul. Da­că sunt co­pii în cli­puri, cu atât mai bi­ne. Toți îți spun că isto­ria este de par­tea lor și că ni­mic nu s-ar pu­tea întâmpla în vi­i­tor. Iar tu cre­zi.

Cu cât sem­ne­zi mai multe ac­te, când cum­peri un pro­dus sau un ser­vi­ciu, cu atât co­nști­en­ti­ze­zi că lu­cru­ri­le sunt în re­gu­lă.

FPa­ra­gra­ful care îți spu­ne că fir­ma te poa­te vin­de se pi­er­de prin­tre ce­le­lal­te su­te de ar­ti­co­le ale con­trac­tu­lui. Vânză­to­rul se ui­tă în ochii tăi, îți zâmbește gândin­du-se mai mult la bo­nu­sul lui de­cât la ser­vi­ci­ul pe care ți l-a vândut și la de­ru­la­rea con­trac­tu­lui.

Azi este un vânză­tor aco­lo, mâi­ne poa­te să fie la con­cu­re­nță și să te su­ne să-ți spu­nă că are un pro­dus mai bun pentru ti­ne și poa­te te gândești la acest lu­cru. Adi­că el îți spu­ne că pri­mul pro­dus pe care ți l-a vândut nu este cel mai bun, ci are un altul și mai bun, care este exact ce ți se po­tri­vește. Să ve­deți când un vânză­tor ple­a­că cu ti­ne, un nu­măr și un te­le­fon din­tr-o ba­ză de da­te, la a treia com­pa­nie și te su­nă din nou pentru o întâlni­re.

Vânză­to­rii nu au su­flet, fi­e­ca­re cli­ent fi­ind doar un nu­măr și o cifră de­mo­gra­fi­că, o li­te­ră a ca­te­go­ri­ei pro­fe­si­o­na­le sau un in­ter­val sa­la­rial. Șe­fii îi între­a­bă în fi­e­ca­re zi cât au pro­dus astă­zi, o for­mu­la­re ex­trem de ci­ni­că la adre­sa cli­e­nți­lor, care sunt vă­zuți în Excel-uri și în PowerPoint-uri; imaginea diferă radical față de ce­ea ce zu­gră­vesc re­cla­me­le.

Bu­si­nes­sul e business și nu tre­bu­ie să exis­te sen­ti­men­te, așa spu­ne le­gea ca­pi­ta­lis­mu­lui. CUM TE PO­ŢI PROTEJA DE „TRĂDARE“? PO­ŢI SĂ CERI DISCOUNT ATUNCI CÂND COM­PA­NIA TE VIN­DE ALTCUIVA? ŢI-L DĂ CINEVA? DA­CĂ VREI TU SĂ IEŞI DIN­TR-UN CON­TRACT, EŞTI PENALIZAT LA SÂNGE.

Poa­te așa ar tre­bui să se ui­te și cli­e­nții când cum­pă­ră ce­va. Dar cum te poți proteja de „trădare“? Poți să ceri discount atunci când com­pa­nia te vin­de altcuiva? Ți-l dă cineva? Da­că vrei tu să ieși din­tr-un con­tract, ești penalizat la sânge. Gândiți-vă nu­mai la po­lițe­le de asi­gu­ra­re cu acu­mu­la­re. Sau cum a fost la ram­bur­sa­rea an­ti­ci­pa­tă a unor cre­di­te.

Poți să pro­tes­te­zi pe Fa­ce­book sau pe alte rețe­le de so­cia­li­za­re ma­ni­fes­tându-ți ne­mu­lțu­mi­rea că ești doar un nu­măr? Te poți du­ce la ANPC, ASF sau BNR pentru ca­zu­ri­le de ser­vi­cii fi­nan­cia­re? Ei te pro­te­je­a­ză mai greu, pentru că le­gea nu te pro­te­je­a­ză pe ti­ne, cum­pă­ră­to­rul inițial de bu­nă-cre­di­nță, care chiar ai cre­zut în ce­ea ce ți-a vândut re­cla­ma sau sim­plul agent.

Da­că fi­e­ca­re s-ar proteja într-un fel sau altul, pu­nând mai multe între­bări, ma­ni­fes­tându-și re­ti­ce­nța cu vo­ce ta­re în fața vânză­to­ru­lui și nu ul­te­ri­or, „post-mor­tem“, în dis­cuți­i­le din fa­mi­lie, da­că ai sta un pas îna­poi față de reclame, poa­te și pi­ețe­le și ju­că­to­rii ar fi mult mai cu­rați și nu ar exis­ta atât de multe tră­dări.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.