CRISTIAN HOSTIUC: Un top care tre­bu­ie să fie pe ma­sa ori­că­rui CEO

Business Magazin (Romania) - - CUPRINS - CRISTIAN HOSTIUC

STU­DI­UL DES­PRE UN­DE VOR SĂ LU­CRE­ZE STUDENȚII RO­MÂNI DU­PĂ TERMINAREA FACULTĂȚII, ASTA DA­CĂ RĂ­MÂN ÎN ȚA­RĂ, TRE­BU­IE SĂ FIE DISCUTAT CONTINUU DE CĂ­TRE PROPRIETARII ȘI DIRECTORII COM­PA­NI­I­LOR. DA­CĂ VOR CA BUSINESSUL PE CARE L-AU CON­STRU­IT SĂ AI­BĂ UN VI­I­TOR.

cum ze­ce zi­le, pe piața ro­mâneas­că a ieșit unul din­tre cele mai in­te­re­san­te to­puri din acest an: care sunt com­pa­ni­i­le un­de vor să mun­ce­as­că studenții ro­mâni. Topul ge­ne­ral și pe do­me­nii a fost re­a­li­zat de Uni­ver­sum Glo­bal, o com­pa­nie care efec­tue­a­ză de mai mu­lți ani acest studiu pe pi­ețe­le din ves­tul Eu­ro­pei. În 2016, au fă­cut acest studiu pen­tru pri­ma da­tă pen­tru România, luând în con­si­de­ra­re răs­pun­su­ri­le a 10.500 de stu­de­nți de la 46 de uni­ver­si­tăți, de la 136 de spe­cia­li­zări.

Astfel de stu­dii au mai fost fă­cu­te pe piață și de alte companii. Ori­cum, acest top tre­bu­ie să fie pe ma­sa fi­e­că­rui an­tre­pre­nor ro­mân, a fi­e­că­rui CEO, a fi­e­că­rui ma­na­ger, a fi­e­că­rui acți­o­nar sem­ni­fi­ca­tiv dintr-o com­pa­nie. Ca să nu mai spun că acest top tre­bu­ie să fie în fața fi­e­că­rui director de HR în fi­e­ca­re zi pen­tru a-l vi­sa, și zi­ua și noap­tea, timp de 365 de zi­le, până când apa­re o no­uă ediție.

Pre­zen­tul și vi­i­to­rul unei companii țin de un ase­me­nea top care ara­tă un­de vor studenții ro­mâni să se an­ga­je­ze. De­ge­a­ba ai cele mai bu­ne idei într-o com­pa­nie, ai cele mai bu­ne pla­nuri de afaceri, apro­ba­te și fi­na­nța­te de că­tre ban­că, da­că cei care vin din spa­te nu vor să lu­cre­ze la ti­ne sau cei care vin poa­te nu sunt cei mai buni, cei mai ta­len­tați, cei mai de­ter­mi­nați și chiar cei mai in­te­li­ge­nți. Plus că mu­lți stu­de­nți ro­mâni vor să ple­ce să lu­cre­ze în afa­ră.

Antre­pre­no­rii ro­mâni și com­pa­ni­i­le ro­mânești nu dau aproa­pe de­loc im­por­ta­nță aces­tor to­puri, nici să fie în ele, nici să cre­as­că în cla­sa­ment de-a lun­gul ani­lor. În Vest, câști­ga­rea unei po­ziții de la un an la altul poa­te însem­na pen­tru com­pa­nie po­si­bi­li­ta­tea de a atra­ge mai mul­te ta­len­te uma­ne. În pre­zent, exis­tă o lup­tă la cuți­te în Ame­ri­ca între băn­ci­le de in­ves­tiții și com­pa­ni­i­le din Si­li­con Val­ley pen­tru atra­ge­rea noi­lor ta­len­te. Când era boom eco­no­mic, ma­ri­le bănci ame­ri­ca­ne erau pri­ma opți­u­ne pen­tru pre­mia­nții de la Har­vard, Stan­ford sau de la ce­le­lal­te uni­ver­si­tăți ame­ri­ca­ne. Să lu­cre­zi la Gol­dman Sa­chs sau la JPMor­gan, un­de de la bun înce­put câști­gi 200.000 de do­lari pe an, era vi­sul ori­cui.

Du­pă cri­ză și du­pă ce Facebook și Google au de­venit mai im­por­tan­te de­cât băn­ci­le, pri­ma opți­u­ne a ce­lor mai buni stu­de­nți es­te să lu­cre­ze la gi­ga­nții sau start-up-uri­le din Si­li­con Val­ley, un­de lo­cu­ri­le de mun­că sunt mai cool, ha­no­ra­ce­le și „Con­ve­rșii“sunt ți­nu­ta obli­ga­to­rie, iar idei­le și proi­ec­te­le sunt dis­cu­ta­te în ce­le­bre­le ca­fe­te­rii. Acum băn­ci­le de in­ves­tiții preiau ce­ea ce ră­mâne nean­ga­jat în Si­li­con Val­ley.

În România, studenții vor să lu­cre­ze pen­tru Apple, Google și BMW, ca top trei, toa­te bran­duri in­ter­nați­o­na­le. Din­tre

Acom­pa­ni­i­le ro­mânești, studenții ro­mâni au bi­fat Da­cia, OMV Petrom și Ban­ca Tran­sil­va­nia. Opți­u­nea stu­de­nți­lor ro­mâni nu cred că es­te întâmplă­toa­re. Apple, Google și BMW sunt bran­duri de top, iar să lu­cre­zi aco­lo ți­ne de sta­tut și de mo­dul în care te pre­zi­nți în fața pri­e­te­ni­lor. Es­te ce­va să spui la be­re că lu­cre­zi la BMW, chiar și vânză­tor într-un show­room, și altce­va că lu­cre­zi la Ră­dă­cini, unul din­tre cei mai im­por­ta­nți dealeri auto. De ase­me­nea, da­că spui că lu­cre­zi în fa­bri­că la BMW sau la Mercedes, es­te altce­va de­cât da­că ești la Da­cia sau Re­nault.

Ca să nu mai vor­bim de Apple și Google. Cu toa­te că ești unul din­tre cei 100.000 de an­ga­jați ai ce­le­bre­lor bran­duri, acest lu­cru con­te­a­ză mult mai mult de­cât un sa­la­riu mai ma­re și o po­ziție mai bu­nă, de pil­dă, la Allvi­ew în Brașov. Com­pa­ni­i­le ro­mânești se plâng că nu gă­sesc an­ga­jați, că ni­meni nu mai vi­ne să mun­ce­as­că și da­că vi­ne ci­ne­va, es­te slab pre­gă­tit, ple­a­că devreme aca­să și ce­re sa­la­riu de la 1.000 de eu­ro în sus; fă­ră să știe ni­mic, are pre­te­nții mari.

Pre­ze­nța sau nu într-un ase­me­nea top, indiferent de po­ziție, ți­ne de o strategie pe care tre­bu­ie să o ai zi de zi de a asi­gu­ra di­rec­to­ri­lor și până la ur­mă acți­o­na­ru­lui fo­rță de mun­că ta­len­ta­tă care să-și do­re­as­că să vi­nă la job și să „miște“proi­ec­te­le. Pen­tru acest lu­cru, com­pa­ni­i­le și directorii tre­bu­ie să fie pre­ze­nți zil­nic, să co­mu­ni­ce cu studenții, cu pu­bli­cul, cu cli­e­nții lor, să schim­be in­te­ri­oa­re­le din companii, să adu­că cu­loa­re, să-și îmbu­nă­tățe­as­că ima­gi­nea pu­bli­că, să-și dez­vă­lu­ie sa­la­ri­i­le pen­tru a atra­ge ate­nția stu­de­nți­lor.

Nu te poți ba­te cu Apple, Google, Ora­cle, IBM, Sam­sung, BMW sau Mercedes, cu bran­du­ri­le lor, de care au gri­jă de ani de zi­le, dar te poți ba­te cu alte ar­me, de ghe­ri­lă, în pri­vi­nța co­mu­ni­că­rii, în pri­vi­nța ni­ve­lu­lui de sa­la­ri­za­re, în pri­vi­nța proi­ec­te­lor pe care studenții le pot fa­ce.

Acest lu­cru nu ca­de nu­mai în res­pon­sa­bi­li­ta­tea ce­lor de la re­sur­se uma­ne, ci în pri­mul rând în res­pon­sa­bi­li­ta­tea CEO-ului com­pa­ni­ei și acți­o­na­ru­lui. Ei tre­bu­ie să ur­mă­re­as­că zi de zi cum es­te per­ce­pu­tă com­pa­nia în spați­ul pu­blic, pe Facebook, pe Google, în lo­cu­ri­le un­de sunt pre­ze­nți studenții.

Când proprietarii unor companii se plâng că nu are ci­ne să le con­du­că businessul, ar tre­bui să se gânde­as­că ce au fă­cut ani de zi­le pen­tru a atra­ge ta­len­te­le, pen­tru a des­co­peri noi oa­meni, pen­tru a-i pre­gă­ti să fie li­deri, pen­tru a-i învăța la fața lo­cu­lui cum se con­du­ce o com­pa­nie. Cei mai mu­lți din­tre proprietarii ro­mâni nu și-au bă­tut ca­pul cu acest lu­cru, pe ide­ea că „sunt

100 ca ti­ne care aște­ap­tă la ușă să fie di­rec­tori“. Până să fie „100 la ușă“, ar tre­bui să va­dă da­că fir­ma și bran­dul lor se află în topul pre­fe­ri­nțe­lor stu­de­nți­lor, ale oa­me­ni­lor din piață, ale ce­lor din con­cu­re­nță de a lu­cra pen­tru ei.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.