INTERNAŢIONAL: Tu­riş­tii, boala des­ti­na­ţi­i­lor turistice

Business Magazin (Romania) - - CUPRINS - De GEORGIANA CĂLIN

CITY BREAK-URI­LE AU DE­VENIT UN HOBBY VERITABIL PEN­TRU MULĂI EUROPENI ŞI NU NU­MAI. ÎNSŢ ODATŢ CU NUMŢRUL TOT MAI MA­RE DE TURIŞTI S-A FOR­MAT UN NOU CU­RENT: LOCUITORI DIN ORAŞE PRE­CUM BERLIN, PRA­GA SAU BARCELONA SE REVOLTŢ, PEN­TRU CŢ VOR SŢ ”RESPIRE„ CULTURŢ LOCALŢ. CU LOCALNICI SUFOCAĂI ŞI DERANJAĂI DE HOARDELE DE TURIŞTI, PROTESTELE DIN MA­RI­LE ORAŞE STAU SŢ EXPLODEZE DIN CLIPŢ ÎN CLIPŢ.

Sunt mul­te mo­da­li­tăți de a fa­ce o im­pre­sie proas­tă într-o ța­ră străi­nă, iar Mar­tin, un tip de 24 de ani din Ca­li­for­nia, a ales una din­tre me­to­de­le cu cele mai mari șan­se de a-i su­pă­ra pe lo­cal­ni­cii orașe­lor vi­zi­ta­te. Tână­rul mi­li­tar ame­ri­can, ma­re iu­bi­tor de dis­tra­cție, și-a pro­pus să co­lin­de Eu­ro­pa și a por­nit la drum înar­mat doar cu re­cen­zii foar­te bu­ne. Așa­dar, nu a stat pe gânduri, ci a pe­tre­cut pe stră­zi­le din Barcelona, într-un apar­ta­ment de va­ca­nță din Ibi­za și pe un iaht de un­de mu­zi­ca ră­su­na în noap­te. A do­ua zi di­mi­neața are de gând să ple­ce la Pra­ga, dar mai întâi vrea să-și fa­că drum și prin Berlin, pen­tru a par­ti­ci­pa la fai­moa­sa pe­tre­ce­re de băut dintr-un club în altul – Original Berlin Pub Crawl. Mar­tin, care poar­tă încă­lțări cu lu­mini in­ter­mi­ten­te, a băut de­ja pa­tru beri și do­uă sho­turi de te­qu­i­la pen­tru a prin­de cu­raj. Original Berlin Pub Crawl es­te un fel de ex­cur­sie cu ghid în trei pub-uri și un club, un­de se tes­te­a­ză di­ver­se­le ti­puri de bău­turi spe­ci­fi­ce. The Pub Crawl înce­pe în fi­e­ca­re se­a­ră la ora 10 la un hos­tel de lângă Ale­xan­der­platz, un­de par­ti­ci­pa­nții își fac încăl­zi­rea – pri­mesc câte un shot de li­chi­or gra­tis pen­tru fi­e­ca­re be­re sau coc­ktail pe care îl be­au. În al doi­lea pub dis­tra­cția tre­ce la ni­ve­lul ur­mă­tor: pe­tre­că­reții își toar­nă al­cool de men­tă din sti­clă di­rect în gu­ră. Orga­ni­za­to­rul, un om de afaceri ir­lan­dez sta­bi­lit în Berlin, ofe­ră astfel de tu­ruri în alte 12 orașe eu­ro­pe­ne. Gru­pul es­te re­la­tiv mic în zi­ua respectivă; mic însem­nă totuși în jur de 80 de per­soa­ne, iar în we­e­ken­duri nu­mă­rul lor crește ver­ti­gi­nos, de­pășind 200 de ama­tori de astfel de dis­tra­cții. Prin­tre aceștia se nu­mă­ră bri­ta­nici mi­nori care be­au vod­că ief­ti­nă în tim­pul de­pla­să­rii de la un pub la altul, ame­ri­cani încântați de fap­tul că al­coo­lul pe stră­zi es­te per­mis în Eu­ro­pa și trei ger­mani ta­tuați din Sa­xo­nia care fac con­curs de râgâit. Aju­nși în me­trou, gru­pul se află în cea mai bu­nă for­mă, iar „Olé, Olé, Olé“es­te cea mai ino­fen­si­vă me­lo­die pe care o in­ter­pre­te­a­ză; se poa­te spu­ne că su­por­te­rii de fot­bal sunt îngeri în com­pa­rație cu acești oa­meni. Astfel de eveni­men­te ci­men­te­a­ză re­pu­tația de oraș al pe­tre­ce­rii pen­tru Berlin, iar în ace­lași timp îi de­te­ri­o­re­a­ză ima­gi­nea. „Exact ge­nul aces­ta de ac­ti­vi­tăți nu ni le do­rim. Es­te un coșmar“, spu­ne Bur­khard Ki­e­ker, șe­ful tu­ris­mu­lui din Berlin. În ge­ne­ral es­te foar­te greu să te înțe­le­gi cu turiștii, iar de când ex­cur­si­i­le spre des­ti­nații mai apro­pia­te sau mai înde­păr­ta­te au de­venit o dis­tra­cție nați­o­na­lă, lo­cu­i­to­rii din toa­te orașe­le po­pu­la­re se plâng de lip­sa de os­pi­ta­li­ta­te din zo­ne­le în care lo­cu­i­esc, ten­di­nță care a de­venit din ce în ce mai ac­cen­tua­tă. Afa­ce­ri­le orașe­lor cu astfel de tu­riști sunt înflo­ri­toa­re, din Asia, în Ame­ri­ca de Sud, chiar și Eu­ro­pa,

un­de nu­mă­rul tu­riști­lor a cres­cut cu aproa­pe 40% din 2005 până în 2014. Orașe­le ger­ma­ne pre­cum München au înre­gis­trat chiar și mai mu­lți tu­riști în ace­as­tă pe­ri­oa­dă, iar une­le companii, pre­cum re­tai­le­rul de ca­fea Tchi­bo sau dis­co­un­te­rul ali­men­tar Aldi, și-au cres­cut afa­ce­ri­le da­to­ri­tă tur­si­mu­lui. Pro­mo­va­rea es­te suți­nu­tă și de companii pre­cum Air­bnb, care pu­ne la dis­po­ziție ca­zări într-o piață de­ja su­pra­sa­tu­ra­tă. Spre exem­plu, nu­mă­rul de spații un­de un tu­rist poa­te să se ca­ze­ze es­te foar­te ma­re în Pa­ris, un­de apar­ta­men­te­le dis­po­ni­bi­le spo­resc cu aproa­pe 50% nu­mă­rul de lo­curi de ca­za­re față de hoteluri.

Lu­cru­ri­le se mișcă: pen­tru in­dus­tria tu­ris­mu­lui, pen­tru că­lă­tori și pen­tru fur­ni­zo­rii de lo­cu­i­nțe.

Dar lo­cal­ni­cii sunt in­tri­gați, mai ales în orașe­le eu­ro­pe­ne dens po­pu­la­te, aco­lo un­de atra­cți­i­le sunt ade­sea con­cen­tra­te într-o zo­nă de câți­va ki­lo­me­tri pă­trați, de pil­dă în Barcelona, Pra­ga și Sal­zburg. Des­ti­nați­i­le turistice re­simt mu­lți­mi­le de tu­riști ca pe o boa­lă; re­zi­de­nții fug din ace­le zo­ne, iar mi­ci­le afaceri, cum ar fi bru­tă­ri­i­le sau di­ver­se­le ma­ga­zi­ne ali­men­ta­re, dis­par oda­tă cu ei, fi­ind înlo­cu­i­te cu ma­ga­zi­ne de su­veni­ruri și spații de schimb va­lu­tar. Car­ti­e­re din cen­trul orașu­lui au de­venit din ce în ce mai pus­tii. Ce­ea ce pre­ves­tea scri­i­to­rul ger­man Hans Mag­nus Enzen­sber­ger în ur­mă cu

60 de ani în tra­ta­tul său „O te­o­rie a tu­ris­mu­lui“pa­re să se ade­ve­re­as­că; el su­sți­nea că turiștii, prin sim­pla lor pre­ze­nță, ame­ni­nță și dis­trug exact ce­ea ce cau­tă, adi­că ori­gi­na­li­ta­tea și cu­loa­rea lo­ca­lă. Vi­zi­ta­to­rul cau­tă tot tim­pul no­u­ta­tea, sen­zații tari și atra­cții, iar când ajun­ge la des­ti­nație îi ia din pu­ri­ta­tea sa, din mis­ter, și o co­mer­cia­li­ze­a­ză. Aces­ta es­te mo­ti­vul pen­tru care tu­ris­tul se află me­reu în cău­ta­re de des­ti­nații ne­cu­nos­cu­te. Un exem­plu con­clu­dent es­te Ve­neția, un oraș care și-a pi­er­dut ma­gia. Din 1980, po­pu­lația a scăzut de la 120.000 la doar 60.000. În schimb, 80.000 de tu­riști in­di­vi­dua­li și na­ve de croa­zi­e­ră vi­zi­te­a­ză orașul zil­nic. „Ve­neția a fost în ma­re par­te «mu­mi­fi­ca­tă» și tran­sfor­ma­tă într-un pei­saj al unei că­rți poșta­le în mișca­re“, a scris pu­bli­cația Fran­kfur­ter Allge­mei­ne Zei­tung.

Pen­tru a-și pro­te­ja orașul de la o soar­tă si­mi­la­ră, lo­cu­i­to­rii din orașe­le eu­ro­pe­ne se răz­vră­tesc. Cei mai ho­tă­râți sunt cei din Barcelona, un­de boo­mul tu­ris­tic a înce­put oda­tă cu Jo­cu­ri­le Olim­pi­ce din 1992. Ca­pi­ta­la re­gi­u­nii Ca­ta­lo­nia s-a rein­ven­tat pen­tru eveni­men­tul glo­bal, ur­ba­niștii și ar­hi­te­cții au con­stru­it clă­diri fu­tu­ris­te și o pla­jă lun­gă de ni­sip care a tran­sfor­mat co­mu­ni­ta­tea de pes­cu­it Bar­ce­lo­ne­ta într-un loc de joa­că. Pen­tru a atra­ge vi­zi­ta­to­rii, res­tau­ran­te­le de pe fa­le­ze și din cen­tru au afișe cu ima­gi­ni­le îmbi­e­toa­re și ne­oa­ne aprin­se. Însă, din­co­lo de pla­jă, pe stră­zi­le îngus­te ale Bar­ce­lo­ne­tei, lo­cu­i­to­rii pro­tes­te­a­ză împo­tri­va mu­lți­mi­lor de tu­riști agățând la fe­res­tre ste­a­gu­ri­le dis­tric­tu­lui lor, ima­gini ale unei bărci cu pânze și un far pe un fond gal­ben-al­bas­tru; la tot pa­sul pot fi vă­zu­te ban­ne­re cu slo­ga­nuri pre­cum: „Nu avem apar­ta­men­te pen­tru tu­riști!“. Au exis­tat de­mon­strații re­pe­ta­te de-a lun­gul ani­lor, înce­pând cu anul 2014, du­pă ce trei tu­riști ita­li­eni dez­bră­cați s-au plim­bat prin­tr-un su­per­mar­ket, bă­nu­in­du-se atunci că erau ca­zați în apar­ta­men­te de va­ca­nță.

Dar lo­cal­ni­cii trag spe­ra­nțe, ali­men­ta­te de oa­meni pre­cum Ada Co­lau, o fe­meie în vârstă de 42 de ani, care a do­bândit o re­pu­tație de ac­ti­vis­tă în co­mu­ni­ta­tea în care lo­cu­i­ește. A fost ale­a­să pri­mar al Bar­ce­lo­nei de mai bi­ne de un an, iar tu­ris­mul se află pe lo­cul frun­taș al lis­tei cu pro­ble­me de re­zol­vat; le-a pro­mis ce­tățe­ni­lor să le re­câști­ge orașul. „În cen­trul is­to­ric, nu­mă­rul de pa­turi turistice es­te acum de trei ori mai ma­re de­cât nu­mă­rul de locuitori“, spu­ne Co­lau. „Fe­no­me­nul ame­ni­nță

iden­ti­ta­tea lo­ca­lă. Da­că vre­au să mă întâlnesc cu ci­ne­va la un pub din apro­pi­e­re, es­te di­fi­cil de gă­sit o lo­cație care să re­flec­te at­mos­fe­ra lo­ca­lă. Cele mai mul­te sunt acum lo­curi fă­ră niciun ca­rac­ter pro­priu“, adau­gă ea. De ase­me­nea, din punctul de ve­de­re al edi­lu­lui, turiștii au de­venit un ade­vă­rat cal­var și pen­tru La Ram­bla, o stra­dă a Bar­ce­lo­nei împrej­mu­i­tă de co­paci, una din­tre cele mai in­te­re­san­te atra­cții ale orașu­lui. „Obișnu­iam să mă plimb aco­lo cu fa­mi­lia, dar acum și eu și lo­cal­ni­cii evi­tăm acea zo­nă, fi­in­dcă e su­fo­ca­tă de tu­riști. Mii de oa­meni trăi­esc de-a lun­gul La Ram­bla și câte­va mi­li­oa­ne de tu­riști li se ală­tu­ră în fi­e­ca­re an. E in­cre­di­bil“, spu­ne Co­lau. Așa­dar, orașul a înce­put să or­ga­ni­ze­ze eveni­men­te pen­tru locuitori pen­tru a le con­so­li­da co­e­zi­u­nea și a-i de­ter­mi­na să re­nu­nțe la de­ci­zia de a se mu­ta.

Su­sți­nă­to­rii o văd pe Co­lau ca pe răz­bu­nă­toa­rea ce­lor opri­mați, însă cei care fac bani din tu­rism o urăsc. La scurt timp du­pă pre­lua­rea man­da­tu­lui, Co­lau a im­pus o li­mi­ta­re de până la 30 de proi­ec­te ho­te­li­e­re pla­ni­fi­ca­te. De ase­me­nea, orașul a fost pus sub aștep­ta­re în le­gă­tu­ră cu eli­be­ra­rea au­to­ri­zați­i­lor pen­tru noi apar­ta­men­te turistice. Enri­que Alcánta­ra, în vârstă de

42 de ani, refuză să ac­cep­te de­ci­zi­i­le pri­mă­riței, el fi­ind preșe­din­te­le Apar­tur, aso­ciație de pro­pri­e­tari ce fur­ni­ze­a­ză apro­xi­ma­tiv 7.000 din cele 10.000 de apar­ta­men­te de va­ca­nță care sunt închi­ria­te ofi­cial tu­riști­lor în Barcelona. Exis­tă, pro­ba­bil, cu câte­va mii mai mul­te da­că am in­clu­de apar­ta­men­te­le fo­lo­si­te ile­gal în acest scop, însă Alcánta­ra ți­ne să me­nți­o­ne­ze că el nu are ni­mic de-a fa­ce aceștia. „Noi sun­tem vic­ti­me“, spu­ne o per­soa­nă din aso­ciație la întâlni­rea cu pri­ma­rul pen­tru a dis­cu­ta acest su­bi­ect. Omul, care a închi­riat apar­ta­men­te tu­riști­lor de ani de zi­le, stri­gă cât să-l au­dă toa­tă încă­pe­rea: „Ți­neți cont de fap­tul că tu­ris­mul re­pre­zin­tă 13% din veni­tu­ri­le Bar­ce­lo­nei!“.

În anii 1950, când Enzen­sber­ger a scris eseul des­pre ese­nța tu­ris­mu­lui, ex­cur­si­i­le de câte­va zi­le în orașe eu­ro­pe­ne erau încă apa­na­jul cla­sei de sus. Vi­zi­ta­to­rii so­se­au cu mași­na sau cu tre­nul, doar câți­va per­mițându-și să zboa­re. Pe atunci, turiștii erau in­te­re­sați, în prin­ci­pal, să va­dă di­ver­se­le obiective cul­tu­ra­le și ar­hi­tec­tu­ra­le no­ta­bi­le, iar cum­pă­ră­tu­ri­le și dis­tra­cți­i­le ce in­clu­de­au al­coo­lul erau se­cun­da­re. Tu­ris­mul de oraș a de­venit un fe­no­men de ma­să în anii 1980, când crește­rea veni­tu­ri­lor a dus la for­ma­rea unei noi ten­di­nțe, ace­ea de a că­lă­tori și în afa­ra va­ca­nței anua­le la pla­jă sau la mun­te. Noi companii ae­ri­e­ne, cum ar fi Rya­nair și Ea­sy­jet, au înce­put să re­vo­luți­o­ne­ze aviația, stârnind fu­ria li­ni­i­lor ae­ri­e­ne tra­diți­o­na­le. Bi­le­te­le au de­venit dis­po­ni­bi­le la prețuri mo­di­ce, iar mișca­rea com­pa­ni­i­lor ae­ri­e­ne cu dis­co­unt au adus noi gru­puri de cli­e­nți - în special ti­neri - pen­tru hoteluri sau pen­si­uni. Dintr-o da­tă ba­nii de bu­zu­nar au fost, mai mult ca ori­când, su­fi­ci­e­nți pen­tru a se plim­ba în des­ti­nații din ce în ce mai înde­păr­ta­te de ca­să. Astă­zi, com­pa­ni­i­le ae­ri­e­ne ce ofe­ră dis­co­un­turi dețin o co­tă de piață de 40% din sec­to­rul aviați­ei în Eu­ro­pa, nu­măr care ar ur­ma să cre­as­că sem­ni­fi­ca­tiv. Acest lu­cru a de­ter­mi­nat companii mari pre­cum Luf­than­sa să-și cre­e­ze pro­pri­ul brand ief­tin, Eu­ro­win­gs, de­oa­re­ce nu-și per­mi­te să piar­dă acest seg­ment im­por­tant de cli­e­nți.

Com­pa­ni­i­le de tu­rism au re­cu­nos­cut însă că tu­ris­mul de oraș tre­bu­ie con­tro­lat mai efi­ci­ent. Li­der pe piața europeană, TUI fa­ce pu­bli­ci­ta­te pen­tru noi des­ti­nații, toc­mai pen­tru a împi­e­di­ca lo­cu­ri­le de­ja po­pu­la­re să de­vi­nă prea aglo­me­ra­te. De exem­plu, ca o alternativă la Du­brov­nik, în Croația, TUI ofe­ră acum ex­cur­sii la Ko­tor, în ța­ra ve­ci­nă, Mun­te­ne­gru. De ase­me­nea, în loc de Amster­dam, care fun­cți­o­nea­ză la ca­pa­ci­ta­te ma­xi­mă, com­pa­nia atra­ge oamenii spre Rot­ter­dam. În cele din ur­mă, orașe­le sunt ca oamenii – une­le pur și sim­plu sunt mai po­pu­la­re de­cât alte­le. Însă, în ca­zul în care iu­bi­rea de­vi­ne ob­se­si­vă și apă­să­toa­re, e tim­pul pen­tru o schim­ba­re ra­di­ca­lă; exact ce­ea ce au de gând să fa­că ma­ri­le orașe turistice.

PRA­GA

Su­pra­nu­mit i ”Ora ul ce­lor o sut de tur­le„, Pra­ga are ca prin­ci­pa­le obiective turistice po­dul Char­les, pia a ve­chi­u­lui ora sau cas­te­lul Pra­ga.

VENEŞIA încânt turi tii cu obiective pre­cum Pa­la­tul Do­gi­lor, Ba­si­li­ca i Pia a San Mar­co sau Ma­re­le Ca­nal.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.