CÂND AN­GA­JE­ZI PE BA­ZĂ DE FE­E­LING ŞI CÂND ÎNCE­PI SĂ RE­CRU­TE­ZI PE BA­ZĂ DE PRO­CE­DURI RECI?

Business Magazin (Romania) - - EDITORIAL - CRISTIAN HOSTIUC

PRIN­CI­PA­LA PRO­BLE­MĂ DIN RO­MÂNIA PEN­TRU COM­PA­NII, DIN­CO­LO DE CASH, VÂNZĂRI, FISC ETC., ES­TE LE­GA­TĂ DE RE­SUR­SE UMA­NE. BAZINUL DE OA­MENI A SECAT PE NEAŞTEPTATE, IAR CE­EA CE ÎNAIN­TE ERA O FORMALITATE, ACUM A DE­VENIT UN COŞMAR.

oar­te mu­lți pa­troni se ra­por­te­a­ză la tim­pu­ri­le ac­tua­le ui­tându-se în tre­cut, acum 10 sau 20 de ani, când au înce­put businessul; pe-atunci an­ga­jații erau bi­ne pre­gă­tiți, ave­au școa­lă, mun­ce­au 25 de ore din 24, își dă­de­au su­fle­tul pen­tru fir­mă. În acest mo­ment, no­ua ge­ne­rație, pe lângă fap­tul că nu știe ni­mic, mai vrea și un sa­la­riu ma­re la înce­put, mași­nă, lap­top și doar opt ore la mun­că. De re­zul­ta­te, vânzări, nici nu se pu­ne pro­ble­ma; piața es­te de vi­nă, oa­me­nii nu mai au bani, deci nu mai cum­pă­ră, con­cu­re­nța dă în prețuri, ca să ne scoa­tă de pe piață.

Tim­pu­ri­le sunt to­tal di­fe­ri­te, iar mu­lți pro­pri­e­tari, directori, înțe­leg greu acest lu­cru. Când înce­pi o afa­ce­re, an­ga­ja­rea se fa­ce pe fe­e­ling, pe pri­e­te­nie, pe do­ri­nța de a ajun­ge ma­re, pe ener­gia de a fa­ce lu­cruri și pe de­ter­mi­na­rea de a mu­ta mu­nții.

La primele an­ga­jări con­te­a­ză in­stinc­tul și un di­rec­tor sau un an­tre­pre­nor nu se gândește la eșec, deci es­te mult mai liber în a ac­cep­ta oa­meni cu greșe­li­le lor.

Oda­tă ce businessul crește, iar în joc sunt mult mai mu­lți bani, an­tre­pre­no­rii ac­cep­tă mai puți­ne greșe­li, sunt mai mof­tu­roși în se­le­cția oa­me­ni­lor și de mul­te ori eșue­a­ză în a-și gă­si no­ua ge­ne­rație de fo­rță de mun­că, înce­pând de la primele po­ziții și până la ce­le de top.

De ase­me­nea, pe mă­su­ră ce o com­pa­nie se ex­tin­de și are ne­voie de tot mai mu­lți oa­meni, an­ga­jă­ri­le încep să se fa­că pe pro­ce­duri, pe sis­te­me, pe ches­ti­o­na­re, pe tes­te și mai puțin pe in­stinct. Din do­ri­nța de a nu greși, în pri­mul rând a ce­lor de la HR, tes­te­le încep să ți­nă locul fle­ru­lui și de ace­ea se schim­bă pro­po­rția între „oa­meni buni și oa­meni sla­bi“.

La înce­pu­tul unui bu­si­ness, când afa­ce­ri­le sunt con­du­se de ener­gie, de­ter­mi­na­re, încer­ca­re, do­ri­nța de a reuși și mai puțin de Po­we­rPoint sau de stu­dii de piață, ca­re ara­tă niște ci­fre seci și reci, pro­po­rția gă­si­rii unor oa­meni buni es­te mult mai ri­di­ca­tă, poa­te spre 70%.

Oda­tă cu bi­ro­cra­ti­za­rea unei com­pa­nii, cu dez­vol­ta­rea de­par­ta­men­te­lor de HR, ace­as­tă pro­po­rție înce­pe să se schim­be și gă­si­rea unor oa­meni buni de­vi­ne mult mai di­fi­ci­lă. Un test, un ches­ti­o­nar nu pot înlo­cui de­ter­mi­na­rea și nici gă­si­rea unei so­luții cre­a­ti­ve de pe o zi pe alta ca­re să re­zol­ve o pro­ble­mă în com­pa­nie.

FDu­pă do­uă de­ce­nii de ca­pi­ta­lism, de piață vir­gi­nă, com­pa­ni­i­le, în special ce­le ro­mânești, se con­frun­tă cu schim­bul de ge­ne­rații, un schimb pe ca­re nu-l mai gă­sesc com­pa­ra­tiv cu oa­me­nii cu ca­re au înce­put businessul. De aici înce­pe o între­a­gă frus­tra­re an­tre­pre­no­ria­lă, mai ales că sa­la­ri­i­le sunt mult mai mari de­cât acum 10-20 de ani, dar, în schimb, re­zul­ta­te­le sunt mai sla­be.

Da­că pro­pri­e­ta­rii vor să gă­se­as­că an­ga­jați, directori du­pă chi­pul și ase­mă­na­rea lor, lu­cru­ri­le se com­pli­că și mai mult. Când au înce­put ei businessul, nu ave­au cu ce și cu ci­ne să se com­pa­re. Acum au, și de ace­ea de­vin mult mai pre­te­nți­oși în cri­te­ri­i­le de an­ga­ja­re. De mul­te ori re­nu­nță la a pre­da conducerea zil­ni­că a afa­ce­rii, con­si­de­rând că nu exis­tă ci­ne­va ca­re să știe mai bi­ne businessul de­cât ei. Es­te ade­vă­rat, dar ace­as­tă decizie poa­te fi cu dus și întors.

Da­că ne ui­tăm la ni­vel in­ter­nați­o­nal, ac­tua­le­le mul­ti­nați­o­na­le au reușit să fa­că acest schimb, de la fon­da­tori

RO­MÂNIA NU A REUŞIT SĂ-ŞI CRE­E­ZE O CULTURĂ DE CORPORAŢII, O GENERAŢIE DE DIRECTORI PEN­TRU FIR­ME­LE ROMÂNEŞTI AN­TRE­PRE­NO­RIA­LE.

la ma­na­geri și câte­o­da­tă chiar mai bi­ne.

Nea­vând exer­ciți­ul is­to­ri­ei de ge­ne­rații în bu­si­ness, o bu­nă par­te din an­tre­pre­no­rii ro­mâni nu au cui să pre­dea afa­ce­ri­le și să se sim­tă cât de cât con­for­ta­bil că aces­tea nu se duc apoi de râpă. Din acest mo­tiv, mu­lți ajung chiar să-și vândă businessul.

Ro­mânia nu a reușit să-și cre­e­ze o cultură de cor­po­rații, o ge­ne­rație de directori pen­tru fir­me­le ro­mânești an­tre­pre­no­ria­le. Exis­tă o ge­ne­rație de directori în mul­ti­nați­o­na­le, dar mu­lți din­tre ei eșue­a­ză când sunt re­cru­tați în com­pa­ni­i­le ro­mânești, un­de exis­tă o altă cultură, un­de de­ci­zi­i­le sunt lua­te pe in­stinct și mai puțin pe o or­ga­ni­za­re in­ter­nă sau o vi­zi­u­ne stra­te­gi­că ur­mă­ri­tă zi de zi.

Fle­rul tre­bu­ie cor­po­ra­ti­zat, dar tre­bu­ie să înce­a­pă de un­de­va.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.