CÂT AȚI VREA SĂ CÂȘTI­GAȚI CA MICI AN­TRE­PRE­NORI?

Business Magazin (Romania) - - EDITORIAL - CRISTIAN HOSTIUC

DE FOAR­TE MUL­TE ORI AUZIȚI PRIN­TRE PRI­E­TE­NII VOȘTRI AFIRMAȚIA CĂ DA­CĂ AR GĂ­SI, AR AVEA UN BU­SI­NESS, O AFA­CE­RE CA­RE SĂ LE ADU­CĂ 3.000 – 5.000 DE EU­RO PE LU­NĂ, AR LĂSA JO­BUL PE CA­RE ÎL AU ȘI AR DE­VE­NI AN­TRE­PRE­NORI.

u foar­te mu­lți visează re­a­list la mai mult, întru­cât și idei­le lor se învârt în ju­rul a fă­cut pră­ji­turi, gem, li­vrări, flori, hai­ne, pan­to­fi, ro­chii, tri­co­uri, ge­nți, bi­ju­te­rii, ce­va cas­nic ca­re să nu ne­ce­si­te in­ves­tiții sau un risc ma­re.

Aproa­pe toți cred că pen­tru a ajun­ge la un câștig de pes­te 100.000 de eu­ro pe an, în mână, îți tre­bu­ie re­lații, des­chi­de­rea unor uși, con­trac­te cu sta­tul, bu­si­ness cu mul­ti­nați­o­na­le­le.

Iar pen­tru 1 mi­li­on de eu­ro îți tre­bu­ie toa­te la un loc, în timp ce piața es­te într-un fel sau altul de­ja ocu­pa­tă.

Ro­mânia are în acest mo­ment 600.000 de com­pa­nii din 660.000 ca­re au între 0 și 9 an­ga­jați, unde s-ar înca­dra cei ca­re as­pi­ră să devină mici an­tre­pre­nori. La po­lul opus, nu­mai 1.877 de com­pa­nii au pes­te 250 de an­ga­jați.

Mu­lți ca­re visează să devină an­tre­pre­nori, dar ca­re lu­cre­a­ză de­ja de mu­lți ani în com­pa­nii nu visează ca pro­pri­i­le lor afaceri să ai­bă su­te de an­ga­jați, pen­tru că sunt greu de gestionat.

Ei văd cu ochii lor cât es­te de greu în bu­si­ness, cât es­te de greu pen­tru un an­tre­pre­nor să fa­că afaceri, să obți­nă co­men­zi, să re­cu­pe­re­ze ba­nii din piață, să an­ga­je­ze oa­meni, ca­re să vi­nă la mun­că, să plă­te­as­că sa­la­rii și ta­xe la stat, plus TVA-ul pe 25 ale lu­nii.

Nu sunt mu­lți români ca­re vor să riște să-și cre­as­că bu­si­nes­sul din­co­lo de câte­va zeci, cel mult su­te de mii de eu­ro pe an pen­tru că fri­ca de eșec, de fa­li­ment es­te mult mai pu­ter­ni­că de­cât un even­tual suc­ces, ca­re să vi­nă la pa­chet cu șan­sa de a de­ve­ni mi­li­o­nar, întâi în lei, apoi în eu­ro.

Cei din IT mai visează să dea lo­vi­tu­ra cu un pro­dus ca­re să fie cumpărat de un gi­gant mon­dial, dar în viața de zi cu zi lu­cre­a­ză la ore de pro­gra­ma­re pen­tru o co­man­dă ex­ter­nă. Ro­mânii din IT încă nu au ajuns în eta­pa în ca­re să lu­cre­ze la pro­pri­i­le pro­du­se ca­re să „cu­ce­re­as­că lu­mea”, ci sunt încă la sta­di­ul de foar­te buni exe­cu­ta­nți.

Piața ro­mâneas­că de afa­ră es­te mult prea du­ră și hai­nă pen­tru ca aceia ca­re vor să devină an­tre­pre­nori să-și per­mi­tă să vi­se­ze cu ochii des­chiși și să cre­e­ze pro­du­se și ser­vi­cii ca­re să devină de ma­să, să fie cum­pă­ra­te de su­te de mii și mi­li­oa­ne de cli­e­nți. Te­le­fo­nul mo­bil sau smar­tpho­ne-ul s-au in­ven­tat de­ja.

Re­a­li­ta­tea es­te că aceia ca­re vor să devină an­tre­pre­nori spe­ră cel mult la un câștig cât sa­la­ri­ul unui di­rec­tor din­tr-o mul­ti­nați­o­na­lă, obți­nut din­tr-un bu­si­ness cu­rat, ca­re să le per­mi­tă să vi­nă aca­să de­vre­me ca și cum ar avea un job cu

Npro­gram fix, 10:00 - 18:00, să ai­bă we­e­ken­du­ri­le li­be­re pen­tru ci­ty bre­ak-uri, pen­tru ma­re sau mun­te și timp su­fi­ci­ent pen­tru do­uă va­ca­nțe de do­uă săp­tă­mâni pen­tru plim­bări în lu­me. Ni­meni nu vrea mai mult, de­cât un bu­si­ness cu 2-3 an­ga­jați, fă­ră prea ma­re bă­taie de cap, fă­ră ex­pu­ne­re la mul­te au­to­ri­zații sau la con­troa­le ale Fis­cu­lui. Mai mult de­cât atât, aproa­pe ni­meni nu se gândește la pro­du­cție, la fabrică, unde viața es­te mai du­ră și mai mur­da­ră.

Mai toți visează la im­por­turi, pe ca­re să le vândă di­rect din va­mă și ba­nii să in­tre re­pe­de în cont. Nu foar­te mu­lți ar da un bu­si­ness mic cu un câștig de câte­va mii de eu­ro pe lu­nă pen­tru un bu­si­ness ma­re, dar ca­re se află în bă­taia vântu­lui.

Da­că s-ar pu­tea ca sta­tul să dea toți ba­nii pen­tru cre­a­rea și fi­na­nța­rea bu­si­nes­su­lui, ar fi ide­al. Și chiar sta­tul ro­mân fa­ce acest lu­cru, spre mânia unui an­tre­pre­nor, Octa­vian Bă­des­cu de la Sa­me­day Co­u­ri­er, ca­re spu­ne că prin aces­te pa­che­te de sub­venții sta­tul nu dez­vol­tă spi­ri­tul an­tre­pre­no­rial ca­pi­ta­list, ci dim­po­tri­vă, un spi­rit an­tre­pre­no­rial so­cia­list.

Cum adi­că sta­tul să sub­venți­o­ne­ze un an­tre­pre­nor ca să fa­că bu­si­ness? Es­te împo­tri­va ese­nței ca­pi­ta­lis­mu­lui.

Dar aici a ajuns an­tre­pre­no­ria­tul din Ro­mânia, în ca­re cei mai mu­lți ca­re as­pi­ră la acest sta­tut, pro­fe­sie, sluj­bă vor ca

„MU­LȚI CA­RE VISEAZĂ SĂ DEVINĂ AN­TRE­PRE­NORI, DAR CA­RE LU­CRE­A­ZĂ DE­JA DE MU­LȚI ANI ÎN COM­PA­NII, NU VISEAZĂ CA PRO­PRI­I­LE LOR AFACERI SĂ AI­BĂ SU­TE DE AN­GA­JAȚI, PEN­TRU CĂ SUNT GREU DE GESTIONAT.”

sta­tul să le dea bani să-și înce­a­pă afa­ce­rea, fă­ră ca ei să riște ni­mic, de­cât tim­pul lor pe ca­re ori­cum îl cuan­ti­fi­că într-un sa­la­riu pe ca­re și-l pun și îl iau de la com­pa­nie.

Apro­po de acest lu­cru, un an­tre­pre­nor, un pro­pri­e­tar, un pa­tron tre­bu­ie să-și pu­nă un sa­la­riu pe fir­mă, sau tre­bu­ie să trăias­că din par­ti­ci­pa­rea la pro­fit și din di­vi­den­de?

Nu știu ce ar tre­bui fă­cut astfel încât cei ca­re vor să devină an­tre­pre­nori să as­pi­re la mai mult, să-și riște ener­gia, de­ter­mi­na­rea și ba­nii pen­tru cre­a­rea de pro­du­se și ser­vi­cii ca­re să se adre­se­ze ma­se­lor. Să dea sta­tul și mai mu­lți bani, să fim ca Sin­ga­po­re, „să închi­dem eco­no­mia” astfel încât să nu avem con­cu­re­nță din afa­ră etc?

Da­că aveți idei, sun­teți bi­ne­veniți să le împăr­tășiți tu­tu­ror.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.