Te­ra­co­ta, mon Amo­ur

Ale­xu Toa­der, cre­a­ti­ve par­tner la Hel­lo Men­thol, ne in­tro­du­ce în at­mos­fe­ra ex­po­zi­ţi­ei „Te­ra­co­ta, mon Amo­ur”, ca­re cu­prin­de 102 ca­hle pentru a punc­ta cei 102 ani de is­to­rie ai fa­bri­cii Te­ra­co­ta Me­diaş.

Casa si Gradina - - SUMAR - PRODUCȚIE: Ele­na Mi­hă­es­cu

O ex­po­ziție de ca­hle es­te pentru Bu­cu­rești, și nu nu­mai, un lu­cru ine­dit. De un­de a por­nit ide­ea?

Po­ves­tea e des­tul de lun­gă și s-a con­tu­rat ar­de­le­nește: încet și tih­nit. Ide­ea unei ex­po­ziții de ca­hle pic­ta­te a apă­rut în ur­mă cu mai bi­ne de doi ani, atunci când am ajuns pentru pri­ma oa­ră la Te­ra­co­ta Me­diaș. Toc­mai cum­pă­ra­sem o pro­pri­e­ta­te în Vis­cri, sat să­sesc de pa­tri­mo­niu UNESCO, și ne do­re­am să res­tau­răm o so­bă ve­che pic­ta­tă. Nu știam da­că mai exis­ta ci­ne­va în ța­ră ca­re să lu­cre­ze re­plici de ca­hle ve­chi sau ca­re să poa­tă să re­pro­du­că pi­e­se de te­ra­co­tă ar­se și pic­ta­te. Un amic ne-a di­re­cți­o­nat că­tre ei și mi-am do­rit să merg la fața lo­cu­lui și să dis­cut cu mește­rii. M-a cu­ce­rit po­ves­tea

fa­bri­cii ca­re toc­mai reuși­se să evi­te un fa­li­ment și încer­ca să re­de­vi­nă sus­te­na­bi­lă în ad­mi­nis­tra­rea unui in­ves­ti­tor sas.

În fa­bri­că, am dat de mais­trul Bârsan ca­re mi-a fă­cut, ge­ne­ros, un tur prin toa­te ate­li­e­re­le. Am vă­zut între­gul flux din fa­bri­că, am in­trat în ate­li­e­rul de cre­ație un­de cei doi sculp­tori de atunci lu­crau la ma­trițe. E un un­der­sta­te­ment să spun că am fost en­tu­zias­mat. Am co­man­dat în aceeași zi o so­bă între­a­gă, am înce­put să caut so­bari și am cum­pă­rat ca­hle „Tran­sil­va­nia” cu ca­re am pla­cat ul­te­ri­or pe­reții bu­că­tă­ri­ei din ve­ran­dă.

La ur­mă­toa­rea vi­zi­tă în fa­bri­că, l-am cu­nos­cut pe Ge­or­ge Ra­du, di­rec­to­rul Te­ra­co­ta, iar după mai bi­ne de un an, am reușit să pu­nem cap la cap pri­mul epi­sod-pi­lot: o mi­că ex­po­ziție de 33 de ca­hle și un me­da­li­on pla­ca­te pe un pe­re­te din șu­ra noas­tră din Vis­cri. Spați­ul fu­se­se con­ver­tit în res­tau­rant și spațiu de eveni­men­te și zo­na de ca­hle era pho­to-cor­ner-ul pre­fe­rat de tu­riștii ca­re veneau în vi­zi­tă la noi.

Ca­re a fost pa­sul ur­mă­tor?

Pa­sul ur­mă­tor a fost să ex­pu­nem mai mul­te lu­crări într-un spațiu cu tra­fic ri­di­cat. Am înce­put să sco­to­cim în ar­hi­va de 102 ani a fa­bri­cii, să se­lec­tăm o se­rie de ca­hle pic­ta­te tra­diți­o­na­le sau in­spi­ra­te de tra­diți­i­le tran­sil­vă­ne­ne și să con­stru­im un kit iti­ne­rant de ex­po­ziție, proi­ect ca­re a de­venit ul­te­ri­or „Te­ra­co­ta, mon Amo­ur”. Am ver­ni­sat ex­po­ziția în

2017 cu oca­zia No­pții Al­be a Ga­le­ri­i­lor sub for­ma unui eveni­ment Imbold Pop-Up Gal­le­ry găz­du­it de Acua­re­la în Bu­cu­rești.

Ca­re es­te po­ves­tea din spa­te­le ca­hle­lor ex­pu­se?

Ma­rea ma­jo­ri­ta­te sunt ca­hle din ar­hi­va fa­bri­cii sau din por­to­fo­li­ul ac­tual. O par­te din ele sunt lu­crări tra­diți­o­na­le, o par­te sunt rein­ter­pre­tări sau re­pro­du­ceri după ca­hle ve­chi. Sti­lis­tic, mul­te sunt de in­spi­rație fol­clo­ri­că, deci există și o se­rie de ca­hle cu bla­zoa­ne no­bi­lia­re, ste­me de orașe sau me­da­li­oa­ne. Ide­ea a fost să con­stru­im pri­ma ex­po­ziție cu lu­cră­ri­le Te­ra­co­ta, în ca­re să par­cur­gem mai mul­te eta­pe din is­to­ria fa­bri­cii, de la 1906 când ma­trițe­le se sculp­tau în lemn, până în mo­men­tul ac­tual. În pre­zent, de sculp­tu­ra ma­trițe­lor pentru pre­sat se ocu­pă ar­tis­ta Iu­lia Cos­tes­cu, ab­sol­ven­tă a UNARTE Bu­cu­rești.

Un­de a fost până acum ex­po­ziția și un­de o vom pu­tea ve­dea în con­ti­nua­re?

Ex­po­ziția a fost în toam­nă la Bu­cu­rești. Cu oca­zia Zi­lei Nați­o­na­le a fost mu­ta­tă în Ce­ta­tea Alba Iu­lia, un­de a ră­mas până în fe­brua­rie, apoi a fost găz­du­i­tă timp de aproa­pe do­uă luni de Cas­te­lul Can­ta­cu­zi­no din Bușteni de un­de va ple­ca din nou spre Bu­cu­rești, pentru lan­sa­rea „Te­ra­co­ta, Pop-Up Shop” din ca­drul Ro­ma­nian De­sign We­ek. După Bu­cu­rești, va ajun­ge cel mai pro­ba­bil la Mu­zeul Astra din Si­biu, apoi pro­ba­bil în Brașov sau Ti­mișoa­ra și, în toam­nă, la Pa­la­tul Cul­tu­rii din Iași. O par­te din ea va fi ex­pu­să la Fes­ti­va­lul Inter­nați­o­nal de Ce­ra­mi­că din Istan­bul, de ase­me­nea în toam­na aces­tui an.

Ce­le mai im­por­tan­te trei lu­cruri cu ca­re ră­mâi după „Te­ra­co­ta, mon Amo­ur”?

Încă mai există o fa­bri­că ca­re fa­ce so­be pre­sa­te ma­nual fo­lo­sind exact ace­le­ași teh­nici și ma­te­ria­le ca acum 100 de ani, es­te ul­ti­ma de la noi din ța­ră și una din puți­ne­le de acest fel din Eu­ro­pa, es­te o ma­nu­fac­tu­ră cu o ar­hi­vă bo­ga­tă de ma­trițe, ca­re me­ri­tă sal­va­tă și pentru că poa­te fi un par­te­ner impor­tant în proi­ec­te de res­tau­ra­re. Sunt, de fapt, mi­ni­mum pa­tru lu­cruri im­por­tan­te.

Unul din­tre as­pec­te­le in­te­re­san­te es­te că prin „Te­ra­co­ta, mon Amo­ur” reușim să crei­o­năm și o evo­luție vi­zua­lă a ca­hle­lor din Tran­sil­va­nia din ul­ti­mul se­col.

FOTO: Ște­fan Var­to­lo­mei

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.