Por­că­ria din crește­rea por­ci­lor

Cotidianul - - ANALIZĂ COTIDIANĂ - Ghe­or­ghe Pi­pe­rea

Pe mă­su­ră ce tre­ce tim­pul, mă con­ving tot mai mult de ab­sur­di­ta­tea po­li­ti­ci­lor agri­co­le și ali­men­ta­re ale bi­ro­crați­lor de la Bru­xel­les. Întru­cât, prin mă­suri co­er­ci­ti­ve im­pu­se prin re­gle­men­te eu­ro­pe­ne, di­rect apli­ca­bi­le în drep­tul in­tern al sta­te­lor mem­bre ale UE, es­te in­ter­zi­să co­mer­cia­li­za­rea le­gu­me­lor ca­re au for­me ne­re­gu­la­te, mai mult de o trei­me din le­gu­me­le pro­du­se în ce­le

28 de sta­te mem­bre sunt arun­ca­te. Asta, în con­diți­i­le în ca­re mi­liar­de de oa­meni sunt sub­nu­triți sau mal­nu­triți și în con­diți­i­le în ca­re eli­te­le hip­ste­rești pro­mo­ve­a­ză „be­ne­fi­ci­i­le“con­su­mu­lui de res­turi de pro­du­se de prin hi­per­mar­ke­turi și res­tau­ran­te. Re­gle­men­tă­ri­le re­fe­ri­toa­re la pes­ta por­ci­nă sau la alte bo­li ca­re afec­te­a­ză ani­ma­le­le do­mes­ti­ce sunt nu nu­mai ab­sur­de, dar și do­ve­zi ale eclip­sei to­ta­le de ini­mă (vor­ba cânte­cu­lui) cu ca­re se lau­dă ne­o­li­be­ra­lii și ne­o­mar­xiștii din bi­ro­u­ri­le teh­no­cra­te sau cor­po­ra­tis­te.

Pes­ta por­ci­nă nu se tran­smi­te la om, deși es­te le­ta­lă pen­tru por­cii do­mes­tici. Nu exis­tă le­ac sau vac­cin al pes­tei por­ci­ne afri­ca­ne, dar, ca ori­ce vi­rus, și cel ca­re o de­ter­mi­nă poa­te ajun­ge, la un mo­ment dat, la un grad de re­dun­da­nță ca­re nu îi mai per­mi­te răs­pândi­rea. Pe ca­le na­tu­ra­lă, por­cul își poa­te dez­vol­ta în timp imu­ni­ta­te față de acest vi­rus (până când apar mu­tații sau imi­tații ale aces­tu­ia). S-a do­ve­dit acest lu­cru du­pă o epi­de­mie si­mi­la­ră din Spa­nia, din anii ‚60 ai se­co­lu­lui tre­cut. În ori­ce caz, în punc­tul cel mai de sus al vi­ra­li­tății, pes­ta por­ci­nă uci­de por­cul într-o săp­tă­mână. Ce im­pun re­gu­la­men­te­le și di­rec­ti­ve­le eu­ro­pe­ne? Eu­ta­na­si­e­rea* și mai ra­pi­dă a por­ci­lor, sub „jus­ti­fi­ca­rea“con­tro­lu­lui ex­tin­de­rii epi­de­mi­ei. Bi­ro­crații bru­xe­le­zi im­pun uci­de­rea în scop de pre­venție a por­ci­lor, chiar și a ce­lor să­nă­toși, ca să nu moa­ră na­tu­ral și, prin se­le­cție na­tu­ra­lă, să ca­pe­te cum­va imu­ni­ta­te la vi­rus. Cul­mea per­fi­di­ei și a lip­sei de su­flet es­te atunci când por­cii sunt „eu­ta­na­siați“prin îngro­pa­rea lor de vii, cu tot cu pur­cei și cu vi­eri. Ni­cio re­a­cție a or­ga­ni­zați­i­lor pen­tru pro­te­cția ani­ma­le­lor sau a su­fle­tiști­lor creștini nu a apă­rut încă pen­tru a de­nu­nța ace­as­tă bar­ba­rie ca­re se întâmplă zi­le­le aces­tea în Ro­mânia.

Înțe­le­sul pro­fund co­mu­nist al aces­tui tip de re­gle­men­ta­re și mă­suri de „si­gu­ra­nță“ali­men­ta­ră rei­e­se din de­cla­rați­i­le doc­te ale spe­cia­liști­lor și in­dus­triași­lor do­me­ni­u­lui, ca­re cer, pur și sim­plu, in­ter­zi­ce­rea crește­rii por­ci­lor în gos­po­dă­ri­i­le ță­ră­nești (con­si­de­ra­te vi­no­va­te de răs­pândi­rea pan­de­mi­că a vi­ru­su­lui), în fa­voa­rea fer­me­lor și a com­bi­na­te­lor de car­ne. În ace­lași timp, aceiași dește­pți dau ca sur­să si­gu­ră a epi­de­mi­ei mis­treții din Ucrai­na, omițând in­te­nți­o­nat să ob­ser­ve că vi­ra­li­ta­tea pes­tei es­te in­fi­nit mai ma­re în fer­me­le și com­bi­na­te­le un­de por­cii sunt înghe­su­iți ca sar­de­le­le, fi­ind îndo­pați cu nu­trețuri com­bi­na­te cu res­turi de car­ne de porc (de un­de și ca­ni­ba­li­za­rea pro­gre­si­vă a por­ci­lor) și cu hor­moni și an­ti­bi­o­ti­ce foar­te be­ne­fi­ce pen­tru ple­na­ra dez­vol­ta­re a can­ce­ru­lui la om. Dis­tru­ge­rea gos­po­dă­ri­i­lor ță­ră­nești a fost vi­sul cel mai de preț al lui Sta­lin și al co­mu­nis­mu­lui gre­gar ro­mânesc. UE are „șan­se“mari să împli­neas­că acest mă­reț vis, în spe­cial în Ro­mânia, ța­ra vă­ta­fi­lor per­fe­cți și a scla­vi­lor be­ne­vo­li ai pu­ter­ni­ci­lor eco­no­mi­ei. Da­că sta­li­niștii își do­re­au con­cen­tra­rea agri­cul­tu­rii pen­tru a-și întări con­tro­lul prin foa­me asu­pra ță­ra­ni­lor obișnu­iți cu in­de­pen­de­nța și si­gu­ra­nța ali­men­ta­ră da­te de eco­no­mia na­tu­ra­lă, pa­ra­le­lă cu pro­du­cția de ma­să și cu co­me­rțul cen­tra­li­zat co­mu­nist, Uni­u­nea So­vi­e­ti­că Eu­ro­pe­a­nă ur­mă­rește pu­ne­rea între­gii se­cu­ri­tăți ali­men­ta­re în brațe­le ce­lor câți­va mari co­mer­cia­nți și în sar­ci­na eli­te­lor spe­cia­li­za­te, cu sânge re­ce. Cei doi pro­du­că­tori glo­ba­li de car­ne ca­re au fa­brici de car­ne în Ro­mânia și ce­le cinci la­nțuri de su­per­mar­ke­turi ca­re co­vârșesc co­me­rțul cu car­ne în Ro­mânia (prac­ti­când dum­ping pen­tru pro­du­se­le ro­mânești și pro­mo­vând ma­siv im­por­tu­ri­le) pot să se fe­li­ci­te. Influen­ce­rii de dre­ap­ta se­ku­ris­tă și se­ku­ris­to­fi­lii noștri văd în acest trend o pro­bă de ci­vi­li­zație și de mo­de­la­re a noas­tră ca o ța­ră „ca afa­ră“. Nu se ve­de însă, de pe Fa­ce­book, ce cred ba­ba Li­sa­ve­ta sau moș Le­on­te de la ța­ră când în ogra­dă le in­tră oa­me­nii în alb cu ver­mo­re­lul, asis­tați de jan­dar­mi mas­cați (buni la ast­fel de acți­uni, dar răi la me­nți­ne­rea or­di­nii pu­bli­ce la pro­tes­te vi­o­len­te și neau­to­ri­za­te) și li se ri­di­că por­cul să­nă­tos, pen­tru pre­venție. O mun­că de 5-6 luni și o su­me­de­nie de emoții in­ves­ti­te în crește­rea ace­lui porc (de­se­ori sin­gu­ra fi­i­nță cu ca­re își împart exis­te­nța ba­ba Li­sa­ve­ta sau moș Le­on­te) sunt dis­tru­se într-o cli­pă. Su­fe­ri­nța aces­tor oa­meni nu con­te­a­ză însă pen­tru spe­cia­liști și eli­tiști. Ei ju­de­că lu­mea du­pă pro­fit, cu sânge re­ce. e de altă par­te, pes­ta por­ci­nă și mo­dul în ca­re es­te ges­ti­o­na­tă în Ro­mânia sunt po­ze fi­de­le ale de­zas­tru­lui eco­no­mic și eco­lo­gic „atent“ad­mi­nis­trat nați­u­nii ro­mâne chiar de eli­te­le sa­le po­li­ti­ce și teh­no­cra­te. Pre­venția și con­tro­lul ex­tin­de­rii epi­de­mi­ei sunt de­ja ches­ti­uni de­păși­te. Nu mai sunt po­si­bi­le. Stai și te între­bi de ce îi mai plă­tim pe cei pes­te 6 mii de lu­cră­tori ai ANSVSA, da­că nu reușesc ce­ea ce au reușit, de exem­plu, bul­ga­rii, adi­că să ți­nă epi­de­mia la gra­niță. Și de ce se chel­tu­i­esc inu­ti­le zeci de

Pmi­li­oa­ne de eu­ro pe sub­sta­nțe de „de­zin­fec­ta­re“fă­ră efect. Dar ches­ti­u­nea cu ade­vă­rat gra­vă pri­vește con­se­ci­nțe­le epi­de­mi­ei. În afa­ră de fap­tul că eu­ta­na­si­e­rea se im­pu­ne și gos­po­dă­ri­i­lor in­di­vi­dua­le (ce­ea ce înse­am­nă un glo­nț tras în pi­ci­o­rul pro­priu de pis­to­lar, întru­cât, fi­ind ato­mi­za­te, ar fi pu­tut fi sunt sin­gu­re­le șan­se ale imu­ni­ză­rii na­tu­ra­le trep­ta­te la acest vi­rus), mo­dul și pe­ri­oa­da inad­mi­si­bil de lun­gă în ca­re se acor­dă des­pă­gu­bi­ri­le, „ge­ne­ros“eva­lua­te de au­to­ri­tăți du­pă cri­te­rii de la­bo­ra­tor, sunt scan­da­loa­se. Des­pă­gu­bi­rea es­te du­blu pla­fo­na­tă. Se acor­dă nu­mai ju­mă­ta­te din prețul eva­luat, iar eva­lua­rea es­te fă­cu­tă din pix, pe kg de car­ne, fă­ră a lua în cal­cul cos­tul crește­rii și îngri­ji­rii por­cu­lui și be­ne­fi­ci­i­le ne­re­a­li­za­te. Și, cu toa­te aces­tea, nu am vă­zut ni­ci­un ana­list al vi­eții să ți­pe ca din gu­ră de șar­pe că se pla­fo­nea­ză des­pă­gu­bi­ri­le acor­da­te fer­mi­e­ri­lor și ță­ra­ni­lor, așa cum s-a întâmplat cu proi­ec­tul le­gii de pla­fo­na­re a cos­tu­ri­lor cre­di­tă­rii. Ce, să ne blo­căm în niște pro­ble­me punc­tua­le ale unor fer­mi­eri sau ță­rani? Doar nu ne apu­căm acum să îi echi­va­lăm cu sfin­te­le bănci, nu? În pri­vi­nța com­pa­ni­i­lor din do­me­niu, es­te cert că mul­te vor in­tra în fa­li­ment, cu toa­te con­se­ci­nțe­le pe plan so­cial și eco­no­mic afe­ren­te. Aici însă tre­bu­ie adău­gat că:

(i) des­pă­gu­bi­ri­le acor­da­te de stat nu nu­mai că sunt du­blu pla­fo­na­te, dar sunt și con­ce­pu­te în ase­me­nea ma­ni­e­ră încât să ig­no­re ori­ce idee de con­ti­nu­i­ta­te eco­no­mi­că și in­ter­de­pen­de­nță între co­mer­cia­nți; cres­că­to­rii in­dus­tria­li de porci au cos­turi cu fu­ra­ja­rea, au cre­di­te în de­ru­la­re, au con­trac­te de vânza­re de car­ne sau alte pro­du­se pe ter­me­ne lun­gi (ni­meni nu es­te atât de ires­pon­sa­bil încât, la o fer­mă cu 30 de mii de porci, să nu ai­bă con­trac­te anua­le sau chiar pe mai mu­lți ani încheia­te în avans), mo­tiv pen­tru ca­re fa­li­men­tul aces­tor com­pa­nii va avea efec­te sis­te­mi­ce, însă, de vre­me ce nu sunt bănci, aces­te com­pa­nii nu vor fi sal­va­te de stat sau cu ba­nii de­po­ne­nți­lor; (ii) gau­ra lă­sa­tă de uci­de­rea ce­lor pes­te 300 de mii de porci con­ce­puți și cres­cuți în Ro­mânia va fi aco­pe­ri­tă din im­port, cu con­se­ci­nțe enor­me în pla­nul ba­la­nței co­mer­cia­le; mai im­por­tant es­te însă că aproa­pe s-a dis­trus ge­na de porc ro­mânesc, întru­cât au fost uciși și vi­e­rii; nu cred că ro­mânii sunt fe­ri­ciți că ur­me­a­ză să mă­nânce, în loc de porc cres­cut la ța­ră, hor­moni cu ca­re sunt îndo­pați, de­o­po­tri­vă, por­cii, cur­ca­nii și pu­ii ame­ri­cani sau eu­ro­peni; (iii) fa­li­men­tul ine­luc­ta­bil al aces­tor com­pa­nii es­te un caz-școa­lă de res­pon­sa­bi­li­ta­te a sta­tu­lui pen­tru cau­za­rea fa­li­men­tu­lui; pen­tru toa­te pi­er­de­ri­le cau­za­te cre­di­to­ri­lor și acți­o­na­ri­lor de aces­te fa­li­men­te, va răs­pun­de sta­tul, adi­că noi, con­tri­bua­bi­lii; cu toa­te aces­tea, con­du­ce­rea ANSVSA (având că vârf de lan­ce un tip cu nu­me foar­te in­te­re­sant în acest con­text – Ge­ro­ni­mo...) nu es­te de­mi­să în bloc și bă­ga­tă aco­lo un­de îi es­te lo­cul pen­tru sub­mi­na­rea eco­no­mi­ei nați­o­na­le.

Va fi o toam­nă gri. Iar la Cră­ci­un ne vom lua porc de la su­per­mar­ket.

*eu­ta­na­sie = uci­de­rea unei fi­i­nțe din com­pa­si­u­ne, pen­tru a-i cur­ma su­fe­ri­nța; uci­de­rea cu sânge re­ce a unor ani­ma­le să­nă­toa­se, chiar și în scop de pre­venție, es­te cru­zi­me față de ani­ma­le.

P.S.: Ci­ne­va a scris sâmbă­tă pe Fa­ce­book do­uă între­bări me­mo­ra­bi­le re­la­ti­ve la im­be­ci­li­ta­tea ce­lor ca­re se ocu­pă cu pre­venția și com­ba­te­rea pes­te por­ci­ne: - Da­că nu exis­tă an­ti­dot, de ce mai dați cu sub­sta­nțe? - Da­că sub­sta­nța es­te efi­ci­en­tă, de ce mai omo­râți por­cii?

Ade­vă­rul es­te că sub­sta­nțe­le astea ne cos­tă de­ja cir­ca 50 mi­li­oa­ne eu­ro, ca­re merg în con­tu­ri­le a do­uă so­ci­e­tăți mari și la­te; una din­tre ele are ca pa­tron deți­nă­to­rul unui do­me­niu de vână­toa­re de pes­te 600 ha, plin cu mis­treți (și alte bes­ti­uțe bu­ne de împușcat de eu­ro­pe­nii cu foar­te, foar­te mu­lți bani), și cu bu­ne re­lații de cu­me­trie cu ci­ne tre­bu­ie. Că așa e în te­nis.

pro­fe­sor uni­ver­si­tar

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.