Anca Sigartău:

Energia mea vine din bucuria de a fi pe scenă

Spirit tânăr, vesel și energic, Anca Sigartău își uimește de fiecare dată audiența prin personajele pe care le interpretează. Nu întâmplător culege la fiecare final de spectacol aplauze frenetice. Nu știu cum e teatrul. Îl descopăr de fiecare dată când mă urc pe scenă.

Deși viața nu i-a dat un rol ușor, Anca Sigartău a reușit să răzbească de fiecare dată pentru ea și pentru copiii ei, prin putere și credință. E o femeie demnă de admirație, care și-a păstrat puterea, zâmbetul copilăresc și sclipirea din priviri. Printre repetițiile și deplasările prin țară care îi ocupă mare parte din timp, am reușit să mai aflăm câteva mici secrete de la ea.

Aveți teatrul în sânge. Vă amintiți momentul când ați ales această cale?

Nu doar că îmi aduc aminte, știu exact ziua în care am decis să dau la Facultatea de Teatru – 11 decembrie 1984 –, ziua în care tata împlinea 44 de ani.

Dar acea zi este doar una în care hotărâsem să mă prezint la un examen de admitere. În niciun caz nu garanta reușita și, cu siguranță, nu realizam drumul pe care îl aveam în față. Eram la început, nu puteam cuprinde cu mintea ce lume aveam să descopăr, câte întâlniri cu personaje, cu lumi necunoscute, cu „îngeri” și „demoni”. Nu știu dacă am teatrul în sânge. Nu știu cum e teatrul. Îl descopăr de fiecare dată când urc pe scenă. Un lucru știu sigur: nicio clipă nu seamănă cu alta, de fiecare dată mă surprinde, plâng și mă bucur ca un copil, dar, pentru că sunt mare, nu îmi place să mă vadă nimeni!

De-a lungul carierei, care v-a rămas cel mai drag rol?

Probabil one woman showul lui Robert Mauro „Vreau să fiu actriță”. Este și spectacolul pe care l-am jucat cele mai multe stagiuni. Asta, pentru că acest spectacol e ca un săculeț cu personaje pe care le port cu mine: Spiridușul Puck, Irina și Mașa din „Trei surori” de Cehov, Sonia din „Unchiul Vanea”, Miranda din „Furtuna” de Shakespeare.

Unde ați învățat să cântați muzică populară?

Nu știu… nicăieri. Probabil că o am în sânge? (râde)

Mamă singură cu trei copii, probleme de sănătate grave. Ce v-a motivat să răzbiți de fiecare dată?

Nu am avut opțiuni. Trebuia să îmi cresc copiii. Știam că le-ar fi fost greu să ducă în spatele lor firav lipsa unei mame. Eu am mers de mânuță cu Dumnezeu.

Ultima dată, v-am văzut jucând în „Magic Național”. Doamne, dar de unde atâta energie?

„Energia” mea vine din bucuria de a fi pe scenă.

Au fost momente în care a părut că ați ales cariera în locul familiei. Ați schimba ceva din trecut? De ce?

Nu am ales niciodată cariera în locul familiei, niciodată. Întotdeauna copiii mei au fost cei mai importanți. Și așa va fi până la sfârșitul zilelor mele. Uneori, îmi pare rău. Ar fi trebuit să fi profitat de anumite oportunități în perioada în care am lucrat în Germania. Nu neapărat să îmi fi pus copiii pe locul doi, dar să fiu mai atentă cu talanții pe care mi i-a dat Dumnezeu.

Ați fost căsătorită 10 ani, apoi ați încercat să vă refaceți viața. Mai credeți în dragoste?

Normal! Cred în continuare în povești frumoase.

Ce ați învățat de la cei trei copii ai dvs.?

M-au învățat să socotesc altfel timpul. Să nu îl bag în seamă. M-au învățat răbdarea, dragostea necondiționată, iertarea, forța ascunsă din neputințe și, cel mai important lucru, „dialogul cu cele nevăzute”.

Ce ați considerat important în educația lor?

Poziționarea corectă în Univers.

Sunteți femeie, mamă, bunică, actriță, regizor. În ce rol vă simțiți cel mai bine?

Sunt ipostaze diferite, nu roluri, că în roluri intri și ieși. Cred că cel mai bine mă simt în ipostaza care mă face să mă simt că nu am făcut umbră pământului de pomană...

Țineți diete? Care este regimul dvs. de viață în general?

Sunt dezordonată. Pofticioasă. Încep 1.000 de diete și mă pierd după câteva zile sau ore, îmi găsesc scuze pentru a nu face sport. Deși mi-aș dori să fiu slabă, m-am împăcat de mult cu ideea că sunt actriță, nu manechin. Mă simt bine cu mine însămi. Știu că peste 10 ani îmi voi aminti cu drag de Anca de acum și mă voi uita cu jind la pozele pe care astăzi, uneori, le găsesc stânjenitoare.

Care este ritualul dvs. de frumusețe?

Rugăciunea.

Ce hobby-uri aveți?

Îmi place să cânt la pian, așa experimentez zborul. Îmi place să citesc, unele lecturi sunt adevărate sărituri în înălțime. Să nu uit de sudoku!

Dacă ați fi putut alege perioada și locul în care să vă nașteți, ce ați fi ales?

Perioada și locul în care să mă întâlnesc cu copiii mei, deci… nu aș schimba nimic!

Dacă viața dvs. ar fi o piesă de teatru, ce nume ar purta ea?

Visul unei nopți de vară.

Îl pomeniți des pe Dumnezeu. Care este relația dvs. cu credința? L-ați găsit oricând ați avut nevoie de El?

A fost și este tot timpul cu mine. Din păcate, eu nu sunt tot timpul cu El. Nu știu ce înseamnă „relația cu credința”. Eu nu am o relație cu credința. Eu am o relație cu oamenii din jurul meu. Și, pentru a relaționa civilizat și cu folos, apelez la „indicații” care știu că nu dau greș, pentru că sunt testate deja. De exemplu, mă duc la biserică. Îmi face bine (nu am întâlnit pe nimeni căruia să îi facă rău mersul la biserică), mă liniștește, îmi aduce zâmbetul pe buze și, nu în ultimul rând, mă duc acolo pentru protecție. Eu cred că oamenii își aleg poveștile în care trăiesc. Eu am ales „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”. În povestea mea, cu personaje bune și rele, cele care mă ajută să ajung unde trebuie sunt Sfânta Vineri și Sfânta Duminică.

Ce înseamnă împlinirea pentru dvs.?

Mântuirea copiilor mei.

Copiii m-au învățat să socotesc altfel timpul, să nu-l bag în seamă.

Anca

Sigartău și Ecaterina pe Rosie, Ladin o vor interpreta

Cel „Mamma mia!“. în prietena Donnei, este din România mai așteptat musical

ABBA și va avea bazat pe muzica mai, orele 20:00, premiera pe 24 la Sala Palatului.