Eca­te­ri­na La­din: Eu nu vi­sez, ci îmi trăi­esc vi­su­ri­le

Sunt ac­tori ca­re știu să fa­că din­tr-un per­so­naj in­te­re­sant o ti­po­lo­gie les­ne de re­cu­nos­cut. Chiar da­că es­te mo­des­tă și nu se lau­dă prea mult cu ta­len­tul ei ac­to­ri­cesc, Eca­te­ri­na La­din alias Da­li­da din se­ria­lul „Las Fi­er­bi­nți“ca­re se di­fu­ze­a­ză la Pro TV es

Femeia - - NEWS -

Fi­nețea, ra na­men­tul, pro­fun­zi­mea și mai ales res­pec­tul pen­tru pro­fe­sie, ca­re înse­am­nă res­pect pen­tru pu­blic, o de­nesc pe Eca­te­ri­na din­co­lo de ta­lent. Ve­ni­tă din Mol­do­va de pes­te Prut, ac­trița s-a adap­tat per­fect re­a­li­tății noas­tre, tran­sfor­mând eca­re tră­să­tu­ră în atu. De cu­rând, a fost dis­tri­bu­i­tă în ro­lul lui Ro­sie din mu­si­ca­lul „MAMMA MIA!“, ca­re a avut pre­mi­e­ra în Ro­mânia pe 24 mai, la Sa­la Pa­la­tu­lui din Bu­cu­rești, încu­nu­na­tă cu un ma­re suc­ces de pu­blic. Spec­ta­co­lul se ba­ze­a­ză pe mu­zi­ca uneia din­tre ce­le mai iu­bi­te tru­pe din toa­te tim­pu­ri­le, ABBA. Ro­sie es­te pri­e­te­na Don­nei,

ind întru­chi­pa­tă pe sce­nă de Anca Si­gar­tău și Eca­te­ri­na La­din. Ami­ca Don­nei es­te un per­so­naj plin de umor, iar Eca­te­ri­na știe să îi nua­nțe­ze ca­li­tăți­le și e o bu­cu­rie să o ve­zi pe sce­nă cântând și dan­sând.

Vrei, nu vrei, ești vedetă. Cum te împaci cu acest sta­tut?

Nu sunt vedetă, ni­ci­o­da­tă nu m-am si­mțit așa. Sunt o ac­triță ca­re joa­că un rol într-un se­rial de te­le­vi­zi­u­ne iu­bit și ur­mă­rit de un nu­măr ma­re de ro­mâni și aș vrea să le mu­lțu­mesc pe ace­as­tă ca­le că în eca­re săp­tă­mână se ui­tă la aven­tu­ri­le prin ca­re trec per­so­na­je­le din Las Fi­er­bi­nți. Mă împac bine cu acest sta­tut, mi-l asum pe de­plin.

Mo­des­tia poa­te fi un atu pen­tru o ac­triță?

Pen­tru mi­ne mo­des­tia înse­am­nă să i cu pi­ci­oa­re­le pe pă­mânt și să știi ci­ne ești. Nu es­te un atu, ci es­te un ele­ment de ca­rac­ter.

Ți-e greu să te des­pa­rți de per­so­na­jul Da­li­da atunci când înce­pi re­pe­tiți­i­le la un spec­ta­col nou de te­a­tru?

Nu mă des­part de Da­li­da ni­ci­o­da­tă, e cu mi­ne me­reu. Și atunci când mi-e dor de ea, când am pe­ri­oa­de mai lun­gi în ca­re nu

lmez pen­tru se­rial, in­tru pe Yo­u­tu­be ime­diat și îmi po­to­lesc do­rul. Da­li­da e per­so­na­jul da­to­ri­tă că­ru­ia m-a cu­nos­cut o ța­ră între­a­gă și n-am cum să mă des­part vre­o­da­tă de ea, ră­mâne me­reu în su etul meu.

Las Fi­er­bi­nți a de­venit un fel de oglin­dă a unui sis­tem în ca­re trăim. Da­li­da es­te o se­cre­ta­ră ati­pi­că. Ai avut un mo­del?

Nu știu da­că es­te o se­cre­ta­ră ati­pi­că, poa­te doar da­că ne re­fe­rim la oa­rea din păr. Cred că avem mul­te mo­de­le de se­cre­ta­re ca Da­li­da în Ro­mânia de astă­zi, mai ales în sis­te­mul pu­blic, aco­lo un­de ac­ti­ve­a­ză și ea. Am avut mul­te sur­se de in­spi­rație pen­tru a crei­o­na fe­lul în ca­re tre­bu­ie să in­ter­pre­tez acest rol, însă foar­te m-a aju­tat ta­re Dra­goș Bu­li­ga în șle­fu­i­rea lui. El e cel ca­re m-a aju­tat să-i gă­sesc mer­sul, to­nul și pri­vi­rea.

Se­ria­lul a de­venit un fe­no­men. Spu­ne-ne cum sunt di­mi­neți­le la fil­mări.

Chiar da­că ne întâlnim pe pla­to­uri foar­te de­vre­me și sun­tem chiauni de somn, di­mi­neți­le în Fi­er­bi­nți sunt spe­cia­le. Am mai spus de câte­va ori că la lmări cel mai mult iu­besc di­mi­neți­le. Ce­le mai fru­moa­se ră­să­ri­turi de soa­re din viața mea cred că le-am vă­zut aco­lo, în Fi­er­bi­nți, cu aro­mă de ca­fea și bi­gu­di­uri încin­se… E uni­ver­sul nos­tru și e apar­te.

Cât timp lu­cre­zi, cât timp ai pen­tru ti­ne, pen­tru fa­mi­lie și cât timp mai ai să vi­se­zi?

M-ai prins într-o pe­ri­oa­dă a vi­eții me­le în ca­re abia da­că reușesc să-mi or­ga­ni­zez tim­pul în așa fel încât să duc tot ce mi-am pro­pus la bun sfârșit. Am ter­mi­nat lmă­ri­le pen­tru se­zo­nul 13 din „Las Fi­er­bi­nți“, însă am fost în fo­curi pen­tru mu­si­ca­lul „Mamma Mia“, ca­re a avut pre­mi­e­ra pe 24 mai, la Sa­la Pa­la­tu­lui. Am fost în re­pe­tiții de di­mi­neață până se­a­ra, am avut zi­le în ca­re ave­am și 13 ore de re­pe­tiții, însă am încer­cat ca tot tim­pul ce-mi ră­mânea li­ber într-o zi să-l acord fa­mi­li­ei. Să vi­sez? La ce anu­me? Eu de­ja îmi trăi­esc vi­su­ri­le!

Cât de im­por­tan­te au fost că­rți­le, mu­zi­ca, cul­tu­ra în ge­ne­ral, în ca­ri­e­ra ta?

Cred că în viața ecă­ru­ia că­rți­le, mu­zi­ca și ab­so­lut tot ce ți­ne de cul­tu­ră ar tre­bui să e im­por­tant, iar pen­tru un ac­tor, stu­di­ul e cum­va pri­mor­dial. Nu ai cum să-ți con­stru­i­ești o ba­ză so­li­dă fă­ră stu­diu. O car­te bună te re­la­xe­a­ză, o mu­zi­că bună te bi­ne­dis­pu­ne.

Cum te îmbraci aca­să sau în parc, atunci când mer­gi cu co­pi­lul și soțul?

În ge­ne­ral, îmi pla­ce să mă îmbrac așa cum simt și cum mă simt cel mai bine. Aca­să, evi­dent că aleg va­rian­te co­mo­de și mă îmbrac cât mai le­jer ca să-mi pot lua co­pi­lul în brațe da­că vrea și să ne pu­tem așe­za împreu­nă în iar­bă ca să cău­tăm fur­ni­cuțe.

Mer­gi la mon­de­ni­tăți? Ești aten­tă la dress co­de?

Merg la eveni­men­te doar da­că e obli­ga­to­riu și doar atunci când reușesc să-mi or­ga­ni­zez pro­gra­mul în așa fel încât să am timp și pen­tru asta. Țin cont de dress co­de, bi­neînțe­les, însă țin și la „a mă si­mți eu bine“în hai­ne­le res­pec­ti­ve, așa cum am zis adi­neauri. Cum ma­jo­ri­ta­tea eveni­men­te­lor sunt se­a­ra, re­cu­nosc că pre­fer să u aca­să, să ador­mim toți trei împreu­nă. Noi înain­tea co­pi­lu­lui. (râde)

Po­rți to­curi doar la fil­mări sau ai și pe aca­să des­tui pan­to­fi cu toc?

Îmi plac la ne­bu­nie pan­to i cu toc, dar nu prea mai pot să-i port. Aces­ta es­te cum­va unul din­tre de­za­van­ta­je­le de a mai pli­nuță.

Trăi­ești în că­suța vi­su­ri­lor ta­le?

Cred că aco­lo un­de ți-e fa­mi­lia, aco­lo un­de-ți gă­sești li­niștea și echi­li­brul, lo­cul un­de te încarci pen­tru ori­ce pro­vo­ca­re îți re­zer­vă viața es­te de fapt ca­sa vi­su­ri­lor ta­le. Și, da, trăi­esc în ea. Sper să o fa­cem mai spați­oa­să în cel mai scurt timp.

Ai trăi într-un loc cum es­te Fi­er­bi­nți?

Da, chiar mi-aș dori să am o ca­să și o cur­te ma­re pli­nă cu po­mi și ver­de­ață aco­lo, pen­tru că Fi­er­bi­nți e un orășel foar­te li­niștit și, cum ți-am zis, aco­lo am vă­zut ce­le mai fru­moa­se ră­să­ri­turi.

Când ai fost pri­ma oa­ră la ma­re? O iu­bești?

Sunt foar­te le­ga­tă de ma­re, mul­te lu­cruri im­por­tan­te din viața mea au cum­va o le­gă­tu­ră di­rec­tă cu ea. O ador! Eu și soțul ne-am fă­cut nun­ta la ma­re, iar când avem o zi li­be­ră, tra­gem o fu­gă s-o ve­dem. Îmi do­resc ca la bă­trânețe să trăi­esc într-o că­suță pe ma­lul mă­rii.

Ce te încar­că de po­zi­ti­vism și ce te su­pă­ră?

Mă încar­că bu­nă­ta­tea, altru­is­mul și bu­nul-si­mț. Mă întris­te­a­ză mul­te, nu mă su­pă­ră, dar cel mai ta­re mă întris­te­a­ză ne­pă­sa­rea.

Da­că de mâi­ne nu ai mai fi ac­triță, ce ai fa­ce?

Nu-mi ima­gi­nez o altă me­se­rie și nici nu am fă­cut-o vre­o­da­tă. O iu­besc prea mult și, da­că ar vrea să mă la­se, eu nu o las.

Cred că aco­lo un­de ți-e fa­mi­lia, aco­lo un­de-ți gă­sești li­niștea și echi­li­brul, lo­cul un­de te încarci pen­tru ori­ce pro­vo­ca­re îți re­zer­vă viața es­te de fapt ca­sa vi­su­ri­lor ta­le.

Am avut zi­le și cu 13 ore de re­pe­tiții

Da­li­da e cu mi­ne me­reu

În ro­lul lui Ro­sie din „Mamma mia”

Ce­le mai fru­moa­se ră­să­ri­turi le-am vă­zut la Fi­er­bi­nți

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.