Pro­du­se meșteșu­gi­te, cu drag ofe­ri­te

Femeia - - SUMAR -

Pro­du­se­le ar­ti­za­na­le sunt tot mai apre­cia­te, cu atât mai mult când es­te vor­ba des­pre mânca­re și bău­tu­ră, poa­te pen­tru că poar­tă în ele am­pren­ta, ener­gia ce­lui ce le-a fă­cut. De­se­ori, du­pă ce de­vin ma­me, fe­mei­le văd cu alți ochi viața. Își do­resc să pe­tre­a­că mai mult timp cu co­pi­lul, dar și să-și ur­me­ze che­ma­rea, pa­si­u­nea, une­ori pe ca­lea ar­ti­za­na­tu­lui.

Be­rea, te­ra­pia ca­re des­crețește fru­nți­le

Adi­na Mu­ges­cu și Andre­ea Să­ra­ru sunt do­uă pri­e­te­ne ca­re și-au unit pa­si­u­nea pen­tru lo­cu­ri­le na­ta­le și pen­tru be­re într-un ma­ga­zin din cen­trul Bu­cu­rești­u­lui un­de se gă­sesc pes­te 100 de ti­puri de be­re ar­ti­za­na­lă au­toh­to­nă. Aici, ele in­vi­tă oa­me­nii să afle po­vești­le fe­lu­ri­te­lor beri și s-o ale­a­gă pe cea mai ni­me­ri­tă pen­tru o oca­zie sau alta.

Ci­ne sun­teți voi, dra­gă Adi­na și Andre­ea?

Noi sun­tem Adi­na și Andre­ea, do­uă pri­e­te­ne ca­re au ho­tă­rât să înce­a­pă un bu­si­ness de­di­cat unui pro­dus aflat la înce­put de drum la noi în ța­ră, be­rea ar­ti­za­na­lă. Deși nu sun­tem ex­per­te în do­me­niu, eu (Adi­na) sunt pro­fe­sor, iar Andre­ea es­te ghid, am vă­zut un ma­re po­te­nțial în be­rea ar­ti­za­na­lă ro­mâneas­că. Ne-am cu­nos­cut acum șa­se ani, pe când lu­cram în tu­rism, iar de atunci am avut o mu­lți­me de proi­ec­te fru­moa­se împreu­nă.

Eu pro­vin din­tr-un orășel de pro­vin­cie, din zo­na Olte­ni­ei și, pen­tru că am pe­tre­cut mult timp la ța­ră la bu­ni­ca, am fost me­reu pa­si­o­na­tă de tot ce înse­am­nă pro­dus na­tu­ral. M-am mu­tat în Bu­cu­rești în 2011, când am înce­put Fa­cul­ta­tea de Li­te­re, la Uni­ver­si­ta­tea din Bu­cu­rești. Me­reu mi-am do­rit să fiu pro­fe­soa­ră,

dar, du­pă ce am luat con­tact cu tu­ris­mul, prin anul II de fa­cul­ta­te, am ho­tă­rât să mă axez pe edu­cație non­for­ma­lă și am ajuns să fac tu­rism șco­lar, mai exact ta­be­re pen­tru co­pii în di­ver­se zo­ne ale ță­rii. Așa m-am cu­nos­cut cu Andre­ea. Timp de pa­tru ani am stră­bă­tut ța­ra în lung și-n lat, am că­pă­tat ex­pe­ri­e­nță și m-am ma­tu­ri­zat cu aju­to­rul oa­me­ni­lor pe ca­re i-am întâlnit.

Între timp l-am cu­nos­cut pe soțul meu și, du­pă o re­lație de pa­tru ani, ne-am că­să­to­rit și a apă­rut băi­ețe­lul nos­tru. De când am de­venit ma­mă, sunt mai cu­ra­joa­să, pro­ba­bil n-aș fi înce­put un bu­si­ness înain­te. Simt că, da­că pot avea gri­jă de Vlad și da­că îl pot fa­ce fe­ri­cit, ori­ce altce­va e floa­re la ure­che. Așa­dar, pot spu­ne că băi­ețe­lul meu și do­ri­nța de a pe­tre­ce cât mai mult timp cu el au fost vântul de sub ari­pi.

În pre­zent nu mai lu­crez nici în tu­rism, nici în învăță­mânt. Mă ocup de Vlad și de afa­ce­re. Soțul mă spri­ji­nă și mă aju­tă foar­te mult.

Andre­ea es­te din Bu­cu­rești și me­reu și-a do­rit să lu­cre­ze în tu­rism. Pen­tru ea es­te de­ja un mod de viață. La job că­lă­to­rește, în tim­pul li­ber fa­cem ace­lași lu­cru. A stu­diat Ge­o­gra­fie la Uni­ver­si­ta­tea din Bu­cu­rești și a înce­put să lu­cre­ze în tu­rism în ace­lași timp cu mi­ne. Având în ve­de­re că es­te me­reu ple­ca­tă, im­pli­ca­rea ei es­te li­mi­ta­tă. Ne con­sul­tăm în lua­rea de­ci­zi­i­lor im­por­tan­te, însă pen­tru ea ace­as­tă afa­ce­re es­te ca o in­ves­tiție și nu chiar ca un job în ca­re se im­pli­că zil­nic.

Când și cum a înce­put po­ves­tea The Be­er Insti­tu­te?

The Be­er Insti­tu­te și pa­sul că­tre an­tre­pre­no­riat au venit du­pă ce am că­lă­to­rit prin ța­ră și am înce­put să des­co­pe­rim că în fi­e­ca­re zo­nă exis­tă be­re foar­te bună, dar ca­re, din pă­ca­te, nu se gă­sea și în Bu­cu­rești. Pen­tru că ne cu­noște­am de­ja per­so­nal cu unii din­tre be­rari, am înce­put să ne in­for­măm și să schițăm un plan, iar pe­ri­oa­da în ca­re am fost însăr­ci­na­tă și ime­diat du­pă ce am năs­cut a fost mo­men­tul în ca­re ide­ea noas­tră a prins con­tur.

Fap­tul că do­uă fe­mei au por­nit o afa­ce­re cu al­cool a fost o ști­re ine­di­tă pen­tru toa­tă lu­mea, mai cu se­a­mă că es­te vor­ba des­pre be­re, chiar și pen­tru cei apro­piați. Deși sun­tem în 2018, aso­ci­e­rea fe­meii cu al­coo­lul pa­re a fi încă un su­bi­ect ta­bu. To­tuși, tre­bu­ie să spu­nem că foar­te mul­te fe­mei se află în spa­te­le bran­du­ri­lor de be­re ar­ti­za­na­lă ro­mâneas­că, așa că ele ne in­spi­ră în fi­e­ca­re zi prin rețe­te­le pe ca­re le cre­e­a­ză, prin eti­che­te­le in­ge­ni­oa­se și prin po­ves­tea din spa­te­le fi­e­că­rei beri. Ne do­rim foar­te mult ca prin pre­ze­nța noas­tră pe ace­as­tă piață să ur­căm cu o tre­ap­tă pro­du­sul ca­re acum nu se află la lo­cul me­ri­tat. Be­rea ar­ti­za­na­lă, ca și vi­nul sau bău­tu­ri­le spir­toa­se, es­te o bău­tu­ră fi­nă, cu mul­te ca­li­tăți.

Avem be­re pen­tru toa­te gus­tu­ri­le, nu s-a întâmplat ca un cli­ent să in­tre la noi și să nu gă­se­as­că cel puțin 2-3 beri ca­re să fie pe gus­tul lui.

De ce be­re și nu vin, ca­fea sau ce­ai?

Am ales be­rea ar­ti­za­na­lă pen­tru că es­te un pro­dus ine­dit și pen­tru că vrem să spri­ji­nim atât cât pu­tem pro­du­se­le ro­mânești. Sun­tem sin­gu­rul ma­ga­zin de­di­cat ex­clu­siv aces­tui pro­dus, ca­re a reușit să reu­neas­că în ace­lași loc pro­du­că­tori din toa­tă ța­ra. Avem în pre­zent pes­te 130 de eti­che­te de be­re și ci­dru, așa­dar exis­tă o va­ri­e­ta­te la fel de ma­re ca în ca­zul vi­nu­lui, ce­ai­u­lui sau ca­fe­lei.

Avem be­re pen­tru toa­te gus­tu­ri­le, nu s-a întâmplat ca un cli­ent să in­tre la noi și să nu gă­se­as­că cel puțin 2-3 beri ca­re să fie pe gus­tul lui.

De ce să vi­nă cli­en­tul în sho­pul vos­tru? Cu ce spe­rați să-l con­vin­geți?

Prin The Be­er Insti­tu­te pu­nem ba­ze­le unei co­mu­ni­tăți a iu­bi­to­ri­lor de be­re ar­ti­za­na­lă și nu nu­mai. Pen­tru că prețu­ri­le sunt mai mici de­cât la un res­tau­rant, un bar sau o te­ra­să, cu­ri­oșii își per­mit să de­gus­te mai mul­te beri și ast­fel să își gă­se­as­că pre­fe­ra­ta. Tot pen­tru a aju­ta con­su­ma­to­rul să des­co­pe­re cât mai mul­te beri, or­ga­ni­zăm se­si­uni de de­gus­tări, lan­sări de beri noi, la ca­re be­ra­rii își spun po­ves­tea, și o mu­lți­me de alte eveni­men­te prin ca­re do­rim să con­tri­bu­im la crește­rea aces­tui seg­ment de piață. Pen­tru a-i con­vin­ge să încer­ce, avem ne­voie doar de puțin din tim­pul lor pen­tru a le da cât mai mul­te in­for­mații des­pre be­re, iar oda­tă ce au încer­cat, vor re­ve­ni, cu si­gu­ra­nță.

Be­rea pe ca­re noi o avem în shop es­te ar­ti­za­na­lă ro­mâneas­că. Ma­jo­ri­ta­tea o pro­duc în pro­pri­i­le mi­cro­be­ră­rii, dar sunt și câți­va ca­re fac ce­ea ce se nu­mește „gyp­sy bre­wing“, adi­că altci­ne­va pro­du­ce pen­tru ei rețe­ta pe ca­re au gândit-o. Sunt câte­va bran­duri de be­re ca­re pro­duc în străi­nă­ta­te, dar rețe­ta fi­ind a lor, iar pro­du­sul fi­nal fi­ind fă­cut pen­tru ei, es­te con­si­de­ra­tă tot ro­mâneas­că.

Cum s-a schim­bat viața voas­tră du­pă ce ați pus ba­ze­le aces­tei afa­ceri?

Viața noas­tră nu s-a schim­bat foar­te mult. Andre­ea încă lu­cre­a­ză în tu­rism și înce­ar­că în tim­pul pe ca­re îl are li­ber să mai gânde­as­că stra­te­gii de pro­mo­va­re pen­tru shop. Viața mea s-a schim­bat ori­cum de când îl am pe Vlad, băi­ețe­lul meu de 1 an și 2 luni, așa că pot spu­ne că es­te ca și când aș avea doi co­pii. Încerc să fac cât mai mul­te de aca­să, dar să stau în shop mă­car câte­va ore pe zi, mai ales că îmi pla­ce să le po­ves­tesc oa­me­ni­lor des­pre be­re.

O le­cție de viață cu ca­re v-ați ales de când ați pus pe pi­ci­oa­re ace­as­tă afa­ce­re?

Cel mai im­por­tant lu­cru es­te să înțe­le­gi că nu ești bun la toa­te și că tre­bu­ie să lu­cre­zi cu ex­pe­rți pen­tru fi­e­ca­re do­me­niu. Noi am ape­lat încă de la înce­put la ar­hi­tect și de­sig­ner pen­tru ame­na­ja­rea spați­u­lui, la gra­fi­ci­eni pen­tru par­tea de iden­ti­ta­te, la fir­me

Be­rea pe ca­re noi o avem în shop es­te ar­ti­za­na­lă ro­mâneas­că.

ca­re ga­ran­te­a­ză pen­tru echi­pa­men­te­le pro­fe­si­o­na­le din shop. O le­cție ar fi ace­ea că ba­nii nu tre­bu­ie să fie un im­pe­di­ment – da­că ai o idee în ca­re cre­zi și știi s-o pro­mo­ve­zi, vei gă­si re­sur­se­le fi­nan­cia­re ne­ce­sa­re.

O re­co­man­da­re de la con­nais­seurs că­tre cei ca­re abia încep să bea be­re...

Gus­tul es­te foar­te su­bi­ec­tiv, așa că re­co­man­dă­ri­le se fac în fun­cție de pre­fe­ri­nțe­le fi­e­că­rui con­su­ma­tor. Sfa­tul nos­tru es­te să ex­pe­ri­men­te­ze, să încer­ce lu­cruri noi, dar să pă­trun­dă în gus­tul be­rii ar­ti­za­na­le por­nind de la ce­le mai sim­ple beri și ur­când trep­tat că­tre ce­le cu un gust pu­ter­nic.

Ce-ar fi viața fă­ră be­re?

Cum ni­cio po­ves­te me­mo­ra­bi­lă nu înce­pe la un ce­ai, noi cre­dem că be­rea, con­su­ma­tă cu mo­de­rație ală­turi de pri­e­teni, es­te cea mai bună te­ra­pie pen­tru des­creți­rea fru­nții.

Cum ara­tă răs­fățul pen­tru voi?

Ori­cât de ocu­pa­te am fi, atât eu, cât și Andre­ea ne bu­cu­răm me­reu de o car­te bună, de o dru­meție pe mun­te, de o baie fi­er­bin­te sau de un de­sert cu mul­tă ci­o­co­la­tă. Amândo­uă avem plă­ceri sim­ple și nu sun­tem ge­nul de fe­mei ca­re se răs­față la sa­loa­ne­le de înfru­mu­seța­re. Pre­fe­răm să ne pe­tre­cem tim­pul li­ber în na­tu­ră – cu cât mai săl­ba­ti­că și de­par­te de agi­tația orașu­lui, cu atât mai bine.

O se­a­ră per­fec­tă pen­tru mi­ne es­te fi­e­ca­re se­a­ră cu mi­cuțul meu, in­di­fe­rent de loc. Pen­tru Andre­ea, cu si­gu­ra­nță la un foc de ta­bă­ră și as­cul­tând cânte­ce de mun­te la chi­ta­ră.

Dia­na, știu că ai ab­sol­vit o fa­cul­ta­te de chi­mie și ai lu­crat mult timp într-o cor­po­rație. Cum ai ajuns să faci co­fe­tă­rie?

Du­pă ce am de­venit mă­mi­că, vi­zi­u­nea mea asu­pra vi­i­to­ru­lui s-a schim­bat la 180 de gra­de: am ști­ut ime­diat că nu do­resc să mă întorc în mul­ti­nați­o­na­lă, ast­fel că am re­venit la pri­ma dra­gos­te.

De un­de ai învățat să faci pră­ji­turi?

Atât ma­ma, cât și bu­ni­ca au pre­pa­rat din­tot­de­au­na pră­ji­turi în ca­să. Mi-aduc amin­te cu drag des­pre in­te­re­sul pe ca­re îl avea ma­ma să gă­se­as­că rețe­te noi: așa am ajuns să răs­foi­esc încă din co­pi­lă­rie că­rți și re­vis­te le­ga­te de bu­că­tă­rie. Ma­ma mă lă­sa de­se­ori s-o ajut și îmi ex­pli­ca blând pașii ce tre­bu­ia ur­mați, fă­ră a-și ima­gi­na vre­o­da­tă că voi ajun­ge să-i duc mai de­par­te pa­si­u­nea.

Ce pre­pari la Bă­că­nia ta Dul­ce, ca­re sunt pro­du­se­le star și, mai ales, cum le pre­pari? Ai rețe­te secrete? Fo­lo­sești rețe­te tra­diți­o­na­le? Le adap­te­zi?

Îmi pla­ce foar­te mult să fac pro­du­se tra­diți­o­na­le și să re­a­duc în prim-plan gus­tu­ri­le co­pi­lă­ri­ei. Cel mai ma­re suc­ces îl au mu­ce­ni­cii, tur­ta dul­ce, ci­o­co­la­ta de ca­să… și lis­ta poa­te con­ti­nua. Sunt într-o per­ma­nen­tă cău­ta­re de rețe­te, iar cai­e­te­le ve­chi sunt sur­se de in­spi­rație. Tes­tez rețe­te­le, apoi le adap­tez vre­mu­ri­lor noas­tre și ast­fel ies pro­du­se­le noas­tre cu gust unic.

A fost ușor să-ți des­chi­zi co­fe­tă­rie? Ca­re a fost cel mai di­fi­cil pas? Gă­sești ușor co­la­bo­ra­tori?

Nu e ușor să des­chi­zi o afa­ce­re, in­di­fe­rent în ce do­me­niu ai vrea să ac­ti­ve­zi. Cel mai greu a fost să gă­sesc un spațiu în ca­re să îmi des­fășor acti­vi­ta­tea. Trep­tat, au apă­rut opor­tu­ni­tăți de co­la­bo­ra­re, iar astă­zi co­la­bo­rez cu com­pa­nii des­tul de mari din Brașov, atât în ca­li­ta­te de fur­ni­zori, cât și în ca­li­ta­te de cli­e­nți. Mă de­clar mu­lțu­mi­tă de evo­luția bă­că­ni­ei în cei aproa­pe trei ani de exis­te­nță.

Ma­jo­ri­ta­tea din­tre noi au o nos­tal­gie pen­tru dul­ci­u­ri­le „de ca­să“, dar la fel de ade­vă­rat es­te că mul­tă lu­me nu are pri­ce­pe­rea și, mai ales, nici tim­pul să pre­pa­re aca­să tot ce i-ar pof­ti ini­ma. Vor­bește-ne puțin des­pre iniția­ti­va ta de a oferi alua­turi per­fec­te și ga­ta pre­pa­ra­te ama­to­ri­lor de fa­so­nat pră­ji­turi în fa­mi­lie.

Co­fe­tă­ria de aca­să, așa se nu­mește proi­ec­tul Bă­că­ni­ei Dulci, proi­ec­tul ca­re spri­ji­nă fa­mi­li­i­le ca­re do­resc să ofe­re amin­tiri dulci ce­lor din jur și, mai ales, co­pi­i­lor. Ofe­rim po­si­bi­li­ta­tea de a lua aca­să un aluat fă­cut cu drag și din in­gre­di­en­te na­tu­ra­le, pen­tru a fi copt de fi­e­ca­re în cup­to­rul pro­priu și de­co­rat împreu­nă cu co­pi­ii, în fe­lul ca­re le pla­ce lor. Fa­cem cur­suri și ate­li­e­re de pră­ji­tu­rit, ofe­rim va­rian­te de de­cor și spri­jin pen­tru pre­pa­ra­rea dul­ci­u­ri­lor în ca­să.

Mă de­clar mu­lțu­mi­tă de evo­luția bă­că­ni­ei în cei aproa­pe trei ani de exis­te­nță.

Ca­re sunt dul­ci­u­ri­le ta­le preferate?

E greu să mă ho­tă­răsc! Îmi plac toa­te dul­ci­u­ri­le din bă­că­nie, însă mult de tot îmi plac ca­ra­me­lul să­rat și dul­ce­ața de lap­te.

A fost greu să treci de la viața de cor­po­ra­tis­tă la cea de între­prin­ză­toa­re? Ai mo­men­te când re­greți cor­po­rația?

Sin­gu­rul re­gret, ca­re îmi vi­ne în min­te des­tul de des, se re­fe­ră la spri­ji­nul pe ca­re si­mțe­ai că-l ai ști­ind că ai vreo 3.000 de co­le­gi ga­ta ori­când să te aju­te și să te îndru­me.

Cum ve­zi vi­i­to­rul? Cum cre­zi că va evo­lua bă­că­nia în vi­i­to­rii trei ani, să zi­cem?

Sin­gu­rul lu­cru pe ca­re îl știu si­gur des­pre vi­i­tor es­te că îmi do­resc să pot me­nți­ne le­gă­tu­ra de pri­e­te­nie cu cli­e­nții noștri, să le ofer ace­le­ași ex­pe­ri­e­nțe fru­moa­se în con­ti­nua­re.

În ul­ti­mii ani, unii oa­meni au înce­put să uras­că za­hă­rul, dar iu­besc la fel de mult dul­ci­u­ri­le. Ce zici de tren­dul fă­ră za­hăr și cu tot fe­lul de ex­pe­ri­men­te de îndul­ci­re?

Cred în pu­te­rea echi­li­bru­lui. Dul­ci­uri cu gust tra­diți­o­nal fă­ră za­hăr sunt greu de obți­nut sau chiar im­po­si­bil. Încerc să re­duc can­ti­tăți­le de za­hăr fo­lo­si­te și, în ace­lași timp, să le ex­plic cli­e­nți­lor că, de mul­te ori, înlo­cu­i­to­rii pot fi mai no­ci­vi de­cât za­hă­rul. Fac și dul­ci­uri fă­ră za­hăr, îndul­ci­te cu îndul­ci­tori na­tu­ra­li sau fruc­te, în spe­cial pen­tru co­pi­lași.

Pes­te va­ră, ai or­ga­ni­zat ate­li­e­re de co­fe­tă­rie pen­tru co­pii. Ca­re sunt con­clu­zi­i­le ta­le: de ce es­te bine să-i lă­săm pe cei mici în bu­că­tă­rie?

E un de­li­ciu să-i ve­zi în acți­u­ne pe mi­cii co­fe­tari! Acti­vi­tăți­le în bu­că­tă­rie le dez­vol­tă co­pi­i­lor în pri­mul rând înde­mâna­rea, în al doi­lea rând ca­pa­ci­ta­tea de a fi pre­ze­nți trup și su­flet și, nu în ul­ti­mul rând, cre­e­a­ză amin­tiri fru­moa­se.

Îmi pla­ce foar­te mult să fac pro­du­se tra­diți­o­na­le și să re­a­duc în prim-plan gus­tu­ri­le co­pi­lă­ri­ei.

Adi­na și Andre­ea, ce­le do­uă an­tre­pre­noa­re pa­si­o­na­te de be­re

Pes­te 130 de eti­che­te de be­re se află în ma­ga­zi­nul ce­lor do­uă par­te­ne­re

Cli­en­tul pri­mește con­si­li­e­re din par­tea ca­sei pen­tru ale­ge­rea ti­pu­lui de be­re po­tri­vit lui

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.