Cor­nel Ilie: Șan­sa la fe­ri­ci­re exis­tă în fi­e­ca­re mo­ment

Ci­ne nu a as­cul­tat me­lo­di­i­le „Ple­a­că“, „Vre­au o ța­ră ca afa­ră“sau „Așa, și?“Ci­ne nu l-a ad­mi­rat pe Cor­nel Ilie, so­lis­tul tru­pei Vunk? Tânăr, chi­peș, cu o vo­ce de in­vi­diat, dar și cu o fa­mi­lie fru­moa­să.

Femeia - - SUMAR -

Cor­nel Ilie nu es­te doar o vo­ce ca­re cântă și încântă, ci și o per­so­na­li­ta­te im­pli­ca­tă în mer­sul ce­tății, de cu­rând luând par­te la acți­u­nea Let’s do it, Ro­ma­nia!, de strânge­re a deșeu­ri­lor din are­a­le­le na­tu­ra­le. Fa­ce par­te din dis­tri­buția proi­ec­tu­lui „Mam­ma Mia“toc­mai fi­in­dcă îi plac pro­vo­că­ri­le. Nu mai es­te cel mai râvnit bur­lac, ci a de­venit cel mai sim­pa­tic soț și tă­tic.

Cântați mult, dom­nu­le Ilie, și de mult. Cu ce proi­ec­te noi vi­ne toam­na asta?

Es­te o toam­nă în ca­re înre­gis­trăm cânte­ce noi pe ca­re ur­me­a­ză să le lan­săm în cu­rând. Pe lângă asta, sun­tem în pro­mo­va­rea do­cu­men­ta­ru­lui nos­tru, „VUNK – Jur să spun ade­vă­rul“, pri­mul do­cu­men­tar al unui ar­tist ro­mân.

Cât de greu a fost să îl faci pe Sam din mu­si­cal alt­fel de­cât în film, alt­fel de­cât Au­re­lian Te­mișan și Ci­prian Te­o­do­res­cu, cei­la­lți doi in­ter­preți ai ro­lu­lui?

Am încer­cat să mă pun în pi­e­lea lui Sam și să mă întreb cum m-aș pur­ta, cum aș re­a­cți­o­na

da­că aș tre­ce prin po­ves­tea lui. Ne­a­vând ex­pe­ri­e­nță ca ac­tor, încerc să com­pen­sez prin na­tu­ra­lețea cu ca­re îi dau viață lui Sam.

Cum ai ajuns să lu­cre­zi în proi­ec­tul „Mam­ma mia!“?

Am fost pro­vo­cat și am ac­cep­tat. Și es­te una din­tre ce­le mai bu­ne de­ci­zii pe ca­re le-am luat vre­o­da­tă. Sunt con­vins că a fost un pa­riu și pen­tru cei ca­re s-au gândit să mă im­pli­ce în proi­ect și mă bu­cur că am con­fir­mat și că nu i-am de­za­mă­git.

Pu­bli­cul s-a bu­cu­rat de po­ves­tea de pe sce­nă?

Pu­bli­cul a fost luat prin sur­prin­de­re, sunt con­vins, pen­tru că, deși știa fil­mul sau mu­si­ca­lul de la Lon­dra, a vă­zut la Bu­cu­rești un spec­ta­col ca­re i-a de­pășit mult aștep­tă­ri­le. Știu asta, am vă­zut-o în re­a­cții, în co­men­ta­rii, în ce­re­rea de a se re­ju­ca. Chiar es­te un spec­ta­col foar­te bun, un act ar­tis­tic ca­re te fa­ce să uiți de ori­ce gri­jă, ca­re te bu­cu­ră, te tre­ce prin toa­te emoți­i­le grație unui dans, mu­zi­cii ce­lor de la ABBA și sce­na­ri­u­lui foar­te bun.

Ce te mai ui­mește în fi­e­ca­re zi?

Încerc să fiu atent doar la ce­le bu­ne, să văd par­tea fru­moa­să din tot ce mă încon­joa­ră și fru­mo­sul din oa­meni. Pri­vind așa, de foar­te mul­te ori mă ui­mesc ce­le bu­ne.

Cum te-ai des­co­pe­rit ca ta­tă și soț?

Erau amândoi cu mi­ne și aștep­tau mo­men­tul po­tri­vit să ia­să la joa­că.

Neîmpli­ni­ri­le au fost be­ne­fi­ce în evo­luția ta?

Extrem de be­ne­fi­ce. Fac par­te din pro­ce­sul de evo­luție, iar da­că ești atent la ele, poți să ve­zi că, de ce­le mai mul­te ori, neîmpli­ni­ri­le vin ca le­cții, nu ca pe­dep­se.

Ce faci ca să te îmbo­gățești spi­ri­tual, să de­vii cre­a­tiv?

Îmi ima­gi­nez me­reu lu­mea alt­fel. Tot ce văd, tot ce mă încon­joa­ră au o cu to­tul altă față sau au­ră față de cum ve­de res­tul lu­mii, iar asta îmi ți­ne ima­gi­nația an­tre­na­tă.

Ai un stil ves­ti­men­tar apar­te. Ci­ne te îmbra­că, ci­ne îți ale­ge hai­ne­le?

Cos­min Flo­rea es­te sti­lis­tul ca­re mă con­si­lia­ză, dar ape­lez la el doar la eveni­men­te­le im­por­tan­te sau con­cer­te­le noas­tre mari. Alt­fel, când ies din ca­să la plim­ba­re sau la film, sunt res­pon­sa­bil pen­tru greșe­li­le de ves­ti­men­tație pe ca­re, pro­ba­bil, le fac.

Hai­na te fa­ce om?

Te poa­te fa­ce să ai mai mul­tă încre­de­re în ti­ne, dar atât.

Dor­mi mult? Vi­se­zi des?

Dorm bine, nu știu da­că mult.

Vi­sez me­reu. Și cu ochii închiși, dar mai ales cu ei des­chiși.

Dar vi­sez me­reu. Și cu ochii închiși, dar mai ales cu ei des­chiși.

Ale­gi lo­curi anu­me pen­tru va­ca­nțe? Ce înse­am­nă de fapt o va­ca­nță pen­tru ti­ne?

Va­ca­nță es­te atunci când sunt cu fa­mi­lia mea. Iar asta se poa­te întâmpla și aca­să. Sun­tem foar­te spon­tani și ple­căm des. În ul­ti­mul timp, am mers foar­te mult prin ța­ră, pen­tru că am do­rit să re­ve­dem niște lo­curi prin ca­re nu mai ajun­se­se­răm de ce­va vre­me.

Va­ra s-a cam dus. Te-ai întâlnit cu ma­rea?

O sin­gu­ră da­tă. Nu sunt așa de ma­re fan al se­zo­nu­lui de ma­re. Prea mul­tă gă­lă­gie și prea aglo­me­rat.

Mai ai timp de mers pe jos, de sport, de aer… li­ber?

Mă aju­tă foar­te mult mer­sul pe jos, nu pot sta pe loc.

Iar ca sport, joc mult te­nis.

Tu și Za­ra (fe­tița de aproa­pe 3 ani a ar­tis­tu­lui) aveți pro­gram de plim­bări, de joa­că?

O iau cât se poa­te de des cu mi­ne. Și în oraș, dar și la con­cer­te prin ța­ră. Za­ra are pro­gram de ar­tis­tă, nu are pro­gram fix.

Faci sur­pri­ze și cum­peri ca­do­uri de­se­ori?

Fac sur­pri­ze foar­te des, îmi pla­ce să gă­sesc idei de a sur­prin­de. Să fac ca­do­uri îmi pla­ce mai mult de­cât să pri­mesc.

Femeia de lângă ar­tist tre­bu­ie să fie alt­fel?

Tre­bu­ie să fie ea însăși, atât.

Ce mai vrei de la viața asta?

Ce am vrut și de la ce­le­lal­te.

Exis­tă șan­sa de a atin­ge fe­ri­ci­rea?

Exis­tă, în fi­e­ca­re mo­ment. Te aște­ap­tă să nu te mai iei prea ta­re în se­ri­os și atunci o s-o atin­gi mai ușor. Și mai des.

Ce cu­loa­re are fe­ri­ci­rea?

Da­că ar avea cu­loa­re, am înce­pe să ne îmbră­căm în ace­e­ași cu­loa­re, ca să cre­a­dă cei­la­lți că sun­tem fe­ri­ciți.

„Eu, când mă fac ma­re, vre­au să ră­mân co­pil“, spu­ne Cor­nel în des­chi­de­rea blo­gu­lui său

În stu­dio, lo­cul său drag de cre­ație Cu gândul la proi­ec­te vi­i­toa­re

Un vi­să­tor cu pi­ci­oa­re­le pe pă­mânt

În „Mam­ma mia“, ală­turi de Lo­re­da­na Gro­za

La fel de con­vin­gă­tor ca ac­tor și cântă­reț În ro­lul lui Sam din mu­si­ca­lul „Mam­ma mia“

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.