Pu­te­rea ier­tă­rii

Se vor­bește foar­te mult des­pre cât de im­por­tant e să ier­tăm greșe­li­le. Dar ce înse­am­nă asta de fapt? Ca­re es­te pro­ce­sul prin ca­re al­chi­mi­zăm su­pă­ră­ri­le și le eva­po­răm, tran­sfor­mându-le și tran­sfor­mându-ne?

Ioana - - Cuprins -

Mu­lți spun că ier­ta­rea es­te una din­tre emoți­i­le po­zi­ti­ve ca­re ne me­nțin co­nec­tați cu si­ne­le nos­tru pro­fund și cu cei­la­lți oa­meni. Cer­ce­tă­to­rul și me­di­cul Ge­or­ge Vail­lant, de la Har­vard, cre­de că aces­te emoții po­zi­ti­ve sunt in­gre­di­en­te­le-cheie ca­re ne le­a­gă și ne fac oa­meni. Aces­te opt emoții in­clud iu­bi­rea, spe­ra­nța, bu­cu­ria, com­pa­si­u­nea, cre­di­nța, mi­ra­rea și re­cu­noști­nța. In­di­fe­rent că ești o fi­re încli­na­tă spre spi­ri­tua­li­ta­te sau nu, stu­di­i­le su­sțin că emoți­i­le po­zi­ti­ve ne fac să avem vi­eți mai să­nă­toa­se, mai fe­ri­ci­te și mai co­nec­ta­te. Iar ier­ta­rea nu poa­te lip­si din astfel de vi­eți.

Ră­mâne însă me­reu între­ba­rea: cum re­nu­nțăm la su­pă­rări și la ran­chi­u­nă, cum pu­tem ier­ta pe ci­ne­va ca­re ne-a ră­nit, ca­re ne-a de­za­mă­git, ca­re ne-a tră­dat? Mul­te din­tre noi au ce­ea ce se nu­mește „po­ves­tea su­fe­ri­nței“. Es­te vor­ba des­pre po­ves­tea pe ca­re o spu­nem tu­tu­ror, des­pre cum am fost și sun­tem mal­tra­ta­te, des­pre cum am de­venit vic­ti­me. Tru­cul es­te să spu­nem ace­as­tă po­ves­te într-un mod ca­re ne fa­ce să de­venim su­pra­vi­ețu­i­toa­re ale unor pe­ri­oa­de și încer­cări gre­le sau și, mai bi­ne, eroi­ne­le po­vești­lor noas­tre.

Exis­tă mai mul­te stra­te­gii cu aju­to­rul că­ro­ra pu­tem, li­te­ral­men­te, să învățăm să ier­tăm. Psi­ho­lo­gii au stu­diat acest amal­gam de idei și au pus la punct câți­va pași sim­pli, ca­re pot fi prac­ti­cați de ori­ci­ne. Se­cre­tul es­te per­se­ve­re­nța, ier­ta­rea tre­bu­ie exer­sa­tă până când de­vi­ne a do­ua noas­tră na­tu­ră.

1 Între­a­bă-te ca­re es­te ră­dă­ci­na fu­ri­ei sau ran­chi­u­nii ta­le. Pri­vește si­tuația cu ones­ti­ta­te, fă­ră a înfru­mu­seța sau re­a­ran­ja de­ta­li­i­le. Fii aten­tă la mo­dul în ca­re fu­ria te tra­ge îna­poi și te ți­ne os­ta­ti­că în pro­pria ta exis­te­nță co­ti­dia­nă.

2 Re­vi­zu­i­ește-ți „po­ves­tea su­fe­ri­nței“și spu­ne-o din nou, astfel încât să te ve­zi într-un mod be­ne­fic, un mod în ca­re ești pu­ter­ni­că. Poți să te de­tașe­zi sau să mi­cșo­re­zi tim­pul pe ca­re-l pe­treci cu un mem­bru al fa­mi­li­ei ori un pri­e­ten ca­re te-a ră­nit. Poa­te te-ai des­pă­rțit de un par­te­ner to­xic. Gândește-te că ai avut pu­te­rea să pă­ră­sești o si­tuație ca­re nu-ți era în avan­taj. Ai fost, într-ade­văr, su­pra­vi­ețu­i­toa­rea și eroi­na pro­pri­ei po­vești. Pu­ne ac­cen­tul pe punc­te­le ta­le for­te ca­re s-au dez­vol­tat ca ur­ma­re a aces­tei si­tuații. Când ci­ne­va te ră­nește sau te com­pro­mi­te, ai oca­zia s-o iei pe o ca­le nouă, tran­sfor­ma­toa­re, ca­re du­ce spre o viață mai împli­ni­tă.

3 Cul­ti­vă-ți com­pa­si­u­nea și em­pa­tia pen­tru ti­ne însăți, pen­tru fap­tul că ai ajuns într-o si­tuație du­re­roa­să. Da­că dai vi­na pe ti­ne că n-ai vă­zut din timp sem­ne­le, nu faci de­cât să înce­ti­nești pro­ce­sul de tran­sfor­ma­re. Du­pă ace­ea poți ier­ta și per­soa­na ca­re te-a ră­nit. O poți înțe­le­ge fă­ră a ac­cep­ta sau a to­le­ra com­por­ta­men­tul abu­ziv.

4 Fă-ți un ri­tual pro­priu de fi­e­ca­re da­tă când reușești să ie­rți o jig­ni­re, un afront, un com­por­ta­ment ne­drept. De exem­plu, poți aprin­de o lu­mâna­re, pen­tru a sim­bo­li­za lu­mi­na pe ca­re o adu­ce ier­ta­rea în su­flet. Sau poți să te întâlnești cu o pri­e­te­nă, pen­tru a săr­bă­tori închei­e­rea unei eta­pe și înce­pu­tul unei fa­ze noi și mai fe­ri­ci­te.

Bu­diștii spun că du­re­rea es­te ine­vi­ta­bi­lă, dar su­fe­ri­nța e opți­o­na­lă.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.