Tu de ci­ne te-ai îndrăgostit?

Ci­ne poa­te spu­ne de ce ne îndră­gos­tim? Ci­ne poa­te spu­ne de ce ne îndră­gos­tim de o anu­mi­tă per­soa­nă? Ce fa­cem cu sen­zația că ne-am îndrăgostit de ci­ne­va to­tal ne­po­tri­vit?

Ioana - - Cuprins -

Lis­te­le de așteptări și de ca­li­tăți nu se re­fe­ră la îndră­gos­ti­re, ci la relații, la ce­ea ce pu­tem dori și pla­ni­fi­ca pen­tru noi pe ter­men lung. Pe de o par­te, exis­tă relații per­fect fun­cți­o­na­le în ca­re nu a exis­tat ni­cio cli­pă de îndră­gos­ti­re. Sunt ex­plo­zii de flu­turi în sto­mac, pe de altă par­te, ca­re nu duc la ab­so­lut ni­mic, când nu duc la mari dra­me ca­re pot fi târâte o viață între­a­gă. Îndră­gos­ti­rea ni se întâmplă și tot res­tul e doar o rați­o­na­li­za­re post-fac­tum. Asta fa­ce din îndră­gos­ti­re un fel de fa­ta­li­ta­te, un pro­ces din ca­re nu pu­tem con­tro­la ni­mic? Să zi­cem că ra­re­ori es­te așa.

Un ma­re psi­ha­na­list, Le­o­pold Szon­di, spu­ne că ale­ge­rea în dra­gos­te es­te de­ter­mi­na­tă pul­si­o­nal. Sun­tem atrași de oa­me­nii cu struc­turi pul­si­o­na­le com­pa­ti­bi­le cu a noas­tră, „ca­re ne vin ca o mă­nușă“. Nu pu­tem con­tro­la acest pro­ces și vom fi atrași me­reu de ace­le­ași struc­turi. Însă ce­ea ce pu­tem ale­ge es­te for­ma lor de ma­ni­fes­ta­re. Da­că se zi­ce că un ma­re chi­rurg și un ma­re cri­mi­nal pot avea exact ace­e­ași struc­tu­ră pul­si­o­na­lă, dar căi de ma­ni­fes­ta­re

psi­ho­lo­gi­că și cul­tu­ra­lă to­tal opu­se, de­pin­de de noi, de ra­fi­na­men­tul nos­tru per­so­nal, de evo­luția noas­tră psi­ho­lo­gi­că și cul­tu­ra­lă să îl atra­gem pe chi­rurg și nu pe cri­mi­nal. Es­te un pro­ces con­diți­o­nat în ma­re mă­su­ră de mo­dul în ca­re creștem, de ce­ea ce am pu­tut ab­sor­bi ca me­ca­nis­me de apă­ra­re a Eu­lui în co­pi­lă­ria mi­că, de ce­ea ce am învățat prin pro­ce­sul de acul­tu­rație. De­pin­de însă și de noi, de ca­pa­ci­ta­tea de a avea tran­spa­re­nță cu noi înși­ne.

To­tuși, pen­tru a fi lu­ci­zi până la ca­păt, viața ba­te fil­mul și es­te po­si­bil să-l fi ales chiar pe cri­mi­nal, deși cre­de­am că îl ale­gem pe ra­fi­na­tul chi­rurg. Eul nos­tru nu poa­te fi de acord aproa­pe ni­ci­o­da­tă cu o astfel de ale­ge­re, așa că vom si­mți ace­as­tă re­lație ca dis­con­for­ta­bi­lă și vom fi ten­tați să ce­rem aju­tor pen­tru a ieși din si­tuație. Pri­mul lu­cru de ști­ut es­te că pu­tem ieși din din ea, dar, da­că nu ne pu­tem împi­e­di­ca să si­mțim di­fe­ri­te atra­cți­ii, cel mai să­nă­tos es­te să evi­tăm să in­trăm în relații ca­re ame­ni­nță să de­vi­nă du­ra­bi­le și ca­re ne pun în pe­ri­col echi­li­brul psi­hic, poa­te chiar și pe cel fi­zic. Pe scurt, avem o se­rie de sem­na­le de aver­ti­za­re in­ter­ne de ca­re ar fi bi­ne să ți­nem se­a­ma ime­diat ce le per­ce­pem și să nu că­dem în cap­ca­na înde­păr­tă­rii lor pe mo­ti­vul că sunt „gânduri ne­ga­ti­ve“.

Câte­da­tă toc­mai aces­te rău fa­ma­te gânduri ne­ga­ti­ve sunt gar­di­e­nii li­ber­tății noas­tre. De exem­plu:

1 Mă fa­ce să mă simt me­reu proas­tă, urâtă, in­su­fi­ci­en­tă. Nu es­te me­reu sem­nul că ar tre­bui să te ocu­pi de dez­vol­ta­rea per­so­na­lă sau de ope­rații es­te­ti­ce, ci es­te sem­na­lul pe ca­re ți-l dă Eul tău că es­te pus în pe­ri­col. Ce riști? De­mo­ra­li­za­re, de­pre­sie, de­vii vul­ne­ra­bi­lă și ușor de con­dus.

2 Îmi pla­ce să fac sex cu el, dar nici acum nu știu da­că mă iu­bește. Lip­sa de con­fort, in­ti­mi­ta­te și tan­drețe ar tre­bui să te pu­nă pe gânduri. Nu te învi­nui ime­diat că nu ești tu su­fi­ci­ent de tan­dră, ci între­a­bă-te cum poa­te iu­bi ci­ne­va ca­re nu-ți poa­te da con­fort nici în tim­pul in­ti­mi­tății fi­zi­ce ma­xi­me.

3 Nu-mi plac pri­e­te­nii lui, ni­ci­u­nul. Da­că nu ar fi el, nu m-aș apro­pia ni­cio cli­pă de oa­me­nii ăștia, chiar aș tre­ce pe par­tea ce­a­lal­tă a dru­mu­lui. Așa cum ne ale­gem iu­biții, ne ale­gem și pri­e­te­nii, pe cri­te­rii de com­pa­ti­bi­li­ta­te pul­si­o­na­lă. Pes­te tot sunt și us­că­turi, dar in­ca­pa­ci­ta­tea ta de a re­lați­o­na cu ab­so­lut toți pri­e­te­nii lui nu înse­am­nă că ești săl­ba­ti­că, ci ara­tă că sunt la­turi ale lui cu ca­re nu ai vrea de­loc să ai de-a fa­ce.

4 Nu-mi plac ca­do­u­ri­le de la el, ni­ci­u­nul. Ori­ci­ne poa­te greși, iar băr­bații nu sunt spe­cia­liști la ales bi­ju­te­ri­i­le de exem­plu, dar, da­că chiar to­tul e greșit, nu te gândi că ești tu prea pre­te­nți­oa­să, ci între­a­bă-te de ce nu învață mă­car din ex­pe­ri­e­nță ce îți pla­ce și ce nu.

Avem o se­rie de sem­na­le de aver­ti­za­re in­ter­ne de ca­re ar fi bi­ne să ți­nem se­a­ma când ne îndră­gos­tim.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.