O lu­nă Orașul ÎN Înge­ri­lor

Los Ange­les es­te ACEL ORAȘ pe ca­re ÎL CUNOȘTI atât de bine, deși nu ai fost ni­ci­o­da­tă aco­lo. Cam asta A FOST și sen­zația mea când am ate­ri­zat pe LAX, ae­ro­por­tul ÎN INCINTA că­ru­ia își fac ve­a­cul zeci de pa­pa­raz­zi zil­nic, în spe­ra­nța că vor reuși o fotograf

Marie Claire (Romania) - - VacanȚă -

Dis­ta­nțe­le mari pe ca­re le par­cur­gi pen­tru a ajun­ge din­tr-un loc în altul îți per­mit să- ți acor­zi puțin timp să te vi­se­zi pro­ta­go­nis­tul sce­ne­lor din se­ria­le și fil­me-cult pre­cum Beverly Hills 90210 sau Ca­li­for­ni­ca­ti­on. Pe mă­su­ră ce go­nești pe au­tos­tră­zi­le cu câte cinci ben­zi pe sens, având oce­a­nul pe par­tea dre­ap­tă și dealu­ri­le ca­re as­cund car­ti­e­re­le bo­ga­te pe par­tea stângă, înce­pi să re­a­li­ze­zi că toa­te lo­cu­ri­le pe ca­re le ve­de­ai în se­ria­lul pre­fe­rat sunt re­a­le. To­tul pa­re un vis, iar cei de aco­lo știu să se fo­lo­se­as­că de acest lu­cru. Pri­me­le zi­le le vei pe­tre­ce cu si­gu­ra­nță pe pla­jă, pen­tru sim­plul fapt că nu vei pu­tea re­zis­ta ten­tați­ei. În plus, opți­u­ni­le sunt in­fi­ni­te. Ve­ni­ce Be­a­ch es­te o oa­ză cool, cu mânca­re de­li­ci­oa­să la tot pa­sul, mu­zi­că, spec­ta­co­le cu dan­sa­tori pe ro­le și un ska­te­park un­de poți

ur­mări ce­le mai ex­tre­me tru­curi. Sub­cul­tu­ra ska­te­ri­lor es­te ex­trem de dez­vol­ta­tă și es­te plă­cut să ob­ser­vi cum mem­brii ei îi la­să pe tu­riști să- i ob­ser­ve în „ ha­bi­ta­tul” na­tu­ral. Prac­tic, cam de aici poți lua cel mai bine pul­sul cul­tu­rii ex­cen­tri­ce a ti­ne­ri­lor din Ca­li­for­nia. De­si­gur, exis­tă și lo­curi mai li­niști­te, cum ar fi Zu­ma Be­a­ch din Ma­li­bu, un­de am avut sur­pri­za să mă aflu la câți­va me­tri de un banc de del­fini ca­re se apro­pia­se de mal. Apa es­te adâncă, va­lu­ri­le sunt uriașe, iar sur­fe­rii își exer­se­a­ză și ei mișcă­ri­le în ra­ze­le (aproa­pe îngri­jo­ră­tor de) pu­ter­ni­ce ale soa­re­lui. Ce ta­blou su­blim! Re­venind un pic cu pi­ci­oa­re­le pe pă­mânt (deși e greu să te tre­zești din amo­rțe­a­la de va­ca­nță pe ca­re orașul o im­pu­ne), tre­bu­ie să ajun­gi la Cen­trul Get­ty. Lo­cul es­te bine cu­nos­cut pen­tru ar­hi­tec­tu­ra apar­te, gră­di­ni­le de vis și pri­ve­liștea mai­es­tu­oa­să asu­pra orașu­lui. Mu­zeul reu­nește pic­turi eu­ro­pe­ne din se­co­lul al Xx-lea, sem­na­te de nu­me mari pre­cum Vin­cent van Go­gh, ma­nus­cri­se, sculp­turi, obi­ec­te de ar­tă de­co­ra­ti­vă și fo­to­gra­fii din 1830 până în pre­zent. Mai es­te și Par­cul Grif­fith, lo­cul per­fect pen­tru a ve­dea fai­mo­sul semn „Hol­ly­wood”, unul din­tre ce­le mai ico­ni­ce lu­cruri din toa­tă Ame­ri­ca și un must-see pen­tru ori­ci­ne a des­chis te­le­vi­zo­rul vre­o­da­tă. Un­de mai pui fap­tul că tot aici Ja­mes De­an (fă­ră să fie ne­voie de alte in­tro­du­ceri) mer­ge într-o ex­cur­sie la Obser­va­to­rul Grif­fith în pe­li­cu­la Re­bel fă­ră cau­ză, iar Pește­ri­le Bron­son ale par­cu­lui au fost pre­zen­ta­te în anii ’ 60 în Bat­man și Star Trek. Cu si­gu­ra­nță un loc un­de toți ci­ne­fi­lii tre­bu­ie să ajun­gă pen­tru a- și gă­si li­niștea. Es­te de la si­ne înțe­les că nu poa­te ve­ni vor­ba des­pre ci­ne­ma­to­gra­fie fă­ră a-l me­nți­o­na pe uriașul Da­vid Lyn­ch și pro­ba­bil ți-ai dat se­a­ma de­ja că es­te vor­ba des­pre Mul­lhol­land Dri­ve, fai­mo­sul film din 2001. Ei bine, pe lângă un film ge­nial, Mul­lho­land e un loc cât se poa­te de re­al, o stra­dă întor­to­che­a­tă, la fel ca fi­rul na­ra­tiv al fil­me­lor ce poar­tă sem­nă­tu­ra Lyn­ch, de alt­fel. Da­că îți do­rești cu ade­vă­rat să înțe­le­gi Hol­ly­woo­dul, aces­ta es­te cel mai po­tri­vit loc. Iar da­că vrei să ve­zi lu­mi­ni­le orașu­lui de sus, tot aici vei gă­si ce­le mai bu­ne lo­curi ame­na­ja­te pen­tru asta. O plim­ba­re prin Beverly Hills te va fa­ce să gă­sești, cel mai pro­ba­bil, ca­sa vi­su­ri­lor ta­le, as­cun­să un­de­va pe o stră­duță um­bri­tă de co­pa­cii ca­re de­co­re­a­ză car­ti­e­rul. Ro­deo Dri­ve se află, de ase­me­nea, tot în zo­na asta, fi­ind pro­ba­bil cea mai fai­moa­să zo­nă co­mer­cia­lă, cu bu­ti­curi glam și bran­duri de re­nu­me. Un alt car­ti­er în ca­re tre­bu­ie să faci o plim­ba­re es­te West Adams, un loc nu chiar atât de po­pu­lar, însă cu ade­vă­rat de­o­se­bit. De ce? Aici vei ve­dea ce­le mai fru­moa­se ca­se con­stru­i­te în stil vic­to­rian din câte exis­tă, vop­si­te în al­bas­tru elec­tric, roz pal, ver­de-praz sau ori­ce altă cu­loa­re ca­re ți-ar fu­ra ochii. Res­tau­ran­te de lux exis­tă pes­te tot ( fi­rește, doar es­te orașul în ca­re sunt șan­se mari să dai nas în nas cu Joh­nny Depp, sau cel puțin așa îmi pla­ce să cred), însă tre­bu­ie să încerci bur­ge­rii In-n-out. În ju­rul aces­to­ra s-a for­mat o sec­tă și tre­bu­ie să re­cu­nosc sin­cer că oda­tă ce am mâncat pri­ma oa­ră aco­lo, am înțe­les in­stant de ce. Echi­pa lor a avut o idee mi­nu­na­tă: me­ni­ul se­cret – un me­niu pe ca­re nu-l gă­sești în res­tau­rant, ast­fel că „doar” cu­nos­că­to­rii pot ce­re pre­pa­ra­te­le res­pec­ti­ve, da­că știu nu­me­le de cod ale aces­to­ra. În re­a­li­ta­te, ori­ci­ne es­te la un se­ar­ch pe Goo­gle dis­ta­nță de me­ni­ul com­plet, însă asta nu fa­ce mi­si­u­nea mai puțin in­te­re­san­tă. În ese­nță, es­te un di­ner ti­pic ame­ri­can, pe ca­re nu tre­bu­ie să-l ra­te­zi. De ase­me­nea, nu poți pă­ră­si orașul fă­ră să încerci un ta­co ve­ri­ta­bil, într-un res­tau­rant cu spe­ci­fic. Zi­le­le trec lent aici, lu­cru­ri­le se pe­trec într-o ma­ni­e­ră re­la­xan­tă, iar to­tul are o so­luție, sau asta es­te doar ilu­zia pe ca­re L. A.- ul o con­stru­i­ește. Oa­me­nii sunt ex­trem de pri­e­te­noși și te între­a­bă ce ai fă­cut în we­e­kend (oda­tă ce reușești să treci pes­te scep­ti­cis­mul ca­re vi­ne na­tu­ral într-o ast­fel de si­tuație, vei re­a­li­za că une­ori e chiar dră­guț să-i po­ves­tești unui străin des­pre pic­ni­cul tău de sâmbă­tă). Cum se sim­te o lu­nă pe­tre­cu­tă aici? Ca un vis din ca­re te tre­zești la un mo­ment dat cu chef de surf și cu un bronz de in­vi­diat.

mc

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.