Psi­ho: Sca­pă de gându­ri­le re­le

Marie Claire (Romania) - - Sumar - DE ANDRE­EA CIPCĂ

E- ade­vă­rat, e su­fi­ci­ent să des­chi­zi te­le­vi­zo­rul sau ra­di­o­ul ca să-ți dai se­a­ma că pla­ne­ta se află în pe­ri­col în acest mo­ment, din mul­te punc­te de ve­de­re. Că, da­că nu ne schim­băm sti­lul de viață, o să ne îngro­păm sin­guri sub mor­ma­ne de plas­tic, de gu­noaie și o să ne su­fo­ce po­lua­rea. În ace­lași timp, exis­tă mul­te mo­ti­ve pen­tru ca­re pu­tem fi re­cu­nos­că­tori, înce­pând de la fap­tul că res­pi­răm, că avem cor­puri ca­re mun­cesc încon­ti­nuu pen­tru noi, că na­tu­ra își fa­ce sin­gu­ră tre­a­ba și are o ca­pa­ci­ta­te de re­ge­ne­ra­re imen­să și așa mai de­par­te. Acest tip de gândi­re, ca­re nu vi­ne nea­pă­rat na­tu­ral, poa­te im­pin­ge lu­cru­ri­le în di­re­cții po­zi­ti­ve în viața noas­tră. Mo­ni­ca Di­nu­les­cu, psi­ho­te­ra­peut și psi­ho­log cli­ni­cian, spu­ne că atunci când ve­dem mai cu­rând par­tea goa­lă a pa­ha­ru­lui se ac­ti­ve­a­ză în noi ce­ea ce se nu­mește in­stinct de su­pra­vi­ețu­i­re, ce­ea ce n-ar tre­bui să se întâmple într-o so­ci­e­ta­te mo­der­nă. Instinc­tul de su­pra­vi­ețu­i­re nu fa­ce ca­să bună cu gândi­rea po­zi­ti­vă, sunt din re­gis­tre di­fe­ri­te. Instinc­tul de su­pra­vi­ețu­i­re apa­rți­ne crei­e­ru­lui rep­ti­lian ( in­stinc­te­lor pri­ma­re), pe când gândi­rea po­zi­ti­vă apa­rți­ne ne­o­cor­te­xu­lui (crei­e­ru­lui emoți­o­nal, ca­re se ocu­pă cu încli­nați­i­le ar­tis­ti­ce, emoți­i­le, em­pa­tia etc.). Cu alte cu­vin­te, atunci când gândim ne­ga­tiv nu pu­tem lua de­ci­zi­i­le co­rec­te, ci pe ce­le in­flue­nța­te de un ti­par de gândi­re de ge­nul „lup­tă, fu­gi sau stai ne­mișcat”, ca în prei­so­rie, când oa­me­nii dă­de­au nas în nas cu pe­ri­co­le re­a­le. Gândi­rea ne­ga­ti­vă are le­gă­tu­ră și cu fe­lul în ca­re îi ju­de­căm pe alții sau ne ju­de­căm pe noi, prin com­pa­rați­i­le pe ca­re le fa­cem prin so­cial me­dia. The Huf­fin­gton Post a de­cla­rant că te­le­foa­ne­le mo­bi­le sunt „ noi­le ți­gări”. Do­uă trei­mi din­tre oa­me­nii in­ter­vi­e­vați în Ma­rea Bri­ta­nie în ca­drul unui son­daj de opi­nie au re­cu­nos­cut că, fă­ră ac­ces la te­le­foa­ne­le lor, se simt pi­er­duți, ne­fe­ri­ciți sau su­fe­ră de an­xi­e­ta­te. Cri­ti­ca și ju­de­ca­ta re­pre­zin­tă „se­pa­ra­rea de iu­bi­re”, mo­ti­vul prin­ci­pal pen­tru ca­re ne si­mțim blo­cați, triști și sin­guri, cre­de Ga­bri­el­le Ber­nstein, spe­a­ker și li­fe coa­ch, au­toa­rea că­rții Jud­ge­ment detox. O încre­de­re în si­ne scă­zu­tă du­ce la de­ci­zii proas­te, fu­ga de re­a­li­ta­te, imer­sa­rea în so­luții ca­re, tem­po­rar, pro­mit să re­du­că an­xi­e­ta­tea (cum ar fi al­coo­lul, dro­gu­ri­le sau mânca­rea). Să gândești po­zi­tiv pre­su­pu­ne ac­ti­va­rea unor me­ca­nis­me cog­ni­ti­ve com­ple­xe, a că­ror ba­ză se pu­ne pe ter­men lung, e de pă­re­re psi­ho­lo­gul Mo­ni­ca Di­nu­les­cu. Nu es­te su­fi­ci­ent să par­ti­ci­pi la un curs des­pre „ cum să de­vii op­ti­mis­tă în trei zi­le”, pen­tru a pu­tea schim­ba aces­te ti­pa­re de gândi­re. Ast­fel de cur­suri ne pot ară­ta o di­re­cție, dar nu sunt su­fi­ci­en­te pen­tru a ne schim­ba ati­tu­di­nea față de viață. Poți fa­ce, în schimb, alte lu­cruri, în fi­e­ca­re zi:

Nu-ți mai spu­ne că e im­po­si­bil, că tu N- AI NO­ROC, că alții SUNT mai buni, mai fru­moși, mai dește­pți. AUTO-SABOTAREA es­te unul din­tre prin­ci­pa­le­le mo­ti­ve pen­tru ca­re SUN­TEM ne­fe­ri­ciți în fi­e­ca­re zi

CONȘTIENTIZEAZĂ fap­tul că mo­dul în ca­re gândești și te ra­por­te­zi la me­di­ul încon­ju­ră­tor es­te re­zul­ta­tul unui ames­tec între edu­cația pri­mi­tă în fa­mi­lia de ori­gi­ne, fe­lul în ca­re se com­por­tau pă­ri­nții sau bu­ni­cii, ex­pe­ri­e­nțe­le plă­cu­te sau mai puțin plă­cu­te pe ca­re le- ai avut pe par­cur­sul vi­eții. Așa poți înțe­le­ge că sti­lul tău de gândi­re s- a crei­o­nat și s- a con­so­li­dat în timp și vei avea mai mul­tă răb­da­re cu ti­ne. Prin auto-ob­ser­va­re, au­to­co­rec­ta­re și prac­ti­că con­stan­tă poți schim­ba fe­lul în ca­re ai fost obișnu­i­tă să ve­zi lu­mea. Es­te ne­voie de mult timp și per­se­ve­re­nță, pen­tru că ve­chi­le ti­pa­re vor vrea să-și re­ven­di­ce po­ziția pe ca­re s-au aflat mul­tă vre­me. Ai răb­da­re cu ti­ne, ești pe dru­mul cel bun. LU­CRE­A­ZĂ CON­STANT CU TI­NE. Nu te pla­fo­na, con­stru­i­ește-ți acți­u­ni­le cu per­se­ve­re­nță. Un om pe­si­mist va spu­ne: „Nu are rost să încerc, ori­cum nu o să ia­să”. Un op­ti­mist își va ve­dea re­a­li­ză­ri­le, mai de­gra­bă de­cât eșe­cu­ri­le, și va con­strui por­nind de la aces­tea. POZITIVIZEAZĂ re­zul­ta­tul ori­că­rei acți­uni, chiar da­că se întâmplă să pi­er­zi sau să ai o de­ce­pție. Asta înse­am­nă să tra­gi o con­clu­zie din ce­le întâmpla­te ( cu dra­gos­te față de pro­pria per­soa­nă), să înveți ce­va, să nu re­peți pe vi­i­tor ace­e­ași greșe­a­lă. Bu­cu­ră-te de fi­e­ca­re reuși­tă, ori­cât de mi­că ar fi. Ten­di­nța oa- me­ni­lor es­te să își mi­ni­mi­ze­ze reuși­te­le și să am­pli­fi­ce eșe­cu­ri­le. FĂ O LIS­TĂ ca­re să înce­a­pă cu „Eu sunt”. Ana­li­ze­a­ză apoi as­pec­te­le po­zi­ti­ve și pe ce­le ne­ga­ti­ve. De un­de vin ce­le ne­ga­ti­ve? Sunt re­a­lis­te? Cum poți să te ca­na­li­ze­zi pe ce­le po­zi­ti­ve, pen­tru a cul­ti­va iu­bi­rea de si­ne? RENUNȚĂ la fra­ze ca­re încep cu „es­te im­po­si­bil”, „nu es­te pen­tru mi­ne”, „nu voi reuși”. Înlo­cu­i­ește ex­pre­sii de ge­nul „n-o să me­ar­gă”, „eu nu am ni­ci­o­da­tă no­roc”, „încă nu sunt pre­gă­ti­tă”, cu: „es­te greu, dar sunt șan­se”, „da­că nu încerc, nu am cum să reușesc”, „nu am ni­mic de pi­er­dut”. FII PERSEVERENTĂ și ți­ne cont de fap­tul că viața ofe­ră doar po­si­bi­li­tăți, nu ga­ra­nții. Pe­si­miștii se dau bă­tuți du­pă pri­ma încer­ca­re, op­ti­miștii se ri­di­că și con­ti­nuă să încer­ce. Aces­ta es­te mo­men­tul ca­re îi di­fe­re­nția­ză pe cei ca­re reușesc de cei­la­lți. REDU TIM­PUL PE CA­RE- L PE­TRECI PE REȚE­LE­LE DE SO­CIA­LI­ZA­RE și renunță la in­flue­nțe­le ne­ga­ti­ve. Fă cu­rățe­nie în lis­ta ta de pri­e­teni și a oa­me­ni­lor ale că­ror con­turi le ur­mă­rești. ACȚI­O­NEA­ZĂ. Ale­ge să ve­zi lu­mea în ca­re trăim ca fi­ind pli­nă de po­si­bi­li­tăți, nu de res­tri­cții. Mun­cește la acest tip de gândi­re con­stant, prin ale­ge­ri­le pe ca­re le faci, por­nind de la că­rți­le pe ca­re le ci­tești, lo­cu­ri­le pe ca­re le frec­ven­te­zi sau oa­me­nii pe ca­re îi întâlnești.

mc

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.