Car­la PARNICĂ

Exper­ti­za an­tre­pre­no­ria­lă a pă­ri­nți­lor i-a asi­gu­rat for­ma­rea în bus­si­nes încă de la VÂRSTE FRAGEDE. Acum, la 34 de ani, Car­la ARE LA AC­TIV do­uă fir­me pro­prii, pe ca­re le-a cres­cut de la ZE­RO, es­te co­mu­ni­ca­tor în DO­ME­NI­UL ener­gi­ei și se ocu­pă de proi­ec­te­le

Marie Claire (Romania) - - Interviu @Work -

CUM TE-AI SI­MȚIT PRI­MA DA­TĂ CÂND AI COORDONAT O ECHI­PĂ?

De mic co­pil am avut ac­ces la tot ce pre­su­pu­ne mun­ca în echi­pă. Cred că a aju­tat foar­te mult fap­tul că pă­ri­nții mei au de­venit an­tre­pre­nori încă din 1990. Am cres­cut într-un me­diu de bu­si­ness, un me­diu de lu­cru di­na­mic, te­na­ce și ca­re pre­su­pu­nea se­ri­o­zi­ta­te vi­za­vi de an­ga­jați. Pri­ma da­tă când am ges­ti­o­nat mai mul­te de­par­ta­men­te a fost în anul 2008, ca ma­na­ger de proi­ect în do­me­ni­ul re­al estate. Fap­tul că vor­besc fluent lim­bi­le en­gle­ză și spa­ni­o­lă cred că m-a aju­tat să păs­trez o co­mu­ni­ca­re li­nia­ră cu an­ga­ja­to­rul, fi­ind o com­pa­nie străină.

CUM ÎȚI ALE­GI OA­ME­NII? Îmi plac per­soa­ne­le loia­le, mun­ci­toa­re, cu vi­zi­u­ne și de­di­cație. Da­că eu pot să fiu mul­ti­tas­king, atunci am pre­te­nția ca și cei cu ca­re lu­crez să ți­nă pa­sul. Mi-e clar însă că e vor­ba și de exper­ti­za fi­e­că­rei per­soa­ne, așa că une­ori mă adap­tez și eu în fun­cție de ei.

CUM ARA­TĂ O ZI OBIȘNU­I­TĂ PEN­TRU TI­NE? Teh­no­lo­gia de acum es­te o uneal­tă bu­nă pen­tru a pu­tea in­te­gra mul­te tas­kuri într-o zi, spre exem­plu, în te­le­fo­nul meu am ac­ces la pa­tru adre­se di­fe­ri­te de email. Ast­fel, pot să mă con­si­der di­na­mi­că în ea­ch way of work. Răs­pund prompt la so­li­ci­tări și de­leg când se poa­te. Age­nția de eveni­men­te es­te un bu­si­ness nișat, un­de ne ba­zăm pe re­co­man­da­rea cli­e­nți­lor, avem ce­re­re pen­tru di­ver­se proi­ec­te, cum ar fi pe­tre­ce­ri­le cor­po­ra­te, ce­le de co­pii, pe­tre­ceri pri­va­te: nu­nți, bo­te­zuri, dar și ac­ti­vi­tăți ca­re țin de BTL sau ser­vi­cii de gra­fi­că și de­sign. Cel mai mult timp îl de­dic proi­ec­tu­lui Tin­mar Ener­gy, un­de mă ocup de zo­na de co­mu­ni­ca­re, CSR și mar­ke­ting. Es­te un do- me­niu pro­vo­ca­tor, un­de mă simt în lar­gul meu și, deși su­nă ci­u­dat, piața ener­gi­ei es­te re­al­men­te atrac­ti­vă. De când s-a li­be­ra­li­zat și po­si­bi­li­ta­tea schim­bă­rii fur­ni­zo­ru­lui de ser­vi­cii de uti­li­tăți nu mai es­te un vis fru­mos, ci o opți­u­ne, co­mu­ni­ca­rea noas­tră a avut la ba­ză com­po­nen­ta edu­că­rii și in­for­mă­rii pu­bli­cu­lui larg de con­sum. În ul­ti­mii trei ani, de când am venit pe proi­ect, am co­mu­ni­cat pe un mix de ca­na­le toa­te acți­u­ni­le noas­tre, am lan­sat li­ci­tații, am re­a­li­zat o se­rie de spo­turi TV, am par­ti­ci­pat la eveni­men­te de bu­si­ness, târguri de pro­fil, am lan­sat Fun­dația Tin­mar, am fă­cut re­bran­ding, am or­ga­ni­zat eveni­men­te de CSR, am de­venit par­te­neri cu alte aso­ciații și fun­dații în ve­de­rea de­ru­lă­rii unor pro­gra­me ca­re au pro­mo­vat spor­tu­ri­le de ma­să, dez­vol­ta­rea sus­te­na­bi­lă a orașe­lor, dar și for­ma­rea li­de­ri­lor de mâi­ne.

EȘTI ADEP­TA ȘEDINȚELOR? Da, îmi plac șe­di­nțe­le, le con­si­der con­struc­ti­ve. Ce­le mai bu­ne brain-stor­min­guri ies din șe­di­nțe. De mul­te ori te axe­zi pe o idee și abia când stai la ma­să cu res­tul echi­pei îți dai se­a­ma că lu­cru­ri­le pot fi îmbu­nă­tăți­te. EȘTI COMMUNICATION MA­NA­GER PEN­TRU UN IM­POR­TANT FUR­NI­ZOR DE ENER­GIE. CA­RE SUNT PROVOCĂRILE PE CA­RE LE AU FE­MEI­LE CA­RE LU­CRE­A­ZĂ ÎN IN­DUS­TRIA ENER­GI­EI? În pe­ri­oa­da ac­tua­lă, di­ver­si­ta­tea de gen în me­di­ul de bu­si­ness și, cu pre­că­de­re, în ca­drul echi­pe­lor de con­du­ce­re a de­venit un su­bi­ect din ce în ce

mai abor­dat în cer­ce­tări și, to­to­da­tă, un fe­no­men so­cial. În con­cep­ţia lui Hof­ste­de – „mas­cu­lin” es­te con­cre­ti­zat într-un com­por­ta­ment mândru, de re­li­e­fa­re a ca­li­tă­ţi­lor pro­prii, și „fe­mi­nin” re­pre­zin­tă un com­por­ta­ment mo­dest, cum­pă­tat. Au­to­rul a con­sta­tat în stu­di­i­le sa­le că în so­ci­e­tă­ţi­le mas­cu­li­ne es­te apre­ciat com­por­ta­men­tul de do­mi­na­re. Cred că trăim vre­muri su­per­be, din acest con­si­de­rent nu sun­tem ne­drep­tăți­te. În ca­drul com­pa­ni­ei Tin­mar, fe­mei­le sunt la pu­te­re: un pro­cent de 70% din to­ta­lul an­ga­jați­lor. O pro­vo­ca­re es­te să co­mu­ni­căm pen­tru un brand 100% ro­mânesc, ca­re are se­ta­te niște obi­ec­ti­ve am­biți­oa­se. Ne do­rim să fim pre­ze­nți în TOP 10 bran­duri ro­mânești – în pre­zent sun­tem pe po­ziția 21 din Top 50. Și ne mai do­rim să atin­gem pra­gul de un mi­li­on de con­su­ma­tori cas­nici în por­to­fo­liu, pe ter­men me­diu. CUM FACI FAȚĂ PERIOADELOR DE STRES ȘI CE­LOR ÎN CA­RE AI

FOAR­TE MULT DE LU­CRU? Stre­sul es­te un fac­tor des întâlnit în so­ci­e­ta­tea mo­der­nă și cu ca­re încă învăț să con­vi­ețu­i­esc. Am o fi­re ener­gi­că, sunt em­pa­ti­că și foar­te co­mu­ni­ca­ti­vă, un mag­net pen­tru stres, dar învăț să ges­ti­o­nez ori­ce trăi­re luând asu­mat în con­si­de­ra­re că stre­sul fa­ce par­te din viață. Când am foar­te mult de lu­cru, pot spu­ne că mă mo­bi­li­zez foar­te bi­ne sub pre­si­u­ne, exact atunci când e mai stre­sant și fie am de li­vrat ce­va ur­gent, fie e vor­ba de plan­ning la job, pe va­rii proi­ec­te. Mă pri­cep să fac or­di­ne în haos și să-l or­ga­ni­zez. Dar iau în con­si­de­ra­re și că ori­ce aș fa­ce, ori­cât de per­fe­cți­o­nis­tă aș fi, sunt anumiți fac­tori im­pre­vi­zi­bi­li ca­re îți pot da pla­nu­ri­le pes­te cap și atunci mă re­la­xez și îi ajus­tez din mers. Până la ur­mă, re­zul­ta­te­le tre­bu­ie să fie bu­ne, nu con­te­a­ză câtă ener­gie am con­su­mat ca să ajung aco­lo. ÎN PRE­ZENT, CA­RE CONSIDERI CĂ E CEA MAI MA­RE PRO­VO­CA­RE CU CA­RE SE CONFRUNTĂ UN COMMUNICATION MA­NA­GER? E im­por­tant ca me­sa­jul co­mu­ni­cat să fie cas­ca­dat cum tre­bu­ie. Sun­tem di­fe­riți și avem per­ce­pții di­fe­ri­te asu­pra lu­cru­ri­lor. Un brand ca­re es­te co­mu­ni­cat di­luat sau me­sa­jul co­mu­ni­că­rii nu es­te co­re­lat cu va­loa­rea bran­du­lui res­pec­tiv poa­te ră­mâne un brand ne­si­gur. CA­RE ES­TE CEL MAI PLĂ­CUT AS­PECT DIN TOA­TE ACTIVITĂȚILE TA­LE? Ce­le mai plă­cu­te sunt activitățile ca­re îl im­pli­că pe fi­ul meu, Marc. Es­te cea mai ma­re re­a­li­za­re a mea și, de ce nu, par­te­ne­rul meu în pe­tre­ceri și joa­că. Împreu­nă cu soțul meu, ne de­di­căm crește­rii lui. Ne do­rim să-i oferim o edu­cație ale­a­să, că­lă­to­rii cât mai va­ria­te, să cre­as­că încon­ju­rat de pri­e­teni, bu­nă­ta­te și dra­gos­te, să poa­tă avea încre­de­re în el acum și pe vi­i­tor.

ȘI CEL MAI PUȚIN PLĂ­CUT? Nu mă gândesc la lu­cruri ne­plă­cu­te, ori­ce dezamăgire sau as­pect ne­plă­cut îl iau ca ata­re, mă con­sum pe mo­ment, dar pe ur­mă gândesc prag­ma­tic și merg mai de­par­te. Nu mă an­co­rez în tre­cut și nu țin su­pă­rări de ni­ci­un fel. Sunt foar­te op­ti­mis­tă și știu că ori­ce pro­ble­mă are o so­luție, întot­de­au­na.

LA INIȚIA­TI­VA TA, TIN­MAR A CRE­AT O FUNDAȚIE. CA­RE SUNT PRO

IECTELE PE CA­RE SE CON­CEN­TRE­A­ZĂ ACTIVITĂȚILE EI? Fun­dația Tin­mar a fost lan­sa­tă în de­cem­brie 2016 din do­ri­nța com­pa­ni­ei de a întoar­ce o par­te din suc­ce­sul re­a­li­zat co­mu­ni­tății în ca­re ne-am dez­vol­tat. Și cum cu­vântul-cheie în ce­ea ce fa­cem noi es­te ener­gie, ne-am pro­pus să fur­ni­zăm acea ener­gie ca­re să ne aju­te să dez­vol­tăm orașe­le vi­i­to­ru­lui, să creștem li­de­rii de mâi­ne, dar și să an­tre­năm noii cam­pi­oni prin pro­mo­va­rea spor­tu­ri­lor de ma­să. Cu alte cu­vin­te, Fun­dația Tin­mar de­ru­le­a­ză pro­gra­me ca­re pro­mo­ve­a­ză spor­tu­ri­le de ma­să, dez­vol­tă sus­te­na­bil orașe­le și for­me­a­ză li­de­rii de mâi­ne.

CE FACI ÎN WE­E­KEN­DURI? Când nu or­ga­ni­zez eveni­men­te ca­re ne­ce­si­tă pre­ze­nța mea, îmi pe­trec tim­pul cu fa­mi­lia. Avem câți­va pri­e­teni dra­gi no­uă, la rândul lor cu co­pii, și în fun­cție de ano­timp sta­bi­lim iti­ne­ra­re. Va­ra ne pla­ce să pe­tre­cem mult timp la pis­ci­ne – Marc es­te iu­bi­tor de apă – sau să mer­gem la mun­te, ne plim­băm cu bi­ci­cle­te­le, ex­plo­răm tot ce se poa­te, nu sun­tem ge­nul ca­re să stea într-un loc în re­sort. Per­so­nal, fac scu­ba di­ving, de cu­rând, și eu și Marc am fă­cut pa­ra­sai­ling într-o va­ca­nță în Gre­cia, ne plac plim­bă­ri­le pe ma­re, eu sunt pa­si­o­na­tă de fo­to­gra­fie, soțul meu de gas­tro­no­mie. Cred că fru­mu­sețea stă în sim­pli­ta­tea lu­cru­ri­lor și fap­tul că sun­tem împreu­nă mă um­ple de bu­cu­rie și re­cu­noști­nță.

PEN­TRU CE NU-ȚI RĂ­MÂNE TIMP? Pen­tru a-mi vi­zi­ta ru­de­le și lo­cu­ri­le na­ta­le, am avut o copilărie ex­trem de fe­ri­ci­tă, cu bu­nici, pă­ri­nți iu­bi­tori și mu­lți pri­e­teni. Îmi amin­tesc cu drag va­ca­nțe­le de va­ră pe­tre­cu­te la bu­nici, sau plim­bă­ri­le la Stâna de Va­le, Ari­eșeni, cu pă­ri­nții și cei doi frați, Ro­bert și Da­vid. Sunt mul­te amin­tiri și oa­meni dra­gi mie încă pre­ze­nți aco­lo – din pă­ca­te, dis­ta­nța și viața în Bu­cu­rești mă țin într-un ritm alert și cum­va de­par­te de ră­dă­cini, însă su­fle­tește le păs­trez aproa­pe. CUM REUȘEȘȚI SĂ ÎMBINI JOBUL CU VIAȚA PER­SO­NA­LĂ? Ca să pot să răs­pund franc la ace­as­tă între­ba­re, sunt ne­voi­tă să ac­cept fap­tul că soțul meu, Mi­hai, es­te un ade­vă­rat par­te­ner și un punct de spri­jin. El mă com­ple­te­a­ză atunci când agen­da es­te încăr­ca­tă, mă încu­ra­je­a­ză în tot ce fac și me­ri­te­le sunt în ma­re par­te și ale lui. El îl ia pe Marc de la gră­di­niță, eu îl las di­mi­neața … El gă­tește când eu sunt obo­si­tă și mai de­gra­bă aș co­man­da ce­va, sau da­că sunt ur­ge­nțe, tot pe el mă ba­zez. Con­te­a­ză mult să ai pe ci­ne să te ba­ze­zi la sfârși­tul zi­lei. Îi mu­lțu­mesc pen­tru asta. mc

„IAU în con­si­de­ra­re și că ori­ce aș fa­ce, ori­cât de per­fe­cți­o­nis­tă aș fi, sunt ANUMIȚI FAC­TORI im­pre­vi­zi­bi­li ca­re îți pot da pla­nu­ri­le PES­TE CAP și atunci mă re­la­xez și îi ajus­tez din MERS”

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.