No­ua ști­i­nță a som­nu­lui

National Geographic Romania - - Pagina RedacȚiei - CĂTĂLIN GRUIA

Ca niște al­bi­nuțe în fre­ne­zia cu­le­su­lui, vrem să smul­gem Exis­te­nței ex­pe­ri­e­nțe cât mai mul­te, mai in­ten­se, mai di­ver­se. Ah, de-ar avea zi­ua 25 de ore! Cum să ne iro­sim în somn o trei­me din viață când ori­ce oră dor­mi­tă e pi­er­du­tă pen­tru mun­că, dis­tra­cție, con­sum?

În mai toa­tă is­to­ria ome­ni­rii, som­nul a fost res­pec­tat și chiar zei­fi­cat. Am apu­cat-o pe pan­ta dis­prețu­lui pen­tru Moș Ene re­cent, cam din vre­mea lui Tho­mas Edi­son, in­ven­ta­to­rul pen­tru ca­re som­nul era „o ab­sur­di­ta­te, un obi­cei prost”.

Ni­mic mai greșit! Spri­ji­nin­du-se pe ul­ti­me­le des­co­pe­riri ale ști­i­nței, jur­na­lis­tul Mi­cha­el Fin­kel ne ara­tă cum som­nul e „o co­bo­râre întor­to­che­a­tă și bi­za­ră într-o lu­me alter­na­ti­vă”, o că­lă­to­rie fan­tas­ti­că, fri­zând pe alo­curi moar­tea și ne­bu­nia, pe ca­re o fa­cem în fi­e­ca­re noap­te. „Ade­vă­ra­ta între­ba­re nu e de ce dor­mim. Ci de ce, având la dis­po­ziție o ase­me­nea alter­na­ti­vă in­cre­di­bi­lă, ne mai de­ran­jăm să stăm tre­ji?”, spu­ne el.

Re­por­ta­jul ne poar­tă prin ce­le cinci sta­dii ale som­nu­lui. În pri­me­le do­uă, crei­e­rul ador­mit tre­ce de pe mo­dul înre­gis­tra­re la cel de edi­ta­re, ale­gând bo­bul de ne­ghi­nă din tol­ba amin­ti­ri­lor zi­lei. 3 și 4 sunt sta­dii de de­zac­ti­va­re ce­re­bra­lă in­ten­să. E tim­pul pen­tru cu­rățe­nie fi­zi­o­lo­gi­că. „Som­nul din sta­di­ul 4 nu e de­par­te de co­mă. Deși re­cu­pe­ra­tor și re­vi­ta­li­zant, n-ai vrea să faci o su­pra­do­ză”, spu­ne Mi­cha­el Per­lis de la Uni­ver­si­ta­tea Pen­nsyl­va­nia.

În sta­di­ul 5, în som­nul REM, înne­bu­nim la pro­priu: vi­sa­rea e o sta­re psi­ho­ti­că în ca­re, în sfârșit, crei­e­rul e li­ber să ex­pe­ri­men­te­ze fă­ră in­hi­biții, ca un Pi­cas­so ex­cen­tric în ate­li­e­rul său se­cret. Deși avem încor­po­ra­tă în cap mași­nă­ria su­pre­mă de re­a­li­ta­te vir­tua­lă, dis­prețu­im da­rul mi­ra­cu­los al som­nu­lui. Dar e o ne­re­cu­noști­nță în ne­cu­noști­nță de cau­ză; ha­bar n-avem ce trăim noap­tea. Dar ați pu­tea afla di­se­a­ră. Mă­car înain­te de cul­ca­re, mai lă­sați nai­bii ecra­nul! La pa­gi­na 34 avem o po­ves­te de(spre) ador­mit.

La Phil­har­mo­nie de Pa­ris, com­po­zi­to­rul Max Ri­chter di­ri­je­a­ză o in­ter­pre­ta­re a pi­e­sei Sle­ep, mu­zi­că ba­za­tă pe ști­i­nță ca­re își pro­pu­ne să îi că­lău­ze­as­că pe as­cul­tă­tori prin­tr-o odih­nă re­vi­go­ran­tă. Du­re­a­ză pes­te opt ore. Crei­e­rul tre­az es­te op­ti­mi­zat pen­tru co­lec­ta­rea de in­for­mații, crei­e­rul ador­mit pen­tru con­so­li­da­re. Noap­tea co­mu­tăm de la înre­gis­tra­re la edi­ta­re.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.