1. Epo­que

National Geographic Traveller Romania - - Hotel Review Bucuresti -

Di­mi­neață m-a tre­zit cu­cu­ri­gul tri­um­fă­tor al unui co­coș. Al unui co­coș ade­vă­rat, chiar în ini­ma Bu­cu­rești­u­lui! Ascuns și re­tras cum­va în el însuși în In­tra­rea Au­ro­ra nr. 17, Epo­que Ho­tel e o oa­ză de se­ni­nă­ta­te ce mi­ze­a­ză pe o ar­hi­tec­tu­ră ca­re îmbi­nă nos­tal­gia epo­cii Mi­cu­lui Pa­ris cu de­sign con­tem­po­ran și ac­cen­te ro­mânești. E un loc cu per­so­na­li­ta­te ca­re cre­de în „L’Art de vi­vre”, iu­bește tra­diția, cur­toa­zia și bu­că­tă­ria ra­fi­na­tă. „Mi­si­u­nea noas­tră e de a dă­rui oas­peți­lor o ex­pe­ri­e­nță a lo­cu­lui și tim­pu­lui ca­re să amin­te­as­că de pe­ri­oa­da cea mai fru­moa­să din is­to­ria Bu­cu­rești­u­lui“, spu­ne Dia­na Po­pes­cu, ow­ner & CEO. Are ca punc­te for­te 45 de apar­ta­men­te am­ple, un SPA di­chi­sit și ul­tra­mo­dern, un res­tau­rant cu spe­ci­fic fra­nțu­zesc, dar și o gră­di­nă de iar­nă și un cen­tru de con­fe­ri­nțe.

3. Cișmi­giu

Acest fai­mos ho­tel bu­cu­rește­an a fost con­stru­it în 1912, nați­o­na­li­zat în anii ’70, tran­sfor­mat în că­min stu­de­nțesc, du­pă 1989, și închis în 1995. În 2012, clă­di­rea ico­ni­că a bu­le­var­du­lui Re­gi­na Eli­sa­be­ta a fost re­a­du­să la splen­doa­rea de odi­ni­oa­ră de com­pa­nia spa­ni­o­lă Her­ce­sa. 60 de ca­me­re și apar­ta­men­te au fost com­plet uti­la­te și de­co­ra­te ele­gant și șic în stil re­tro. „La noi, ge­ne­ro­zi­ta­tea e cu­vântul de or­di­ne. Ge­ne­ro­zi­ta­tea de spațiu (ca­me­re­le au între 40 și 55 mp), de timp (ne pla­ce să vor­bim cu oas­peții noștri, să re­co­man­dăm lo­curi și lu­cruri prin oraș) și de ate­nție (pe ca­re o ofe­rim ori­cui ne tre­ce pra­gul)”, spu­ne di­rec­toa­rea Ge­or­ge­ta Gre­cu.

2. Rem­bran­dt

De ani buni ob­ser­va­sem că mai toți pri­e­te­nii din străi­nă­ta­te cu drum prin Bu­cu­rești tră­ge­au la acest ho­tel din Cen­trul ve­chi, ki­lo­me­trul ze­ro al dis­trac­ţi­ei din Ca­pi­ta­lă. Am mers să cer­ce­tez eu însu­mi po­mul lău­dat, în stra­da Smârdan nr. 11. În 2004, Jer­ry Van Schaik a pre­luat și re­no­vat imo­bi­lul pă­ră­sit (fu­se­se con­stru­it în 1925 ca se­diu de ban­că), fi­ind unul din­tre pri­mii in­ves­ti­tori de pro­fil ca­re au de­mon­strat că po­ţi clă­di o afa­ce­re să­nă­toa­să res­pec­tând is­to­ria lo­cu­lui. Împreu­nă cu Ca­fé Klein, de la me­za­nin, e un loc co­zy, cu ale sa­le po­de­le de lemn, ca­re scârțâie sub pa­puc ca în ca­sa bu­ni­ci­lor, cu de­sign in­spi­rat și bre­ak­fast de ex­ce­pție. „În viitor, ur­mă­rim ex­tin­de­rea pe zo­na de apar­ta­men­te, în ace­lași stil bo­u­ti­que, pen­tru fa­mi­ly și long stay“, spu­ne di­rec­to­rul de ma­ke­ting

Toni Tă­tar.

4. Chris­ti­na

Pe o stră­duță li­niști­tă (Ion Slă­ti­nea­nu, la nr. 13) între Că­de­rea Bas­ti­li­ei și Do­ro­ba­nți, se află un bo­u­ti­que ho­tel ce mi­ze­a­ză pe eco, bi­o­se­cu­ri­ta­te, ser­vi­cii per­so­na­li­za­te, de­sign și atmosferă pri­mi­toa­re. De­sig­nul ce com­bi­nă o fun­cți­o­na­li­ta­te in­gi­ne­re­as­că cu un stil lu­mi­nos, plin de culoare, a tran­sfor­mat inte­ri­o­rul mi­ni­ma­list într-un ca­lei­dos­cop cro­ma­tic. Încer­cați-le res­tau­ran­tul. De trei ani nu mai are prețuri fi­xe în me­niu, sin­gu­rul din ța­ră un­de mă­nânci și plă­tești cât ți-a plă­cut. „Res­tau­ran­tul nu fa­ce pro­fit. De re­gu­lă, oas­peții plă­tesc ce­va mai puțin de­cât în Cen­trul ve­chi. Ce con­te­a­ză însă pen­tru noi e re­lația cu oas­peții“, spu­ne Paul Gre­be­sitz, de la re­ce­pție.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.